Aug 282017
 

2×2 Race v.3 – solo

Vine iar UTMB! Yes! Dar nu pentru mine anul acesta, pentru că am fost tras la sorţi să particip … la 2×2 Race, ultramaraton Via Maria Therezia şi Ultra Trail Făgăraş, cel din urmă cu desfăşurare o dată la doi ani. Ce bine s-au aranjat, sunt foarte mulţumit!

2×2 Race – 18 aug – de data aceasta l-am parcurs singur, nu în echipă ca anii trecuţi 2014 şi 2015, şi acest element împreună cu condiţiile uşor schimbate de la PA-uri mi-au creat motivaţia necesară pentru acest concurs greu şi tehnic.
Via Maria Therezia – 26 aug – pe care tocmai l-am încheiat cu bine, a fost aşa cum mi-am imaginat – un loc nou pentru mine, neexplorat, bine organizat, surprinzător de greu pentru un ultra pentru că mai toată lumea a tras de parcă era vorba de un maraton – mai multe într-o postare ulterioară când voi avea “un pic de timp liber”.
Pentru că urmează Ultra Trail Făgăraş – o cursă de 4 etape în echipă cu prietenul meu Adi Cosma, care începe joi în 31 august. I’m packing! Încă nu m-am resetat după VMT, aşa că va fi un “Clinciu style” mereu surprinzător în care va trebui să fiu foarte hotărât.

21083009_2071306232886860_2830964832419729525_o.jpg

20935061_1762462584050927_5149121708213715521_o.jpg

20989079_2071311859552964_8501454474102622324_o.jpg

Despre 2×2? Cuvinte pozitive am tot spus în anii precedenţi! E fain în Făgăraş, Moldoveanu şi Negoiu sunt acoperişul nostru, atrag concurenţi buni şi prezenţe rare, e o tradiţie. M-am întâlnit şi cu prietenii mei de la Clujul Pedalează! Mică-i lumea! Contrastul dintre pretenţiile mele mai austere şi ce văd la intrarea în tunelul Transfăgărăşan e destul de mare, ca de obicei. Dar ajung eu sus!

Ajung seara târziu, am călătorit cu Adi Cosma, ne luăm pachetele şi trecem imediat la somn la corturi. Seara eram buimaci, Adi nu-şi găsea ceva, dimineaţa am continuat în aceeaşi notă, nu găseam cheia la maşină. Aşa că nu-i de mirare că la start am fost niţel nepregătit, a trebuit să mă opresc intempestiv pe după stânci destul de repede şi la Moldoveanu am ajuns parcă mai greu decât mă aşteptam, undeva pe la 3h – nimic spectaculos. Lumea competitivă trecuse deja pe acolo demult. Atât că am fost destul de constant şi am încetinit mai târziu ca alţii.

Lapsusurile lui Adi mi s-au transmis parcă şi mie. Am uitat ce e nou şi am rămas cu amintirile de acum 2-3 ani. Atunci era punct de alimentare şi în Şaua Capra şi la Călţun. Era cald dar nu m-am impacientat şi mi-am calculat rezervele de lichid până în Şaua Capra unde evident … fata morgana! Ba încă am mai prostit şi pe alţii, că-s convingător, inclusiv pe Adina Ţipei cu care am alergat multă vreme – aveam în medie acelaşi ritm – eu la deal mai iute şi ea la vale. Cu Călţun aceeaşi poveste, dar măcar mi-am udat şapca. Am avut noroc la Negoiu să primesc apă, mulţumesc! Pe Negoiu deja aveam 8h02min, aşa mi-au spus, dacă puteam parcurge restul de traseu sub 2h eram la maximul dorinţei mele – să termin sub 10h. Nu mă simţeam însă în stare să cobor repede în siguranţă şi să ajung în 2h.

După mine se alergau de zor Cristina Cecan şi Adina. Înainte a fost luptă între Cristina şi Katharina, am văzut însă la finish – Kati s-a accidentat – sper că uşor! Am fost suficient de înţelept să nu mă bag în sprinturile lor, că pentru mine aşa păreau. 🙂 Pe întoarcerea de Negoiu foarte repede m-a ajuns Cristina şi s-a tot dus, în schimb de Adina am reuşit să mă ţin şi pe la Călţun am dat şi de Dan Lupşa, vechiul meu prieten şi coechipier de 4 Munţi şi Propark. Cu greu m-am ţinut de ei şi am trecut linia de finish împreună, chiar dacă cronometrul a vrut musai să pună ceva între noi.

Le mulţumesc pentru companie mai ales Adinei şi lui Dan. Aşa cum am anticipat, 2h pe întoarcerea de Negoiu a fost prea puţin timp pentru mine, am încheiat în 10h18min37sec pe locul 27-29 la general open, la 9 minute de Cristina – locul 2 la fete. Adina a completat podiumul la fete.

Ne-a prins foarte bine lebeniţa de la final, pastele, a venit curând şi Adi şi ne-am pregătit de întoarcere. Nu au lipsit şi poveştile de la “o bere”, unde ne-am lins fiecare rănile. Faini oameni, faină atmosferă! Poate anul viitor iar trag lozul de 2×2! 🙂

PS: Mulțumesc pentru poze, ca de obicei ies foarte bine când decorul ajută! Mulțumesc pentru încurajări, pentru întâmpinările de peste tot – mai ales de pe vârfuri și din Strunga Doamnei!

 

Aug 172015
 


2×2 Race din nou! Poate anul acesta va fi vreme buna si nu se scurteaza cursa ca anul trecut! Şi da, de data aceasta ne-am incadrat în fereastra bună a vremii. M-am înscris alături de prietenul meu Zsolt Langviser destul de târziu. Singur nu aş fi mers, oricât de provocator era traseul, pentru că e prea aproape de concursul din Franţa – TDS – Sur les Traces des Ducs de Savoie şi eram convins că voi trage prea mult de mine şi-mi va părea rău după câteva zile. În echipă însă e altfel, în general se merge mai încet dar … mai sigur. Întotdeauna mai înveţi câte ceva, nu te gândeşti doar la tine şi … e suspans mai mare. Într-adevăr în timpul concursului n-ai prea mult timp de schimbat impresii, dar concursul în sine e doar rezultatul, nu şi drumul, gândurile şi concluziile. Anul trecut am fost alături de un viitor medic – Sorin Hosu, acum alături de un IT-ist consacrat. Pot spune că multă lume bună se învârte pe la concursurile de amatori, indiferent că e vorba de alergare, bicicletă, triatlon … Mi-a propus Zsolt să mergem împreună în echipa Absolut Explorer – n-am rezistat tentaţiei, a fost picătura care a înclinat balanţa nehotărârii mele. Am mai alergat la concursuri de trail unde a fost şi el, e drept că nu distanţe aşa mari, şi ştiam că e genul de luptător care nu se aruncă la ceva fără să aibă în spate o pregătire. Mai ştiam că e genul de concurent care vine din urmă şi dacă merg prea tare la început risc ca pe ultima bucată să devin piatră de moară. Din câte ştiu porecla lui e Dieselul 🙂 . La MTB e mai bun ca mine, aşa că mi-am pregătit scenarii şi pentru cazul că sunt iepurele echipei, şi pentru cazul broaştei ţestoase. Ţinta noastră: între 10 şi 12 ore, mi-am şi încărcat în modul course trackul de la organizatori în care cineva a încheiat în 11 ore traseul.

profilul cursei – poză de la organizatori – From 2×2 Race 2015 echipa

În maşină am venit împreună şi cu Adi Cosma, coechipierul meu de la Marathon 7500, care alerga la elite. Aveam astfel un reper aproape de potenţialul meu şi nu trebuia decât să văd când ne intersectăm cu el ca să-mi dau seama cum stăm cu ritmul fără să fiu prea subiectiv.

Şi începe concursul. Poate încep cam tare pe urcarea spre lacul Capra, dar ţinta mea e 3h la X1 – Moldoveanu. Dacă obţinem sub 3h atunci puteam spera la 10 ore timp total. Era primul reper de timp care hotăra ce facem în continuare. De altfel toată lumea e plină de vervă, e doar 6 dimineaţa. Ne lăsăm din bagaj la punctul de control şi plecăm mai departe. Mă tot salut cu concurenţi, cu prieteni, unii veniţi în drumeţie în Făgăraş. Până la urmă pot spune că asta a fost caracteristica predominantă la acest concurs: plin de prieteni şi cunoscuţi pe tot parcursul, atât concurenţi, organizatori, cât şi excursionişti. De la vârful Mircii unde am întâlnit-o pe Cristina Trancă (era să mă şi înşir pe jos pe pământul umed de acolo), mereu şi mereu prieteni: Adi Beleanu, Liviu şi Raluca Precup, Lily Bindeanu, Adi Vălean… De incurajări n-am dus lipsă – mulţumesc, şi la rândul meu am încercat să motivez pe cei întâlniţi. Ca echipă de pe Mircii ştiam deja amândoi cum stăm unul faţă de altul: la urcări tot cam pe-acolo, iar la coborâri şi drum întins eram ceva mai rapid. Numai bine că puteam păstra rezerve, să mă ajute la final dacă totul ne mergea bine şi doream să forţăm. În 3h5min am ajuns pe Moldoveanu, nu la mare distanţă de Adi Cosma. Mi-era clar însă că timpul nostru va fi peste 10 ore, undeva spre 11, pentru că sigur eu nu aveam cum să parcurg distanţa lacul Capra – Negoiu şi înapoi sub 4 ore – anul trecut făcusem cu Sorin în echipă doar X2 în 3h59min.

multumesc pentru poze – From 2×2 Race 2015 echipa
Zsolt – From 2×2 Race 2015 echipa

După 6h15min am ajuns din nou la Lacul Capra. Pe parcurs am fost depăşiţi şi de prima echipă de la mixt. Zsolt avea probleme la un picior dar era motivat să continue. Îi era tot mai greu pe coborâri. Mă mai uitam pe gps (îmi pusesem şi puncte intermediare), eram în graficul de 11h30min – 12 ore. La 9h5min am ajuns la Negoiu, trecând pe lângă Adrian Petruţ care era descurajat că nu poate încheia sub 12h, cât era timpul limită la finish elită. Mă uit la gps, mecanismul spune că se poate, numai să alerge la vale. Noi la echipe nu aveam astfel de probleme, 15h era mult, atât că pe munte se poate întâmpla orice. De pe Negoiu “linie dreaptă” spre finish. Aproape de Călţun suntem ajunşi de o echipă de masculin şi ne prinde din urmă şi Adrian Petruţ. La rubrica info am trecut că mai aveam şanse să terminăm sub 12h dar trebuia un ritm uşor mai alert. Noi nu puteam mai repede la vale, aşa că m-am decis să devin arbitru. De meci: a fost o luptă grea între fetele de la mixt – locurile 2-3. Ne-au ajuns din urmă şi iniţial n-am înţeles nici eu, nici Zsolt, de unde atâta înverşunare să ne ajungă şi să ne depăşească echipa de mixt care atunci era pe locul 2. Noi eram într-o stare de linişte sufletească, împăcaţi cu soarta noastră în mijlocul naturii superbe 🙂 Au reuşit să ne încreţească ritmul, de credeam că imediat îl prindem din urmă pe Palici, evident la băut rânduri de bere. Îl văzusem alergând cu spaniolul lipit de el tot timpul, ştiam că terminase demult, când noi eram sus pe creastă şi ne chinuiam să ajungem la Negoiu – auzisem strigăte de jos de la Bâlea Lac. La punctul de alimentare Izvorul Paltinului Zsolt mi-a spus că perechea nu s-a oprit, poate asta a fost greşeala lor – neglijarea alimentării din cauza grabei. Mai era mult de parcurs ca şi timp şi dacă te prinde sfârşeala nu mai poţi lupta când vine concurenţa – parcă am în faţă un tablou dintr-un film cu Schwarzenegger când un luptător indian se pregăteşte să înfrunte un alien vopsindu-se războinic pe faţă: degeaba e voinţă dacă n-o sprijini cu tot ce poţi. La câteva minute distanţă era perechea a treia. Singura lor şansă era ultima urcare înainte de lacul Capra şi au reuşit. Eu felicit ambele echipe, au avut putere până la final, ambele sunt printre echipele învingătoare.

un schimb de cuvinte cu Adi Valean – multumesc pentru poze – From 2×2 Race 2015 echipa
From 2×2 Race 2015 echipa

Am încheiat cu bine în 12h13min, pe locul 13 la echipe, nu înainte de a face fericiţi încă o echipă, de astă dată de masculin, care a trecut vijelios în jos pe lângă noi cu câteva sute de metri înainte de finish. 🙂 Bravo Zsolt şi mulţumesc pentru propunerea de a alerga împreună, sper să am şi eu voinţa ta să pot alerga până la final la concursul următor! Bravo Adi Cosma, sub 11h e un timp foarte bun! Şi bravo lui Petruţ, a terminat la 2 minute după 12h. Sper ca şi cei de la elite care au încheiat sub 15h să fie trecuţi ca finisheri.

From 2×2 Race 2015 echipa

Să nu uit, Adi Cosma îşi caută coechipier pentru Ultratrailul din Făgăraş organizat de Luci Clinciu! E un concurs greu de 3 etape unde recuperarea e foarte importantă. Aşa cum am spus, Adi are sub 11h la 2×2 de acum şi 24h52min la 7500, când a fost în echipă cu mine. Eu nu pot ajunge aproape sigur, ca şi la Postăvaru Night voi fi pe alte meleaguri. Acestea-s regretele mele pe anul acesta 🙂 Termenul limită pentru înscriere e 25 august şi nu-i … negociabil.

Frumoasă atmosfera pe tot parcursul concursului, numai pentru asta şi merită să mai vin. Felicitări organizatorilor! Pentru mine urmează înot, înot şi … TDS – startul va fi miercuri 26 august ora 6. Vacanţă activă şi plăcută în continuare!

PS: Că tot am pomenit de gps şi cum sunt român şi-mi plac cârpelile, la cursa de acum, pentru că estimam peste 10 ore şi ceasurile mele nu au autonomie mai mare de 5ore iar gps-ul de drumeţie mi se părea prea greu, am folosit pe cel de bike – un Edge 500, şi acesta mai vechi. Pe mână i-am făcut adaptare dar … e cam butucănos şi în plus, nu este gândit să compenseze mişcările de alergare că doar e pentru bike. I-am făcut o nouă adaptare dintr-un card de la schi (se poate folosi orice cartela şi forma decupării e la liberă alegere) şi l-am prins pe rucsac. Nu dă erori … pe creastă, n-a trebuit să editez trackul.

From 2×2 Race 2015 echipa
Aug 192014
 


Au mai trecut două săptămâni, fiecare cu câte o competiţie mai deosebită. Înainte de 2X2 Race am dorit o pauză dar era prea mare tentaţia să plec la Oradea cu familia la concursul de MTB de acolo şi apoi să ne relaxăm la băi. Îmi pare rău că n-am putut fi şi la Răchiţele, la Runsilvania Wild Race, mai ales că nu lipsisem la primele două etape din Runsilvania Tour, dar 2X2 era planificat de mai multă vreme şi eram înscris la echipe, cu Dan Lupşa – partenerul meu de la Bike 4 Mountains. O participare într-o echipă implică o responsabilitate mult mai mare, aşa că la escapada mea la Oradea am ţinut seama să nu risc prea mult pe coborârile tehnice.

alergare si MTB – From Cupa Crater XCO Oradea 2014

Cupa Crater din pădurea Betfia – Oradea este o competiţie de XCO care în fiecare an aduce ceva nou la traseul şi aşa destul de tehnic, iar acum nu s-a dezminţit: a pus puţin din traseul de downhill de anul trecut – ştiu că atunci am făcut poze la coborâtori după ce am terminat cursa mea. Au venit ca de obicei păsări mai rare şi scumpe de la noi şi din Ungaria, inclusiv la categoria mea de vârstă. La un XCO trebuie mers cu cel puţin o zi înainte pentru antrenamente şi recunoaştere traseu, că altfel rişti ori să scoţi un rezultat slab, ori o accidentare. A fost bine că duminica a fost cursa, am avut vreme să parcurg traseul sâmbătă chiar de trei ori, o dată de fun cu Tudor al meu. Mi-am tras frână în minte să nu încerc să trec pe săritoarea de la downhill şi să urmez “”chicken line”” acolo, cu gândul la 2X2 şi la Dan. Chiar şi la porţiunea “”Moss”” unde erau nişte rădăcini şi pietre la antrenament am trecut pe lângă, iar la concurs din 3 treceri doar la două m-a prins ambiţia să trec.

multumesc pentru poze – From Cupa Crater XCO Oradea 2014
harta traseu – From Cupa Crater XCO Oradea 2014

Pe scurt – fain traseu, frumoasă atmosferă, mulţi prieteni, cred că-i cunoşteam pe majoritatea competitorilor. Rămân dator să exersez săritoarea data viitoare când mai trec pe acolo. E greu cu săritorile de tipul acesta, când nu vezi aterizarea din timp, îţi trebuie ceva curaj şi experienţă. Odată ajuns în buza prăpastiei nu mai ai cale de întoarcere, că te accidentezi sigur. La un concurs de la noi, organizat de Clujul Pedalează în Făget la Observatorul Astronomic, pe o coborâre abruptă şi lungă n-am avut de gând să trec, urmând calea mai simplă şi mai lentă. Îmi şi imaginam ce viteză urma să am la capătul coborârii care se termina şi cu un viraj strâns la dreapta. Şi totuşi la antrenamente o dată am trecut. De ce? M-am luat după cineva care mi-a promis s-o ia pe chicken line şi … a uitat 🙂 . Eu eram în roata lui şi până să-mi dau seama deja era prea târziu. S-a terminat repede şi bine, nici timp să înjur n-am avut. În fine, acum trebuia să am grijă să nu stau prea aproape de cel din faţă la porţiunile pe care mă simţeam nesigur.

premiere veterani – From Cupa Crater XCO Oradea 2014
premiere fete 9-11 ani – From Cupa Crater XCO Oradea 2014
From Cupa Crater XCO Oradea 2014

Cursa am încheiat-o pe locul 3 la categorie, după Saroşi şi un ungur. N-am avut evenimente neplăcute, doar mici sâcâieli în special pe ultima tură când mi-a căzut lanţul de două ori de am încurcat puţin şi pe Eli care mă outlappase. Cursa elite a fost câştigată de Logigan, urmat de Marton Blazso. Ai mei au ocupat la cursele lor de copii locul 2 – Andreea şi locul 4 – Tudor. La el acum i-am şi luat o bicicletă mai mare, în ton cu a celorlalţi de vârsta lui.

Bâlea Lac – From 2×2 Race – echipa UnPicDeTimpLiber

Mulţumesc pentru poze Radu Cristi, Mihai Savu, Bogdan Petruţu, Gabriel Solomon, Feel Good Sportegyesulet
A urmat 2X2 Race din acest weekend – trail running – urcare pe Moldoveanu şi pe Negoiu plecând de la Bâlea Lac. Aveam emoţii pozitive, eram determinat. Cu o zi înainte aflu însă că Dan nu mai poate veni – participase la o cursă de biciclete pe şosea şi avea probleme la un tendon. Mi-a părut rău, dar nu doream să renunţ. Aşa că am dat telefon la organizatori şi am fost acceptat la elite. Multe mulţumiri! Apoi mi-am căutat partener de drum şi aşa am ajuns la FB şi … la găsirea unui nou partener de competiţie – Sorin Hosu. Cu toata jena am mai dat un telefon şi totul s-a rezolvat. Echipa UnPicDeTimpLiber avea o modificare de componenţă. Se schimbase situaţia, Sorin era mai tânăr şi cu alt ritm. M-am aşteptat să fiu tot în urmă la început şi am sperat să nu se enerveze prea tare 🙂 . Acum am un nou prieten, îi mulţumesc pentru încrederea acordată. Multă lume şi-a tot schimbat încadrările la înscriere, am şi spus că parcă eram la matrimoniale 🙂 . S-au descurcat organizatorii, deşi au avut de-a face şi cu alte provocări datorate schimbărilor de trasee. Felicitări!

punct de belvedere la Bâlea la sosirea mea vineri – From 2×2 Race – echipa UnPicDeTimpLiber

Doar patru competiţii în echipă am avut până acum – Ironbike Oradea 2011, Bike 4 Mountains 2014, Marathon 7500 2014 şi 2X2 2014. Am puţin ghinion, din cele 4 doar Bike 4 Mountains a fost fără modificări de traseu datorate vremii, fără opriri, anulări. Şi la 2X2 practic elitele şi echipele au parcurs traseul X2, iar cei înscrişi la cursele X1 şi X2 au parcurs traseul Bâlea Lac – lacul Călţun. Iar a fost dezamăgire din partea multora, dar se anunţa vreme proastă cu ceaţă, ploaie şi descărcări electrice după-masa de sâmbătă. Eu eram pregătit cam de orice, aveam ca de obicei şi trackul încărcat ca să nu ne rătăcim. De la o cursă de anduranţă cu mare diferenţă de nivel s-a ajuns astfel la una de skyrunning de lungimea unui semimaraton, cu tot ce implică ea: alt echipament, alt ritm, altă strategie.

From 2×2 Race – echipa UnPicDeTimpLiber
cu Sorin – From 2×2 Race – echipa UnPicDeTimpLiber

Am încheiat pe locul 10, onorabil, la echipe 2X2, fiind pe locul 11 la punctul intermediar Negoiu şi ajungând chiar pe locul 9 pe urcarea finală Iezerul Caprei. A fost cum mi-am imaginat, cu Sorin aşteptându-mă câte puţin la dus şi invers pe final. Pe urcarea Iezerul Caprei l-am ajuns pe Adi Cosma, partenerul meu de la Marathon 7500 care acum concura la elite. Ne-am mobilizat apoi toţi trei şi am zâmbit în gând de câteva ori – întrebam dacă-i ok şi primeam doi de “da”. Pe final, pe ultima coborâre am lăsat pasul şi astfel am terminat pe locul 10, cu 3h59min. Vremea a fost super, s-au făcut şi poze reuşite, traseul a fost cam aglomerat fiind mulţi concurenţi. Ne-am făcut loc unii la alţii, n-au fost probleme. Eu am alergat cam împiedicat cu papucii mei de ultratrail luaţi să fie puţin mai mari, o dată era să şi trag o trântă intrându-mi vârful de la un papuc între stânci şi reuşind la limită pe când eram aproape la orizontală să mi-l salt. Am fost mai prudent apoi, dar tot n-am scăpat de poticneli absurde o vreme.

From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza
urcarea din Valea Vadului, traseu invers ca la BikeFest – From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza

Cum tot s-a schimbat programul şi iar începea ceaţa şi ploaia să-şi intre în drepturi, n-am mai stat la premiere, lasându-l pe Sorin să ne reprezinte, şi m-am îndreptat spre Cluj să-mi iau MTB-ul şi să ajung pe lumină în Staţiunea Muntele Băişorii să-mi reîntregesc familia. Ei erau acolo de joi la un cantonament organizat de Clujul Pedalează pentru cei mici. Dacă eram cu bicicleta la mine alegeam altă variantă – să mă opresc la Sibiu şi să particip la Geiger MTB Challenge, unde în ultimii ani am fost nelipsit 🙂 . Aşa însă duminică am putut participa şi eu la programul copiilor şi nu mi-a fost uşor: după o mică alergare de încălzire de vreo 3km prin pădure, tura de MTB a fost destul de grea – cam 24km de sus-jos, cu unele urcări abrupte care abia le făceam, ajungând până aproape de Scăriţa-Belioara. Mare minune că au rezistat copiii, cu bicicletele lor cu roţi de 24 inch.

From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza
From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza
From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza
aproape de finish – From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza

Pentru mine urmează triatlonul de la Floreşti unde trebuie să mă străduiesc să termin repejor până pe la ora 12 că am de lucru.