Februarie 2024, luna cu Vlădeasa Winter Trail. A fost ediţia a X-a, n-am participat eu la toate dar mi-a plăcut de fiecare dată – muntele e şi aproape de casă şi îl cunosc în multiple ipostaze.
Tocmai am scris un comentariu pe FB – “Frumoase poze! Mulţumim! Ma gândeam să pun din anii trecuti, sa fie mai multa zapada şi noi mai tineri!”
Acesta-i şi adevărul, cum pozele de la concurs mai întârziau îmi apăreau în căutări cele din anii trecuţi, când era zăpadă şi în satul Rogojel de la poalele Vlădesei, de unde era startul. Şi… consider că e o idee mi-nu-na-tă. 🙂 Punând în album, comparativ, cele două ipostaze – 2020 şi 2024, am găsit şi asemănări, şi deosebiri.
La asemănări e partea de gol alpin, deasupra pădurii, unde zăpadă e obligatorie şi am văzut şi acum schiori (clasic, m-am întâlnit cu Joe Indianu – cum spunea o prietenă întâlnită tot acum, cu schiurile de tură, Joe merge pe Vlădeasa cum mergem noi la shopping). Până şi câinele care m-a însoţit acum 4 ani are corespondent în acest an.
La deosebiri am o poză cu cabana Vlădeasa din 2020, cînd era în zăpadă, era mai dificil atunci traseul în zona de sat datorită gheţii.
Rezultatul din acest an – 1h58min30sec, locul 10 general şi 1 categorie, e mai bun ca în anii trecuţi, când am avut ceva peste 2h. Acum am recuperat timp la coborâre, m-am putut arunca la vale cât m-au ţinut plămânii. Foarte târziu l-am ajuns pe Florin Chircu, în partea de jos a satului. Din şapte persoane din faţa mea care au ajuns la cabana meteo Vlădeasa cu până la 4 minute înainte şi păreau mai accesibile de ajuns n-am reuşit să depăşesc decât trei, începând cu Ionuţ Golban. Pe al doilea l-am salvat de o mică rătăcire mai jos de cabana Vlădeasa.
Am şi o poză din acest an, alături de Florin la finish dar… am preferat să adaug două poze cu Tudor, băiatul meu, care a participat şi el. Cum am fost şi eu odată… tânăr şi frumos… 🙂 Tudor a avut şi el probleme cu traseul în zona de sub cabana Vlădeasa, a şi făcut un kilometru în plus, este acolo un forestier care induce în eroare. Asta e, trebuie să vină mai des. Anul acesta am fost eu mai bun, nu cu mult, iar până mai sus de cabana Vlădeasa şi punctul de alimentare de la Salvamont a fost tot în faţa mea pe urcare. Şi nu e alergător… doar mai tânăr. Dar i-am făcut cadou pentru 18 ani un maraton la Istria, în aprilie.
La premiere n-am mai ajuns, aveam în plan o excursie de familie şi era o vreme plăcută. Ce mai am în plan, în afară de concursul prietenesc din Făget din aceste zile şi geocaching-ul de Leap Day (29 februarie)? Sigur Istria 100 mile, iar până atunci poate Primavera.
