Aug 022016
 


A fost al treilea weekend plin consecutiv, după Marathon 7500 şi Geiger MTB Challenge . Evident, musai să merg la Tarniţa, e ca scopul vieţii: îmi place, am fost şi anul trecut, e plin de prieteni, sunt concursuri de suflet pentru organizatori şi acest lucru îl simt şi concurenţii.

Abia apuc să-mi revin cât de cât de la o săptămână la alta şi-mi dau seama de asta foarte simplu: alerg de recuperare pe trasee uzuale şi, pe lângă timpi mediocri, văd că am o cadenţă undeva pe la 82-84 în loc de 88. Deja ştiu că 82 înseamnă pentru mine că-s rupt. 🙂 Vineri am ajuns la 87-88 dar cu viteză sub medie, adică un fel de “apt condiţionat” din fişele medicale, în traducere liberă bun de concurs dar fără rezultate spectaculoase, de fun. Cam aşa am participat la ironmanul de la Oradea după Bike 4 Mountains, unde am scos un timp cu o oră şi jumătate mai slab decât înainte cu un an. Lucrul pozitiv acum a fost că atât traversarea cât şi triatlonul nu sunt concursuri atât de lungi ca durată ca precedentele, fiecare pe la 3 ore.

Start Traversarea Tarnitei 6k5. Mulțumesc pentru poze! – From Traversarea Tarnitei si Triatlon Cluj 2016

La Traversarea Tarniţei am participat “ca de obicei” (adică a doua oară) la proba de 6500m – practic cam 7km. Am mers mai slab cu mult ca anul trecut deşi sunt mai antrenat (3h06min faţă de 2h36min), dar am înţeles că aproape toată lumea a avut timpi mai slabi – a fost un curent contrar, dându-se drumul la baraj după ploi. Este un sistem de baraje pe Someşul Cald, iar în Tarniţa ajunge să se verse lacul Beliş. În orice caz eu am înotat mai tot timpul pe mijlocul lacului, iar la stilul liber încă nu pot să-mi apreciez viteza şi nici cum înot faţă de cei din jur, mai trebuie să exersez. Am încheiat al 5-lea de la coadă (locul 69 din 74 finisheri), au fost şi 5 DNF-uri. M-am simţit bine, n-am avut probleme, iar apa mi-a plăcut şi e foarte bună pentru înot. Se poate înota şi fără costum de neopren, am fost aşa înainte cu o săptămână, totul e să te mişti continuu şi … să înoţi mai puţin de 6km. 🙂 Cei care au înotat fără costum la concurs ori sunt foarte buni, ori … există şi cazuri. 🙂 Felicitări concurenţilor, bravo la cei peste 60 de ani, poate am să ajung şi eu la timpii lor şi atunci voi putea spune că am peste 2 decenii de experienţă în stilul liber. 🙂 Teoretic era timp limită la final de 3h, aşa că apreciez că am primit medalia de finisher deşi nu m-am încadrat în timp.  E de fapt în spiritul mișcării pentru sănătate.

La final Traversarea Tarnitei 6k5. Mulțumesc pentru poze! From Traversarea Tarnitei si Triatlon Cluj 2016
Poza de grup Traversarea Tarnitei 6k5. Mulțumesc pentru poze! From Traversarea Tarnitei si Triatlon Cluj 2016

A urmat Triatlonul de la Cluj. Fiind un weekend tot pe fugă, normal că aveam de trecut şi alte probe: după traversare am fost la o zi de naştere, iar triatlonul era musai să-l termin cât de repede, fără evenimente, să pot ajunge la serviciu. Ştiam că anul trecut am încheiat în 2h50min, dar la înot nu a fost distanţa de 1,5km ci doar 950m. Dacă ceva nu mergea bine trebuia să abandonez.

M-am bucurat că am putut veni cu întreaga familie, în sfârşit veniseră “din cele 4 zări” şi copiii. În plus m-am urcat pe ponton şi cu soţia, care la rândul ei participa la concurs – la partea de înot – Traversarea Tarniţei 1,5km – prima dată. Mai ceva vreme a mai fost ea la concursuri de triatlon, două dacă nu mă înşeală memoria, dar era firesc să aibă emoţii. A avut costumul meu de neopren – apa era ceva mai rece la capătul lacului (locul de finish din ziua precedentă). A terminat cu bine, i-a plăcut şi cred că anul viitor vom veni din nou cu toţii.

De data aceasta pontoanele mobile ne-au transportat până s-a făcut distanţa de 1,5km, Loţi a avut grijă de asta cu ceasul cu gps în faţă. Am trecut de locul de start de anul trecut în uralele mulţimii de înotători – unii dintre ei au găsit o metodă inedită de protest – sărind în apă de pe pontoane. Încetul cu încetul trebuie însă să acceptăm realitatea – lumea începe să fie condusă de roboţi şi ceasuri şi nu este nimic uman în deciziile lor – contează doar cifrele. Ne afundăm încetul cu încetul în lumea lui Matrix şi nu avem scăpare nici în lumea virtuală, invadată momentan de pokemoni. Am încercat să pun la îndoială precizia lor, aveam tot interesul – înotul e încă proba mea cea mai slabă, plus că eram presat de timp şi pontonele se mişcau ca melcul – dar era evident o conspiraţie bine pusă la punct: toate ceasurile indicau la fel, indiferent de firmă.

Şi START!
Trecuse de ora 11 şi 10 când mă uitasem ultima oară la ceas şi eram cam panicat că nu apuc să fac alergarea. Am înotat primii 200-300m craul şi am trecut la bras. La bras ştiu sigur în cât timp maxim termin – 40min, ştiu că momentan sunt ceva mai bun decât la liber când înot fără costum de neopren. Trebuia să fi făcut la fel şi la ironman, unde am avut probleme cu apa şi cu orientarea. Am înotat binişor, m-am apropiat de cei din faţa mea şi am început şi să depăşesc: 35min a durat proba de înot, am progresat şi la bras fără să-l practic la bazin. 🙂
La bike am mers bine, am scos al 5-lea timp la general individual – 1h38min, mai bine ca anul trecut cu 5min. A fost însă greu, ca întotdeauna când ai de depăşit o mulţime de concurenţi după ce ieşi din apă în a doua jumătate. După scripte am trecut de peste 50 concurenţi, incluzând şi pe cei de la ştafete. Am şi tras o trântă, ceva banal, o derapare, trecând prin noroaie şi fiind cu privirea aţintită la cel din faţă. Nu apucasem ziua precedentă să schimb cauciucurile, având program, iar cele de pe bike (de race, fără protecţie la pană) a trebuit să le umflu mai tare să nu fac snake-bite. Aşa am circulat şi la Geiger, a trebuit să fiu mai cu grijă la coborâri, iar la drum cu pietre m-a cam omorât şaua, trebuind să mă dau jos o dată “să mai schimb poziţia”. Şi atunci ca şi acum a contat mai mult să închei cu bine, iar trânta m-a făcut o dată în plus să fiu mai atent.
Mi-a plăcut cum merg fetele, au tras la maxim. Pe Gyongyi (echipa de ștafetă DNF Racing Girls care a încheiat prima la feminin, și alături de care voi fi în echipă de 4 – și cu cei doi Dani, Jecan și Lupșa – la Propark Adventure) am ajuns-o cam cu 1km înainte de capătul urcării şi s-a ambiţionat să urce pe bike. Nu departe erau şi celelalte. Din păcate doar aproape sus l-am ajuns pe Claudiu Lele, am povestit cu el şi aşa am aflat că e tot la categoria mea, aproape “new entry” – adică în termeni de NBA (în primul an eşti rookie) – un sophomore. La coborâre a stat după mine iar la şosea a reuşit să câştige poate jumătate de minut. Ce mult contează să înoți bine! Pe Alin Reus (partea de înot de la echipa Ștafeta TVA – câștigătoare la general ștafete, Alin concurând și individual), care încheiase înotul în timp foarte bun – 20 min, doar înainte de PA-ul din vârf l-am ajuns. A progresat la bike.

Spre finiș cu Tudor – mulțumesc pentru poza – From Traversarea Tarnitei si Triatlon Cluj 2016

Am fost rapid la tranziție și am ieșit înaintea lui Claudiu la alergare. M-au încurajat copiii și Diana, pe ea am întrebat-o cât e ora – ora 14 fără 25min. Eram la limită cu timpul, dar puteam face alergarea. Claudiu era destul de aproape în spate, păstrând distanța, dar nu puteam alerga mai repede mai ales la vale. Aveam parcă un limitator de viteză. La jumătatea distanței, la PA, eram încă în față. Nu alergam rău, pace-ul mediu mi-a ieșit sub 5 la mie, am mai depășit concurenți, am făcut alergarea cu un timp de 42min53sec, ușor mai bun ca anul trecut, dar nu mă puteam depărta de el și a fost doar o chestiune de timp până să dea “atacul”. Normal, pe coborâre, cu 2-3km înainte de finiș. Mă mai apropiam de el pe urcări, uneori mergea, dar atât. La final, pe ultimele sute de metri, a alergat alături de mine Tudor, încheind de mână cu el concursul. 🙂

Triatlon Cluj – From Traversarea Tarnitei si Triatlon Cluj 2016

Am plecat pe grabă spre casă, am mâncat doar o felie de lebeniță și am băut un suc, dar “s-au aliniat astrele”: m-am încadrat în timp, am fost mulțumit de ritmul meu. Am încheiat pe locul 9/72 la general individual, cu 3h01min04sec, la aproximativ 40 secunde de Claudiu și 1 min de locul 7. Nici față de ștafete n-am mers rău – poziția 5. Am primit acum și diploma și medalia de locul 2 la categorie. Dacă le revendică cineva să-mi spună. 🙂 După calculele mele sunt pe 3 după Zsolt Langviser și Claudiu Lele.

Să ne vedem cu bine! Pentru mine urmează UTMB și Propark Adventure, până atunci iau pauză la competiții, să nu intervină iar limitatorul. Pentru UTMB am primit deja o propunere, să iau cu mine și mobilul fetei și să vânez pokemoni la înălțime – franțuzești, italieni și elvețieni. Am auzit că cei de pe versanții nordici sunt mai valoroși, fiind mai reci și mai greu de prins. Pentru “next level”!

Aug 052015
 

multumesc pentru poze – From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Sunt locuri unde îmi place să merg ori de câte ori am ocazia, iar Lacul Tarniţa este unul din ele: mă simt de-al locului, am emoţii de fiecare dată ca la o revedere după mulţi ani. Mi-am ţinut ziua de naştere acolo, am cules afine şi gălbiori… e locul unde înotam vara (până acum un an eram pasăre rară la un bazin de înot).
In 2011 am participat la proba de 1500m si atunci am scris ca renunt la bras (in 42minute am inotat distanta). De la vorbă la faptă au trecut ceva ani. Ce am mai scris atunci: Dar pana atunci pot spune ce-mi doresc: un triatlon la Cluj. Targu-Mures sa fie in fatza noastra? Oradea are Iron Man! Oameni capabili sa organizeze asa ceva sunt, m-am convins. O mica Antanta intre Orca – inot, Clujul Pedaleaza – MTB, ciclism si CAR Universitar – alergare? Ca prieteni de pe la aceste cluburi au fost acum. Si mai sunt cluburi in Cluj care sper sa nu se supere ca nu le-am pomenit.
Abia am aşteptat să vină Traversarea Tarniţei şi triatlonul, şi pentru fiecare aveam motivaţiile mele. Traversarea Tarniţei era o provocare în sine, de mulţi ani doream să particip dar nu aveam voie pentru că nu ştiam să înot decât bras. Pentru cei 6,5km de înot cu timp limită 3 ore, cea mai lungă distanţă pe care urma să o parcurg la înot, era clar că trebuia să merg la bazin, să mă antrenez constant şi cu cineva care să mă îndrume, adică tot ce n-am fost în stare singur şi nu mă atrăgea. La triatlon era în schimb plăcerea de a concura alături de prieteni, în special de la categorie, cu care mereu mă întâlnesc la concursuri şi-n ultima vreme pierd constant lupta. Dar am răbdare, mai progresez şi eu, problema e că şi ei 🙂 Măcar la înot mă lupt acum cu aceleaşi arme – înot crawl şi mai pot progresa, iar de anul viitor sper să am şi alt MTB.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Traversarea Tarniţei e un concurs pentru înotători … mai puţin amatori.  Trecut prin multe concursuri de tot felul, pot spune că la cele de înot este proporţia cea mai mare de concurenţi, peste 50%, care ştiu înota bine şi foarte bine, au în background înotul de performanţă sau polo-ul. Foarte puţini “rătăciţi”, şi mai puţini din cei la care li s-a pus pata să înveţe să înoate, unii la peste 40 de ani. E un sport frumos înotul, un sport la care coordonarea contează cel mai mult, un sport în care corpul trebuie să-ţi fie relaxat şi totodată forţa să o aplici fără crispări, cumva total opus faţă de alergare şi MTB. Eu mai am de învăţat, aşa că stresul meu cel mai mare urma să fie să nu mă ridice din apă la jumătatea distanţei sau înainte de finish, şi dacă se poate să nu fiu chiar ultimul.

Am luat startul aproape 90 de concurenţi, foarte mulţi faţă de anii trecuţi. La start s-au aliniat şi avioane, numesc aşa pe toţi cei care au terminat proba sub 1h50min. Mai e câte unul de wikipedia, vedeţi Ştefan Gherghel, mai sunt de la Clubul Orca care sunt şi organizatori şi au înotători foarte buni. Timpul lui Gherghel – primul la finish – 1h20min, record. Eu am parcurs 7km, bănuiesc că şi el a înotat mai mult de 6,5km, deci viteza lui medie a fost de peste 5km/h! Adică a înotat în ritm de mers susţinut, fără costum de neopren la fel ca şi cel de pe locul 2. Mai remarc pe fraţii Demeny, pe cei de la categoria mea – Cosmaţchi, Bruno şi Vaum şi, normal, pe Adrian Toma, care a insistat să termine după mine într-un mod original: a parcurs de două ori distanţa de 6,5km, partea cu concursul fiind a doua tură. El a vrut să fie ultra.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Eu am înotat bine, peste aşteptările mele: 2h36min, locul 77 din 85 finisheri. Nu m-am oprit, n-am mâncat nimic, n-am simţit nevoia. M-am autodepăşit, am înotat mai bine ca la IronMan. A fost prima dată când am înotat 3km într-o oră (primii trei). Am avut probleme la un umăr (o recidivă) de pe la km6 şi ca urmare ultimul kilometru l-am parcurs în 27min, cu un ultim puseu de viteză la finish, de impresie artistică. Eram îngrijorat că n-o să pot participa la triatlonul din ziua următoare şi am tot schimbat mişcarea mâinii pe care abia o mai puteam scoate din apă.

M-am simţit foarte bine la final, cu atâţia prieteni în jur. Am câştigat şi la tombolă, am fost singurul care a câştigat de două ori fără să fiu strigat. 🙂 Asta pentru că au câştigat Adi Toma şi Vaum care mi-au făcut cadou palmare şi un bidon. Mulţumesc! Mai mulţumesc organizatorilor şi pentru ochelarii de înot din pachetul de start, am să-i dau la fiică-mea.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Şi a urmat Triatlonul de la Tarniţa.  Toată stima pentru … aceeaşi organizatori, ştiu că mulţi dintre ei ar fi dorit să participe şi ei la concursurile din weekend dar cineva trebuia să fie şi voluntar. Am mai povestit cu ei, festivalul Untold le-a cam rărit rândurile 🙂 .

Triatlonul s-a desfăşurat la coada lacului Tarniţa, cu proba de MTB – o buclă de 30 km ce conţinea urcarea de Lăpuşteşti dinspre valea Râşca. Din lista de start eu aveam treabă cu Vaum şi Szokolszky Istvan, măcar să încerc să-i stresez. 🙂 Mi-am dat silinţa: am făcut tot posibilul să-mi revin cu umărul, mi-am pregătit bicicleta şi n-am mai luat pe MTB nici pompă, nici cameră, nimic. Am schimbat cauciucurile, ştiam că vor fi multe bălţi şi am constatat că plăcuţele de frână erau terminate după concursul pe ploaie de la Băişoara. N-am avut ce face şi mi-am pus altele pe faţă mai puţin uzate şi m-am chinuit o jumătate de oră să le reglez. Şi aşa mi-am dat seama – compatibil nu înseamnă identic: problema era lamela elastică, am schimbat câteva până s-a potrivit. În ziua următoare deja porneam cu un dezavantaj – coborârea de Lăpuşteşti va fi mai lentă.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Şi gata de start… alături şi de Adi Cosma, coechipierul meu de la Marathon 7500, şi de Langviser Zsolt – viitorul coechipier de la 2×2. Sper să mă comport onorabil. Suntem duşi cu pontonul mobil pe Tarniţa la vale şi se dă startul. Înot binişor, deja e standard la mine 3km/h – termin în ceva peste 20min înotul (dovadă că distanţa reală a fost de 1km), dar pierd cam 4min cu tranziţia. Uitasem că am cipul pe picior şi am pierdut vremea când am dat jos costumul de neopren. M-am uitat apoi la rezultate, Vaum a fost printre primii, a ieşit din apă cu tot cu tranziţie în ceva peste 16min, dar Istvan nu era departe de mine.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

La MTB m-am străduit să recuperez, dar Vaum a fost prea bun. Pe Istvan cred că l-am depăşit la un moment dat şi apoi a revenit. E greu când ai în faţă mulţi concurenţi, cred că am depăşit peste 30. Am mai aşteptat cu răbdare la unele bălţi după unii, dar mi-am şi dat în petec o dată, când am agăţat uşor pe cineva când a schimbat brusc direcţia – scuze. Pe urcarea de Lăpuşteşti am avut emoţii: iar avea tendinţa lanţul să se se blocheze la angrenaj. Păţisem săptămâna trecută “chain suck” la Maraton Băişoara de a trebuit să alerg pe urcările mai abrupte din Valea Vadului iar acum numai gândul că poate va trebui să mă dau jos de pe MTB mi-a stârnit o avalanşă de înjurături. M-am liniştit cât de repede am putut şi am început să urc cât am putut de rotund, fără forţări, fără ridicat din şa. Am reuşit şi m-am bucurat că n-am avut pană ca Marin Marie, Zsolt sau alţii. A urmat coborârea, foarte prudentă. La început, aşa cum m-am aşteptat, frâna faţă se comporta ciudat, aşa că la viraje am mai scos piciorul din spd. Ca timp pe coborâre abia am scos cu 1min30sec mai bine ca acum o lună, când am coborât cu băiatul meu Tudor (fusesem în recunoaştere traseu). Am scos al 5-lea timp la individual şi al 10-lea dacă pun şi pe cei de la ştafete. Am recuperat puţin faţă de Istvan.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

A urmat alergarea, iar aici am văzut că eram prea departe de Vaum. Pe Istvan se pare că l-am mobilizat, a alergat foarte bine şi s-a distanţat suplimentar cu vreo 4 minute faţă de mine. Am fost al 5-lea timp la alergare individual şi al 9-lea cu tot cu cei de la ştafete şi am încheiat în 2h51min, pe locul 7 individual şi 11 total, pe locul 3 la categorie.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Mulţumesc la toţi pentru atmosferă, pentru încurajări, m-am simţit ca acasă. Mulţumesc Clubului Moving pentru voucher, am să-l folosesc. Cu MTB-ul m-am lămurit, luni primul lucru pe care l-am făcut a fost să cumpăr plăcuţe de frână şi lanţ. N-am făcut atâţia kilometri în acest an ca altădată, dar se pare că mai contează mult şi cum îi faci.

Aug 142011
 
Abia am asteptat sa inot in Tarnita … oficial. Am participat la proba de 1,5km, la 6,5km nu puteam cu stilul meu, cred ca-mi lua cam 3 ore jumatate, fiind si neantrenat. E apa care-mi place cel mai mult, evident pentru ca aici mi-am petrecut multe zile, chiar si o zi onomastica. Ce poate fi mai placut, dupa o tura de bicicleta, pe caldura infernala, decat o runda de inot? E si gratis, asa ca preferam cand aveam timp sa merg la Tarnita sa inot si de banii pentru bazin sa-mi cumpar de mancare.

imagine de la premiere, poze de la organizatori

Dupa experienta de acum renunt la stilul bras. Timpul pe care-l mai gasesc, atata cat e, va fi dedicat stilului liber. Au ajuns sa ma depaseasca copiii! Sa vezi o padure de maini micute care se tot departeaza… Nu-s convins ca printre ei nu erau si sub 12 ani! Jenant :)! Si privirea nevestei :)! Mai lipsea sa spuna bravo. Imediat ajung si ai mei la varsta asta! In sfarsit, oricat de lent inot, e o mare placere.

doream sa continui: ce urmeaza?

Si acum despre concursul in sine, atat cat am putut sta. A trebuit sa plec la serviciu si n-am putut asista la premiere (prima data cand particip la un concurs si nu stau pana la sfarsit). Au fost multi participanti, peste 100, inscrisi la doua probe: 1,5km si 6,5km. Se vede dupa timpi ca au fost si inotatori adevarati. Au venit si de departe, multi din Pitesti, dovada ca nu prea au ocazii sa-si masoare fortele in tara asta. Si acest lucru da o valoare si mai mare acestui concurs si initiativei organizatorilor. Felicitari tuturor si ma bucur ca am fost si eu pe acolo. Bravo Orca! Mi-a placut “marcajul” din apa, nu m-am putut “rataci”. Daca ar face asa cei care organizeaza triatlonuri…

diploma – marturie si motiv de ambitionare: am sa o “consult” din cand in cand

Astept reactii de la ceilalti participanti, eu sunt cu mai putina experienta la concursurile de inot … pur.
Dar pana atunci pot spune ce-mi doresc: un triatlon la Cluj. Targu-Mures sa fie in fatza noastra? Oradea are Iron Man! Oameni capabili sa organizeze asa ceva sunt, m-am convins. O mica Antanta intre Orca – inot, Clujul Pedaleaza – MTB, ciclism si CAR Universitar – alergare? Ca prieteni de pe la aceste cluburi au fost acum. Si mai sunt cluburi in Cluj care sper sa nu se supere ca nu le-am pomenit.
Mai raman de pus rezultatele. Multumesc si TVR Cluj – redactia Stiri pentru ceea ce au facut. Din pacate, cand au venit ei a trebuit sa plec eu.

Apr 032011
 
Nu-i vorba de reteta culinara, chiar daca asa suna. M-am gandit la o comparatie similara perechii iepurele si broasca testoasa din varianta pe uscat. Si ma refer la mine, la locul unde ma incadrez: am profil de sprinter sau de rezistenta? Cred ca e clar: toata viata m-am incadrat in a doua categorie, asta in cazul cand nu exista si o a treia, a celor care sunt mai la urma. In fond, la ce sunt primul?

bazinul Olimpic

                                                     stire pe TVR3 difuzata de TVR Cluj in 03.04.2011

                                material difuzat pe TVR Cluj in cadrul emisiunii Buna dimineata in 06.04.2011
De data aceasta am fost nu numai participant la Orca Spring Sprint, am si filmat cat m-am priceput si sper ca rezultatul filmarii sa fie mai bun ca performantele mele de inotator. Lia, colega mea, a luat cateva interviuri. Va aparea o stire pe TVR Cluj duminica la orele 19.00 si, sper, cu ajutorul matinalistilor de la noi – Irina si Dodo – sa apara mai pe larg imagini cu concursul saptamana ce vine.
Si acum cate ceva din punctul de vedere al participantului: spun ceea ce am spus de atatea ori, cel mai bun sprijin al unei initiative pozitive este participarea. Ma bucur ca exista si concursuri de inot pentru amatori in Cluj si astept si alti entuziasti sa se ocupe de organizarea unor competitii, nu musai in Cluj. Stiu ca cei de la Orca nu-s singurii din tara, dar in Cluj n-au rivali din pacate. Performantele mele, ca sa aveti un reper (eu abia acum am, ca la timpi n-am stiut cum stau) si sa va dati seama ca efectiv oricine poate concura, fara atatea intrebari existentiale:
proba spate 50m: 1min45sec – eu inot spate in stilul vechi, un fel de fluture pe spate, si nu ma duc rau – cam la fel ca la bras – iar aici, fara nici un antrenament si fara sa fiu obisnuit sa inot “normal”, am facut ce-am putut; aici e de facut o observatie – la toate probele am luat startul din apa, ca de sarit n-am facut probe never ever si am fost dezavantajat la start cu cel putin 2m – voi remedia la vara problema;
proba crawl 50m: 1min25sec – iarasi slab ca performanta, dar pentru mine inseamna bine: am inceput sa virez cu stilul de inot de la bras spre crawl si pentru inceput ceea ce am obtinut e ca nu obosesc excesiv si pot inota cateva sute de metri;
proba bras 50m: 1min07sec – in sfarsit ceva mai rezonabil, dar destul de slab tinand cont ca-i stilul de inot pe care-l practic uzual; am si ratat putin startul;
la mixt 100m am renuntat – eram speriat de primii 25m fluture; acum am remuscari.

Echipa TVR Cluj

Punctul final l-a constituit proba de stafeta pe institutii. Aici au concurat 8 echipe si vreau sa le enumar pe toate pentru ca numele lor spune ceva:
CSM WATERPOLO CLUJ NAPOCAUTCNiQuestBetfair TSE Development (Free willy)TSE DEVELOPMENT(SUBMARINUL)Vizilo si inchei cu amicii mei de la Noroc cu CAR-ul si colegele mele de la TVR Cluj. Nu ma intrebati care cum au terminat, am fost asa de ocupat ca n-am avut vreme sa ma interesez. 
Poze sunt pe picasa si se pot descarca mai multe de pe linkul 4shared.
Sa ne vedem cu bine la Maratonul International Cluj si Maros Bike XCO Cluj! Linkurile si amanuntele sunt pe calendarul meu din dreapta paginii.

Nov 292010
 
Si-a mai trecut o etapa din reactivarea mea, si acum a fost first time in my life: participarea la un concurs de inot in bazin. Foarte important pentru mine, un concurs care inseamna mai ales stabilirea unui punct de plecare, intrarea intr-o lume a inotatorilor unde nu am fost decat sporadic cand eram elev.

Poza de la organizatori

Mi-am tot pus intrebarea, ce caut eu acum, la varsta asta, la concursuri de MTB, alergare, triatlon si acum inot? Singurul raspuns este ca-mi place, ma simt mai bine, am mai multa energie pe care o pot da si copiilor mei. Am si progresat, mai ales la MTB, dar anul acesta sper ca a fost doar incalzirea.
Ce mai vreau sa fac? Sa particip la un concurs de schi de tura. De ce tot concursuri, nu pot sa fac toate aceste lucruri in mod normal, ca toti oamenii? Pai vad ca numai asa, daca trag de mine, ma stimulez. La orice concurs este o data, trebuie sa te pregatesti, sa te organizezi. Fara planificare ma las tarat in treburile zilnice si vesnic se gaseste o buturuga mica de care ma impiedic si raman frustrat acasa. Aceste concursuri sunt ca niste examene, de care mi-e dor intr-un fel. Necesita multa vointa si chiar … gandire, ca sa nu mai spun de aspectul fizic.

Poza de pe internet

Si acum despre Cupa Orca la inot. Cel mai greu a fost sa ma inscriu: am avut tot felul de retineri, dar pana la urma am trecut peste ele, cu sprijinul unei colege de serviciu, care mi-a dat un telefon si a inceput direct sa-mi ceara datele de buletin. Asa ca-i multumesc pe aceast cale.
Ce e asa diferit la un concurs de inot, fata de unul de triatlon? Doar distanta asta e standard la triatlon, iar triatlonul implica efort mai de lunga durata. Pai totul e diferit, absolut totul! Concurezi cu inotatori, unii fosti profesionisti. Si la triatlon, dar acolo proportia e mai mica, pentru ca acolo inotul e o treime din totalul probelor si nu are ponderea cea mai mare in timpul total. La triatlon sunt si oameni la care sportul principal e atletismul sau ciclismul si fata de ei la inot nu stau chiar asa rau. Dar aici e altceva: pot sa fiu cu brio ultimul, la limita descalificarii. Eu inot bras, un mare dezavantaj daca toti cei din jur inoata crawl. Nu am inotat decat extrem de rar la bazin, imi place mai mult in lacuri si rauri si cel mai mult la mare. Pot inota ore intregi, pana de curand reperul meu nu era neaparat viteza, ci distantele parcurse si timpul petrecut in apa.
Acum, prima intrebare de la organizatori: in cat timp parcurgi distanta. Motivul: trebuie sa te incadreze in serii. Ce sa fac, nu pot sa le spun in cat timp parcurg nu stiu ce distanta in Tarnita vara. Trec la munca: reusesc o data sa ma duc la bazin si scot o contraperformanta de 48min la 1500m. E drept ca era lume pe culoar, ca nu stiu sa ma intorc, ca nu-s obisnuit cu apa din bazin, ca nu-mi place sa port ochelari dar n-am incotro si cate si mai cate, doar sunt amator. Timpul mi se pare ridicol de mare, mai ales ca-n lac scoteam cam 33-35 minute si … peste timpul limita de 45min. In sfarsit le spun  sa ma treaca fara timp, adica in categoria celor care habar n-au pe ce lume se afla, sa puna un timp limita si sa ma descalifice daca-i cazul si … nu mai reusesc sa ajung la bazin pana la concurs.
Daca apucam macar inca o data sa ma mai antrenez, imi cronometram si 50m crawl si ma inscriam si la proba asta, dar asa am renuntat. Mi-am pus in cap sa nu schimb stilul in timpul concursului, sa vad efectiv ce fac cu brasul, chiar daca am puseuri s-o iau crawl. Timpul meu final: 40min25sec (posibil cel mai slab timp sau poate, cu noroc, penultimul) – nu-i un dezastru ca la antrenament – se vede strict efectul concentrarii, dar un semn negativ tot mi-a dat: daca invat sa ma intorc mai repede si ma antrenez putin, ajung la 33-35 minute, dar eu vreau 30min. Asa ca din acest moment sunt fan crawl: din momentul cand intru in apa si pana ma simt epuizat … doar crawl, si abia apoi bras. Daca tot vine iarna si trebuie sa renunt la o parte din activitati, numai bine sa combin schiul cu inotul.
Cel mai mare castig momentan? Am simtit putin pulsul unui concurs de inot si mi-am deschis antenele pentru inotatori. Pentru lumea lor, in care sper sa intru cu adevarat in anul ce vine. Ma pregatesc din timp pentru concursurile ce le voi avea cu copiii si la care nu voi putea face fata curand decat … crawl.

Diploma mea de participare

Despre organizare: mi-a placut, a fost simpla, fara mare tam-tam, totul a fost cursiv, pentru mine a fost noua atmosfera asa ca in nici un caz nu m-am plictisit. E un alt sport decat cele de afara, iar concurentii au fost mai preocupati de timpii realizati decat de diplome si premii. Ca la orice comunitate, se stiu intre ei in mare parte si  … cioc-cioc, stiu si eu pe cativa.