Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

multumesc pentru poze – From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Sunt locuri unde îmi place să merg ori de câte ori am ocazia, iar Lacul Tarniţa este unul din ele: mă simt de-al locului, am emoţii de fiecare dată ca la o revedere după mulţi ani. Mi-am ţinut ziua de naştere acolo, am cules afine şi gălbiori… e locul unde înotam vara (până acum un an eram pasăre rară la un bazin de înot).
In 2011 am participat la proba de 1500m si atunci am scris ca renunt la bras (in 42minute am inotat distanta). De la vorbă la faptă au trecut ceva ani. Ce am mai scris atunci: Dar pana atunci pot spune ce-mi doresc: un triatlon la Cluj. Targu-Mures sa fie in fatza noastra? Oradea are Iron Man! Oameni capabili sa organizeze asa ceva sunt, m-am convins. O mica Antanta intre Orca – inot, Clujul Pedaleaza – MTB, ciclism si CAR Universitar – alergare? Ca prieteni de pe la aceste cluburi au fost acum. Si mai sunt cluburi in Cluj care sper sa nu se supere ca nu le-am pomenit.
Abia am aşteptat să vină Traversarea Tarniţei şi triatlonul, şi pentru fiecare aveam motivaţiile mele. Traversarea Tarniţei era o provocare în sine, de mulţi ani doream să particip dar nu aveam voie pentru că nu ştiam să înot decât bras. Pentru cei 6,5km de înot cu timp limită 3 ore, cea mai lungă distanţă pe care urma să o parcurg la înot, era clar că trebuia să merg la bazin, să mă antrenez constant şi cu cineva care să mă îndrume, adică tot ce n-am fost în stare singur şi nu mă atrăgea. La triatlon era în schimb plăcerea de a concura alături de prieteni, în special de la categorie, cu care mereu mă întâlnesc la concursuri şi-n ultima vreme pierd constant lupta. Dar am răbdare, mai progresez şi eu, problema e că şi ei 🙂 Măcar la înot mă lupt acum cu aceleaşi arme – înot crawl şi mai pot progresa, iar de anul viitor sper să am şi alt MTB.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Traversarea Tarniţei e un concurs pentru înotători … mai puţin amatori.  Trecut prin multe concursuri de tot felul, pot spune că la cele de înot este proporţia cea mai mare de concurenţi, peste 50%, care ştiu înota bine şi foarte bine, au în background înotul de performanţă sau polo-ul. Foarte puţini “rătăciţi”, şi mai puţini din cei la care li s-a pus pata să înveţe să înoate, unii la peste 40 de ani. E un sport frumos înotul, un sport la care coordonarea contează cel mai mult, un sport în care corpul trebuie să-ţi fie relaxat şi totodată forţa să o aplici fără crispări, cumva total opus faţă de alergare şi MTB. Eu mai am de învăţat, aşa că stresul meu cel mai mare urma să fie să nu mă ridice din apă la jumătatea distanţei sau înainte de finish, şi dacă se poate să nu fiu chiar ultimul.

Am luat startul aproape 90 de concurenţi, foarte mulţi faţă de anii trecuţi. La start s-au aliniat şi avioane, numesc aşa pe toţi cei care au terminat proba sub 1h50min. Mai e câte unul de wikipedia, vedeţi Ştefan Gherghel, mai sunt de la Clubul Orca care sunt şi organizatori şi au înotători foarte buni. Timpul lui Gherghel – primul la finish – 1h20min, record. Eu am parcurs 7km, bănuiesc că şi el a înotat mai mult de 6,5km, deci viteza lui medie a fost de peste 5km/h! Adică a înotat în ritm de mers susţinut, fără costum de neopren la fel ca şi cel de pe locul 2. Mai remarc pe fraţii Demeny, pe cei de la categoria mea – Cosmaţchi, Bruno şi Vaum şi, normal, pe Adrian Toma, care a insistat să termine după mine într-un mod original: a parcurs de două ori distanţa de 6,5km, partea cu concursul fiind a doua tură. El a vrut să fie ultra.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Eu am înotat bine, peste aşteptările mele: 2h36min, locul 77 din 85 finisheri. Nu m-am oprit, n-am mâncat nimic, n-am simţit nevoia. M-am autodepăşit, am înotat mai bine ca la IronMan. A fost prima dată când am înotat 3km într-o oră (primii trei). Am avut probleme la un umăr (o recidivă) de pe la km6 şi ca urmare ultimul kilometru l-am parcurs în 27min, cu un ultim puseu de viteză la finish, de impresie artistică. Eram îngrijorat că n-o să pot participa la triatlonul din ziua următoare şi am tot schimbat mişcarea mâinii pe care abia o mai puteam scoate din apă.

M-am simţit foarte bine la final, cu atâţia prieteni în jur. Am câştigat şi la tombolă, am fost singurul care a câştigat de două ori fără să fiu strigat. 🙂 Asta pentru că au câştigat Adi Toma şi Vaum care mi-au făcut cadou palmare şi un bidon. Mulţumesc! Mai mulţumesc organizatorilor şi pentru ochelarii de înot din pachetul de start, am să-i dau la fiică-mea.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Şi a urmat Triatlonul de la Tarniţa.  Toată stima pentru … aceeaşi organizatori, ştiu că mulţi dintre ei ar fi dorit să participe şi ei la concursurile din weekend dar cineva trebuia să fie şi voluntar. Am mai povestit cu ei, festivalul Untold le-a cam rărit rândurile 🙂 .

Triatlonul s-a desfăşurat la coada lacului Tarniţa, cu proba de MTB – o buclă de 30 km ce conţinea urcarea de Lăpuşteşti dinspre valea Râşca. Din lista de start eu aveam treabă cu Vaum şi Szokolszky Istvan, măcar să încerc să-i stresez. 🙂 Mi-am dat silinţa: am făcut tot posibilul să-mi revin cu umărul, mi-am pregătit bicicleta şi n-am mai luat pe MTB nici pompă, nici cameră, nimic. Am schimbat cauciucurile, ştiam că vor fi multe bălţi şi am constatat că plăcuţele de frână erau terminate după concursul pe ploaie de la Băişoara. N-am avut ce face şi mi-am pus altele pe faţă mai puţin uzate şi m-am chinuit o jumătate de oră să le reglez. Şi aşa mi-am dat seama – compatibil nu înseamnă identic: problema era lamela elastică, am schimbat câteva până s-a potrivit. În ziua următoare deja porneam cu un dezavantaj – coborârea de Lăpuşteşti va fi mai lentă.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Şi gata de start… alături şi de Adi Cosma, coechipierul meu de la Marathon 7500, şi de Langviser Zsolt – viitorul coechipier de la 2×2. Sper să mă comport onorabil. Suntem duşi cu pontonul mobil pe Tarniţa la vale şi se dă startul. Înot binişor, deja e standard la mine 3km/h – termin în ceva peste 20min înotul (dovadă că distanţa reală a fost de 1km), dar pierd cam 4min cu tranziţia. Uitasem că am cipul pe picior şi am pierdut vremea când am dat jos costumul de neopren. M-am uitat apoi la rezultate, Vaum a fost printre primii, a ieşit din apă cu tot cu tranziţie în ceva peste 16min, dar Istvan nu era departe de mine.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

La MTB m-am străduit să recuperez, dar Vaum a fost prea bun. Pe Istvan cred că l-am depăşit la un moment dat şi apoi a revenit. E greu când ai în faţă mulţi concurenţi, cred că am depăşit peste 30. Am mai aşteptat cu răbdare la unele bălţi după unii, dar mi-am şi dat în petec o dată, când am agăţat uşor pe cineva când a schimbat brusc direcţia – scuze. Pe urcarea de Lăpuşteşti am avut emoţii: iar avea tendinţa lanţul să se se blocheze la angrenaj. Păţisem săptămâna trecută “chain suck” la Maraton Băişoara de a trebuit să alerg pe urcările mai abrupte din Valea Vadului iar acum numai gândul că poate va trebui să mă dau jos de pe MTB mi-a stârnit o avalanşă de înjurături. M-am liniştit cât de repede am putut şi am început să urc cât am putut de rotund, fără forţări, fără ridicat din şa. Am reuşit şi m-am bucurat că n-am avut pană ca Marin Marie, Zsolt sau alţii. A urmat coborârea, foarte prudentă. La început, aşa cum m-am aşteptat, frâna faţă se comporta ciudat, aşa că la viraje am mai scos piciorul din spd. Ca timp pe coborâre abia am scos cu 1min30sec mai bine ca acum o lună, când am coborât cu băiatul meu Tudor (fusesem în recunoaştere traseu). Am scos al 5-lea timp la individual şi al 10-lea dacă pun şi pe cei de la ştafete. Am recuperat puţin faţă de Istvan.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

A urmat alergarea, iar aici am văzut că eram prea departe de Vaum. Pe Istvan se pare că l-am mobilizat, a alergat foarte bine şi s-a distanţat suplimentar cu vreo 4 minute faţă de mine. Am fost al 5-lea timp la alergare individual şi al 9-lea cu tot cu cei de la ştafete şi am încheiat în 2h51min, pe locul 7 individual şi 11 total, pe locul 3 la categorie.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Mulţumesc la toţi pentru atmosferă, pentru încurajări, m-am simţit ca acasă. Mulţumesc Clubului Moving pentru voucher, am să-l folosesc. Cu MTB-ul m-am lămurit, luni primul lucru pe care l-am făcut a fost să cumpăr plăcuţe de frână şi lanţ. N-am făcut atâţia kilometri în acest an ca altădată, dar se pare că mai contează mult şi cum îi faci.