Mar 282015
 

la start – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria
traseul pe zile – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria
echipa TusnadMarathon – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria

Mă atrag tot mai mult competiţiile pe echipe şi pe mai multe zile, am rămas plăcut impresionat de Bike 4 Mountains organizat de CarpathianMan unde am făcut echipă cu Dan Lupşa şi am avut 4 zile consecutive de MTB prin Iezer-Papusa, Leaota, Piatra Craiului şi Bucegi. Anul trecut chiar am excelat cu echipele. am fost de asemenea alături de Adi Cosma la Marathon 7500 şi alături de Sorin Hosu la 2×2 Race. Şi a venit propunerea lui Mihai Pantiş să mergem în Ungaria la un supermaraton (adică mai multe maratoane pe parcursul a 4 zile) şi să facem echipă. Ca să zic aşa, eu mă pregătesc de IronMan-ul de la Oradea şi de TDS-ul de la UTMB, ele sunt concursurile principale din acest an, dar ca un amator îmi permit şi alte concursuri de anduranţă pe parcurs, că doar nu depinde viaţa mea de rezultate şi nici sponsorii nu au de gând să stea la uşa mea. Aşa că … mă uit sumar pe sportsplanner şi văd liber între 19 şi 22 martie, mă gândesc că încă o dată se adevereşte că viaţa îţi rezervă multe surprize (nu aş fi crezut că primul concurs din străinătate va fi pentru mine unul de alergare) şi zic DA. Am uitat că Luci Clinciu nu-şi pune concursurile în calendar, că Postăvaru Night e tot atunci. Asta e, eu nu mă răzgândesc, sănătate să fie că ajung şi acolo!

despre concurs – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria
rezultate echipe – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria

Şi uite-aşa mă pomenesc că merg la Spuri Balaton Szupermaraton şi că alături de Mihai de fapt fac echipă de ştafetă şi cu Hadnagy Jozsef, că Horaţiu Morar, organizatorul de la Maraton Internaţional Cluj, participă şi el dar individual (întreaga distanţă) şi că ne vom împărţi timpul şi ne vom ajuta între noi pe întreg parcursul concursului. Foarte fain, am început să ne facem planuri, să ne împărţim frăţeşte distanţele ţinând cont de performanţele noastre.

a doua zi, eu la stafeta 3, a fost şi probă de semimaraton separat – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria

Ce este în fond acest supermaraton? Este unul din multiplele concursuri organizate de BSI, fiind turul Balatonului are o lungime de aproximativ 194km, împărţită pe parcursul a 4 zile. În luna mai ştiu că acelaşi tur este de forma unui ultramaraton şi sunt şi români care participă. În fine, concursul nostru fiind pe mai multe zile este gândit mai special, adresându-se unei largi categorii de alergători: are şi probă individuală, şi pe echipe de 2, 3 şi 4 concurenţi. Ce mi s-a părut interesant e că în paralel s-au ţinut şi concursuri pe câte o zi, cu clasamente separate, că se putea participa şi pe weekend în 2 zile (jumătate din distanţa totală), tot cu clasament separat, că sâmbătă s-a organizat probă de maraton , că vineri ultima bucată din etapă fiind de lungimea unui semimaraton s-a făcut şi concurs de semi, practic ajungându-se la o mulţime de competiţii ţinute în acel să-i zicem sfârşit de săptămână. Pe parcursul celor 4 zile m-am întâlnit pe traseu cu o mulţime de concurenţi cu numere de toate culorile, dar m-am obişnuit să caut printre ei numerele albastre cu cinci cifre – numerele de echipe de 3 şi 4 cu care concuram.

din pozele de la organizatori, am să văd cât costă – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria

Mare noroc cu Hadnagy, coechipierul şi noul nostru prieten. Toată stima, ne-a ajutat foarte mult, am şi făcut o adevărată echipă. Pentru că e organizator la Tusnad Maraton ne-am luat numele TusnadMarathon la echipă şi sper să aibă succes cu concursul. 🙂

Începutul

Napi szakaszok:

– csütörtök: Siófok – Fonyód 48,2 km (15,8 + 16,1 + 16,3)
– péntek: Fonyód – Szigliget 52,9 km (16,1 + 15,6 + 21,2)
– szombat: Badacsony – Balatonfüred 43,6 km (13,5 + 17 + 13,1)
– vasárnap: Balatonfüred – Siófok VÁLTOZÁS! 49,5 km (14,5 + 20 + 15)

Ăsta e citat de pe site-ul concursului cu zilele şi distanţele de parcurs. Grea limbă maghiara, bine că n-am fost singur! Un singur cuvânt mi-am adăugat în vocabularul meu ultrascurt, din care fac parte bineînţeles expresii care nu-şi au locul aici: Hajra! Cu ceva accente ştiţi voi pe unde, dacă ştiţi. Ţin minte cuvântul – l-am mai auzit şi la MTB – iar aici când nu alergam în treimea mea de etapă îl strigam la toţi concurenţii pe care-i vedeam până venea Mihai, Jozsef sau Horaţiu pe care-i întâmpinam cu bidoane, geluri, apă sau ce mai doreau. Nu-i uşor nici ca însoţitor, trebuie să te orientezi rapid, să estimezi pe unde-ţi sunt coechipierii, iar lucrurile devin şi mai complicate când e ritm diferit: Horaţiu alergând individual nu-şi putea permite schimbări de viteză, încerca să fie constant la un pace de 4.50 iar noi de la echipă ne scoteam sufletul pe distanţele mai scurte. Era evident că prioritatea era el, noi puteam supravieţui şi fără bidon că doar erau şi puncte de alimentare. În fine, am condus un BMW XDrive seria 5! Mda, n-am încălcat regulile de circulaţie, deci se poate şi aşa. Era permisă însoţirea şi cu bicicletele, m-ar fi tentat aspectul dacă nu erau atâtea complicaţii legate de cazare şi asigurarea alimentării practic la două echipe.

From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria
Jozsef – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria
Horaţiu – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria
From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria
toti ne-am ajutat cum am putut mai bine – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria

S-a alergat numai pe piste de biciclete, care erau complet separate de şosea, aşa că ştiu pentru ce voi rezerva timp când mai trec cu familia prin zonă.

Prima zi a fost pentru noi şi o testare. Adică eu cel puţin aşa am considerat, să vedem care cum stăm în echipă. Distanţele erau cam egale şi urma ca cel mai bun să alerge distanţele mai lungi în zilele următoare. Fair! Cu Mihai vorbisem deja şi împărţeala era în principiu clară, dar nu se ştie niciodată. În orice caz eu m-am străduit să fiu în formă, am tras tare la Alba-Iulia dar nu cu determinarea de altădată, de frică să nu mă accidentez, să nu fac vreo întindere. Mihai, la fel, nu s-a omorât, e drept că nu mă aşteptam să alerge costumat în halul ăla 🙂 .

poză de la Alba-Iulia City Race – Mihai în acţiune – From Alba-Iulia City Race 2015

Pe scurt, am alergat primul schimb cu 4.17 pace, Mihai schimbul 2 cu 4.37 şi Jozsef schimbul 3 cu 5.07. Toţi ne-am străduit. Am terminat etapa 1 pe locul 15 la echipe de 3 şi 4 la categoria oldies but goldies. Am ţinut neaparat să încerc 4.17 pentru că aşa ar trebui să alerg 42km la Maratonul de la Cluj dacă doresc să-l termin în 3h. Nu ştiu dacă-s în stare anul acesta, dar…

ziua 4, timpii – Jozsef sch1 16,2km , eu sch 2 19,2km şi Mihai sch 3 15km – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria
medalii de finisher – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria
lebede şi linişte – From Spuri Balaton Szupermaraton – Ungaria

Împărţeala s-a făcut, în umătoarele zile am alergat distanţele mai lungi iar Mihai pe cele de pe locul 2 ca lungime. N-am mai reuşit să alerg cu 4.17, dar am fost constant sub 4.30 şi a fost şi diferenţă de nivel (da, Ungaria nu e chiar ca o farfurie, poţi face şi concursuri tari de XCO prin unele zone, de ex lângă Budapesta). Mihai a progresat la viteză (ce mult contează o echipă), în ultima etapă alergând ultimul cu o medie de 4.17 a reuşit să treacă de echipa 3Man care era în faţa noastră în clasamentul general şi aşa am terminat cu timpul total de 15h02min pe locul 13/86 la echipe de 3 şi 4, cu vreo 30sec în faţa echipei 3Man! E drept că l-a stimulat cineva pe parcurs, şoptindu-i câte ceva. 🙂 La general echipe am fost pe locul 18/121. Jozsef iar a alergat bine pentru condiţia lui, cu noi şi-a bătut recordurile, alergând cu pace sub 5.10 deşi în anii precedenţi reuşise cel mult 5.20. Horaţiu şi-a îndeplinit planul, a scos sub 16h timp total, încheind pe locul 7 la categorie la individual. A avut el luptele lui cu nişte spanioli care i-au dat fix imboldul de care avea nevoie ca să treacă peste unele momente mai grele.

Mă bucur că am putut participa la Spuri Balaton cu astfel de coechipieri, a fost şi un test util pentru maratonul ce vine. Le mulţumesc pentru încredere şi pentru efort!

Şi acum despre alte evenimente la care am participat în 2015 – doar câteva cuvinte.

Hoia Run Friends Contest – 25 ianuarie

Un concurs între prieteni, în care rolul principal l-a avut Radu&friends la organizare. Traseul a fost prin Hoia. Bun vinul cald din termos! A fost un test sa vedem cum stăm (cum alergăm 🙂 )la început de an.

From Hoia Run Friends Contest

Austria – Nauders – 1 februarie

Cu prietenii şi familiile, am facut şi ski tură şi am ajuns pe la 2800m.

From Austria – Nauders
From Austria – Nauders
From Austria – Nauders
From Austria – Nauders
From Austria – Nauders

Runsilvania Night Race – 14 februarie

Concursul s-a ţinut la Borşa în Maramureş, eu am participat la proba de ski tură – a fost primul meu concurs de acest gen. Am încheiat pe locul 2 la categorie dar n-au fost mulţi concurenţi. A fost şi un remember pentru mine, la Borşa am învăţat să schiez în studenţie. Mi se spunea kamikaze. M-au “citit” bine, eu mereu încerc să-mi înfrânez instinctele de acest gen 🙂

From Runsilvania Night Race – ski tura
From Runsilvania Night Race – ski tura
From Runsilvania Night Race – ski tura
From Runsilvania Night Race – ski tura
From Runsilvania Night Race – ski tura
From Runsilvania Night Race – ski tura

Crosul Divelor la Cluj – 7 martie

Au participat şi Andreea cu Diana, a fost frumos să vezi atâtea prinţese şi zâne. Am alergat şi eu doar ca măsură de siguranţă, că nu era voie cu bicicleta prin parcul Iuliu Haţieganu. Concursul a fost organizat de Runners Club Cluj. Andreea a terminat pe locul 21 la proba de 2km şi a luat şi ea un premiu, de cea mai tânără divă. Am făcut multe poze la premiere şi proba de 2km, dacă doriţi le pot pune pe wetransfer.

From Crosul Divelor la Cluj
From Crosul Divelor la Cluj
From Crosul Divelor la Cluj
From Crosul Divelor la Cluj
From Crosul Divelor la Cluj
From Crosul Divelor la Cluj
From Crosul Divelor la Cluj
From Crosul Divelor la Cluj

Alba-Iulia City Race – 14 martie

Un concurs care mi-a plăcut încă de anul trecut. Am venit şi de data aceasta deşi nu eram convins că e bine să fac efort mare înainte de supermaratonul de la Balaton. Am venit cu familia, copiii au participat şi ei la proba lor. A fost multă lume, o atmosferă faină. Am încheiat cu un rezultat mai slab ca anul trecut, 1h47min, pe locul 68 la general şi 19 la categoria 35-50 de ani. Am făcut poze la proba de copii, dacă doriţi le pot pune pe wetransfer.

From Alba-Iulia City Race 2015
From Alba-Iulia City Race 2015
From Alba-Iulia City Race 2015
From Alba-Iulia City Race 2015
From Alba-Iulia City Race 2015
From Alba-Iulia City Race 2015

No, cam atât.

Mar 172014
 


Pentru multa lume (nu si pentru mine) Alba-Iulia City Race a insemnat startul unui nou sezon competitional. Multe asteptari, multa munca pentru cei mai buni, probele de alergare cros si semimaraton de la Alba-Iulia au scos urşii din bârlog. Chiar daca a fost prima editie, concursul a reuşit să adune multă lume bună şi eu cred că organizarea s-a ridicat la nivelul competitorilor de vârf.

poze Bicheru Cycling – From Alba-Iulia City Race ed 1

Am avut parte de un start de primăvară cu o bubuitură de tun din Cetate şi pot spune că primii au pornit ca din puşcă. Să fug cu timp de sub 3min/km pentru mine este peste puteri, aşa că i-am urmărit cu privirea pentru câteva secunde – ei cu lumea lor, eu cu a mea.

Mi-a plăcut ce a scris o competitoare – Iulia – despre atmosfera de concurs, subscriu şi pun linkul aici, iar în continuare scriu de-ale mele poveşti.

Aşteptări pentru cursă am avut şi eu, aşa cum sunt convins că au avut şi cei din faţă pe care-i urmăream. Ştiam că pentru mine concurs înseamnă să merg la maxim, indiferent de ce spun înainte de cursă, şi tot aşa mă gândeam că fac şi cei mai buni. De data aceasta eram setat şi pe un comportament de chibiţ (boală veche de la şah), iar la sfârşit m-am uitat cu atenţie nu numai la rezultatul meu ci şi la al primilor. Să ajung să chibiţez la alergare … 🙂

Pe scurt: vreţi să ajungeţi în primii zece? Metoda e simplă, clasică. Eu am terminat pe locul 46 la general, cu 1h42min49sec (locul 8 la categoria 36-50 ani), şi anul acesta cu acest semimaraton am depăşit 1000km alergaţi. N-am avut un plan de antrenament, am făcut-o de fun, nici viteza mea de “croazieră” n-a fost aşa grozavă – pe la 5min/km, cu mici puseuri de ambiţie uneori. Vă daţi seama cât şi cum aleargă top ten? Iniţial pe Strava am vrut să dau flag la cineva pentru unele antrenamente de alergare pentru că mi s-a părut că are viteză de bicicletă sau scuter şi mă bucur că am fost răbdător şi n-am cedat impulsului: am renunţat când am văzut cu ce viteză urcă nişte scări în Gruia – acolo nu se putea să trişeze decât cu skycam şi cu ceas ataşat, şi chiar aşa de paranoic nu sunt. Ei bine, acel cineva e in top ten, sper că e mulţumit cu locul, şi aleargă … mai bine nu spun, să nu descurajez visătorii. Mai jos pun un link la segmentul făcut de mine cu cursa – e şi un clasament cu cei care folosesc acel site.

Despre traseu numai de bine: mie mi s-a părut interesant şi suficient de greu. Am folosit papuci de şosea şi nu de trail la sfaturile unui prieten care mai parcursese traseul (antrenamente Runners) şi cred că a fost o alegere bună. Am putut face diferenţa între alergătorii de şosea şi cei de trail 🙂 : fiecare are parcela lui, eu cum nu excelez nicăieri, doar aplicam ştampile pe cei care treceau pe lângă mine sau îi depăşeam. Pentru prima dată am fost considerat între favoriţi, având numărul 18 (numerele între 1 şi 30 la semimaraton erau rezervate), şi am luat startul din faţă. A fost o onoare pentru mine, m-am bucurat şi m-a motivat suplimentar. Nu cred că meritam eu aşa mult, probabil a contat Maratonul Reîntregirii Neamului de la Alba-Iulia de anul trecut. La ce concurenţă a fost şi la ce nivel s-a alergat, nici în vis n-am ajuns pe podium la categorie. Poate eram mai rapid cu câteva minute dacă veneam cu o zi înainte, nu alergam 15km vineri (m-am întâlnit cu cineva şi am schimbat priorităţile) şi nu trebuia să ajung toată săptămâna pe 5 dimineaţa la serviciu.

From Alba-Iulia City Race ed 1
multumesc Bicheru Cycling pentru pozele de pe FB – From Alba-Iulia City Race ed 1

În fine, la începutul cursei mele obosite mi-am propus să mă ţin de Andrei Sovereşan, dar după primul kilometru … a trebuit să ma adaptez: nu era ziua mea. Am căutat în jur noi repere, am zărit-o pe Ioana Mica. Am reuşit să trec în faţă iar apoi n-am mai fost ajuns pentru că … participa de astă dată la proba de cros. Apoi multă vreme am fost într-un fel de  grup cu Cristian Lazăr şi Alex Fodor. Îl simţeam pe Alex în spate, iar când credeam că am scăpat iar auzeam pe cineva zicând: “vezi că ţi s-a dezlegat şiretul la papucul drept”. Alex avea şiretul dezlegat, alerga aşa probabil ca să nu-şi strice ritmul şi să se ţină de noi – are ceva ambiţie! Începea deja să mă deranjeze faza cu şiretul 🙂 , noroc că la un moment dat a trecut în faţă, s-a depărtat şi în sfârşit şi-a găsit câteva secunde să treacă de la “ştiu” la faptă. Acum era rândul meu să trag să-l ajung, mai aveam ceva până pe vârful Mamut. În loc de şiret acum auzeam încurajări pentru Luci! No bravo! Lucian Clinciu trece lejer pe lângă mine, fără să accelereze, mă încurajează, iar acum chiar îmi reorganizez oştile de voinţă din cap. Luci a fost un ajutor nesperat, neforţând să se desprindă am putut să mă ţin cât de cât de el. A primit chiar înainte de vârf o cameră Gopro de la  un fotograf şi s-a obosit să mă filmeze şi pe mine. N-am avut eu chef să spun prea multe – nu toată lumea e relaxată ca el 🙂 .

pe Mamut – From Alba-Iulia City Race ed 1

A început valea, Luci era ca o punte de legătură între grupul din faţă şi mine. Am reuşit să trec de Alex, cred că am mai depăşit încă pe unul sau doi concurenţi, dar nicicum n-am izbutit să mă lipesc de grupul celor cu 1h42min. M-am apropiat cătinel, mi-au lipsit câteva secunde, sute de metri… Pentru Luci n-a fost problemă să-i ajungă şi să-i filmeze şi am trecut de el când era preocupat de zidurile cetăţii, de tunel şi şanţ.

la finish – From Alba-Iulia City Race ed 1

A fost frumos la Cetate, am deja două competiţii la activ acolo, amândouă în zile naţionale: ale României şi ale Ungariei. Aşa s-a nimerit, atâta că eu nu cred în coincidenţe. Aşa cum am spus şi la 1 Decembrie, o sărbătoare adevărată nu înseamnă nici mici şi bere, nici … Înseamnă mult mai mult şi acest concurs e un exemplu în acest sens. Să ne vedem cu bine la Semimaratonul Intersport de la Braşov, iar pentru cei pasionaţi de şah – mă găsesc până atunci  la Memorialul Rădulescu de la Cluj.

prima pagina a clasamentului la semimaraton – From Alba-Iulia City Race ed 1

Pun mai jos şi pozele făcute de mine duminică la concursul Micul biciclist de la Polus – Cluj. E a treia ediţie din acest an şi am fost acolo ca de obicei cu întreaga familie.

From Micul biciclist 2014 ed 3 Polus
Dec 042013
 


De 1 Decembrie am avut de ales între serviciu si Maratonul Reintregirii Neamului Românesc de la Alba-Iulia.  De fapt am pus greşit problema: a fost alegerea colegilor mei şi le mulţumesc. La noi când e sărbătoare suntem cei mai ocupaţi, iar de Ziua Naţională am avut de luptat pe mai multe fronturi şi au venit întăriri şi din cealaltă tură.

Multumesc pentru poze Ilie Rosu si Timotei – From Maratonul reintregirii Neamului Romanesc Alba-Iulia
Inainte de start – From Maratonul reintregirii Neamului Romanesc Alba-Iulia

N-am fost mulţi înscrişi la acest maraton, organizat la ideea lui Ilie Roşu, un maratonist arhicunoscut în lumea alergătorilor prin steagurile pe care le poartă la maratoane, prin iniţiativele lui cu tentă istorică. Pentru mine e un nou prieten şi chiar de la el am aflat după terminarea Maratonului din Piatra Craiului că doreşte să creeze un maraton la Alba-Iulia, în paralel cu cel ţinut la Bucureşti. Eu am spus atunci că vin, că mi se pare o idee foarte bună. Şi am fost prezent! Tot el mi-a spus că nu vom fi mulţi, că nu are timpul şi posibilităţile pentru ceva de amploare, dar pentru mine nu asta conta. Pentru mine a contat mai mult să arătăm că se poate ca o sărbătoare naţională să fie privită şi altfel decât ca o nouă ocazie de a mânca mici şi a bea bere. Nivelul cel mai de jos al omului e dictat de necesităţile lui de bază, care nu-l ridică mai sus de un animal de rând. Am considerat maratonul un avanpost în demonstrarea că omul e o fiinţă superioară.

Start maraton si semimaraton – From Maratonul reintregirii Neamului Romanesc Alba-Iulia

Mult am întârziat totuşi cu înscrierea propriu-zisă, şi nu din motive ce ţin de vreme. M-am tot gândit la o groază de cuvinte: unire, neam, român, reîntregire, iubire, dragoste, sacrificiu, martiri, sărbătoare, naţional, daci, romani etc. Toate acestea au un numitor comun: sunt devalorizate. Folosite la saturaţie şi în contexte negative au devenit necredibile, false. Niciun orator nu le poate folosi fără a fi considerat naţionalist şi-n orice caz discursul său va avea efect exact opus celui dorit. Las-o-n poezia mea de iubire! Urât adevăr! Mi s-a şi spus: în afară de primul cuvânt din titulatura maratonului, restul e un lanţ al slăbiciunilor. Mă bucur că am ales să nu fiu mioritic şi am avut şi eu un mic rol în acestă sărbătoare.

Cu Timotei – From Maratonul reintregirii Neamului Romanesc Alba-Iulia
From Maratonul reintregirii Neamului Romanesc Alba-Iulia

În fine, împreună cu Mihai şi prietena lui, alăturându-se pe ultima sută de metri şi Alexandru, am plecat la Alba-Iulia încă de sâmbătă. Mare mi-a fost surpriza dimineaţă la ora 7 să mă întâlnesc la “tonomatul” de cafea de pe holul motelului cu un coleg. Din tot oraşul taman acolo ne-am găsit cazare cu toţii, fără să fim înţeleşi – matinali, fiecare cu treaba lui. Traseul de concurs s-a modificat, urma să facem ture prin şanţul cetăţii, nu mai aveam dus-întors Alba-Berghin. Mi-am făcut ceva griji din trei motive: pavaj, curent, lipsă soare. N-a fost nicio problemă însă, singurul lucru de care a trebuit să am grijă la început a fost frigul, spre -5grdC.

Ne-am strâns toţi la Obelisc şi după intonarea imnului am luat un start relaxat. Urma să bobinăm 16 ture, incluzând tura de început puţin mai diferită. M-am uitat acum pe Strava, cam 2,6km are un tur de cetate. Mie mi-a plăcut traseul, cred că am vocaţie de hamster, m-a ajutat mult rutina de la serviciu 🙂 . Am avut norocul să alerg alături de Timotei, care avea un ritm asemănător cu al meu. El mă ştia de la MTB, de la Vlădeasa, eu nu-l ţineam minte dar nu mă mir, în general la concursuri nu prea mă uit în jur. Era la primul maraton dar se comporta bine.

Felicitari oficiale – From Maratonul reintregirii Neamului Romanesc Alba-Iulia
Premierea – From Maratonul reintregirii Neamului Romanesc Alba-Iulia

Am tot alergat împreună şi se pare că ritmul nostru în jur de 4min35s/km era suficient să ne menţinem în faţă şi după câţiva km ţintele noastre erau tot mai puţine. Au mai rămas doar camerunezul Kamela şi Tilibaşa. La acel moment habar n-aveam nici cum îi cheamă, nici că sunt primii. Pe la km10 l-am ajuns pe Tilibaşa şi după o discuţie scurtă din care a aflat că suntem şi noi la proba de maraton, nu semi, a ţâşnit în faţă. Nu l-am mai ajuns decât la km20, după ce trecusem de Kamela – lăsase ritmul – şi outlapasem pe Ilie. De la Ilie am aflat că suntem pe locurile 2-3, după Tilibaşa. Era să pun frână de uimire. Nici prin cap nu-mi trecuse că pot fi pe podium la general la un maraton, habar n-aveam de fapt cine sunt participanţii la maraton. Se schimbaseră datele problemei pentru mine. Începeam să-l privesc pe Timotei şi ca pe un potenţial adversar şi am început să-i monitorizez mai atent alergarea. Aveam şi eu problemele mele cu piciorul drept dar am reuşit să-mi găsesc un mod de călcare optim. Între timp l-am depăşit şi pe Tilibaşa, care n-a mai mai avut puterea să se desprindă de noi ca la început. Cu Timotei, în special din cauza efortului, nu-mi mai puteam permite multe vorbe, doar spuneam km şi pace-ul. I-am spus totuşi că pe la km32-33 să se pregătească, că pot începe problemele şi … eu am ţinut cont de acest lucru în judecarea cursei. Ştiam că am dublul vârstei lui şi că problema de cine dintre noi doi va trece în faţă la finish va trebui lămurită din timp, nu pe ultima sută de metri. Outlapam pe Ilie a doua oară – eu nu cred că aş fi în stare să alerg atâta cu steagurile în mâini – şi vine km34. Simt ca Timotei a mai obosit, văd că încetul cu încetul pace-ul nostru a scăzut la 4min44s, ştiu că trebuie să oprească la PA, dar vreau să am o discuţie. Întârzie totuşi cam mult la PA şi mă depărtez. Asta e şansa mea, de ce nu?  Ever n-o să mai fiu primul la un maraton, şi când o să alerg singur am să ies pe locul doi, după virtual partner. Să am şi eu o cupă de locul 1 la alergare :), să nu-mi tot facă copiii în ciudă. Măresc ritmul, nu mult, cam cu 10-15s/km, ajung la 4min27s. Dacă mă ajunge Timotei aşa bine, dacă nu… Alerg solo. La asta mă pricep, că mai mereu alerg aşa. Cu câteva sute de metri înainte de finish îl văd pe Tilibaşa. Îl ajung, iar sprintează. Nu înţeleg de ce, doar eram cu o tură în faţă, dar sprintez şi eu, că nu se ştie, n-am timp de filozofii. Îl depăşesc şi trec de finish. N-am sărit de 18km/h la finish, la Piatra Craiului cu Adi în spate am atins 27km/h.  Mare lucru invenţia asta – gps-ul, că n-a trebuit să tot număr turele. Am terminat în 3h10min47s, un record personal. La Maratonul International Cluj avusesem precedentul record (de atunci n-am mai alergat curse de asfalt) de 3h25min şi atunci mă gândisem că mai bine de atât nu voi putea. Am continuat să alerg apoi vreo 700m, să am distanţă de maraton – 3h13min. Timotei a ajuns cred la 6min de mine.

Cu prietenii – From Maratonul reintregirii Neamului Romanesc Alba-Iulia
Podiumul – From Maratonul reintregirii Nemului Romanesc Alba-Iulia

Acum, la final, pot spune că am fost impresionat de Cetate. S-a schimbat mult în bine. Şi tarabele au fost mai ascunse. Începi să simţi atmosfera de epocă. Mi-a plăcut şanţul :), pentru mine n-a fost monoton. Pe grafic o tură arată ca o steluţă cu 7 colţuri, iar profilul cursei e ca un fierăstrău: mici urcări şi coborâri, pavaj, asfalt, iarbă… oameni. Plin de oameni, am primit şi încurajări de la ei şi le mulţumesc.

Poza de …serviciu – de la Cristi – From Maratonul reintregirii Neamului Romanesc Alba-Iulia
From Maratonul reintregirii Neamului Romanesc Alba-Iulia

A fost simpatică atmosfera, soldăţească, m-au impresionat copiii mai mici care au alergat la ştafetă 42x1km, dar şi stilul de alergare la adolescenţii de la o şcoală sportivă. Mulţumesc pentru companie celor alături de care am venit, îl felicit pe Timotei pentru rezultat (eu la primul maraton pe asfalt am alergat în 4h32min), îi felicit pe organizatori pentru efort şi bine-nţeles pe Ilie Roşu. Aş vrea să văd că o sărbătoare naţională poate integra şi o Olimpiadă a activităţilor pe modelul maratonului de alergare. Am scăpa de etichetele nedorite. Anul trecut am participat la Olimpiada Tării Lăpuşului, “Olimpiada Defileul Lapusului a avut rolul principal de mediatizare a frumusetilor Tarii Lapusului. Pentru aceasta s-au gandit oamenii sa creeze o competitie cu mai multe probe: caiac, orientare, MTB, pescuit, escalada …” . E un model de urmat, nu implică … săpat pentru asta.