May 022018
 

Care iti sunt limitele?

Care iti sunt limitele?

Imediat începe vara și mă uit în urmă la rezultatul unei decizii de-ale mele: două postări în acest an – una despre Activități 2017 și una despre un concurs – Istria 100 mile. După “standardul” anilor trecuți, aș fi fost la cam la a 14 postare despre un concurs (din cele 38 de exemplu din 2017). Parcă adie o schimbare, deși concursurile sunt doar vârful aisbergului și baza încă nu s-a topit. Adică la mișcare pe afară nu s-a modificat mare lucru și am fost la diverse concursuri locale și nu doar în calitate de concurent.
M-am “orientat” mai spre orientare și lucruri nestandard, mai neobișnuite.
Să fac o enumerare cu ceea ce voi aminti pe scurt:

1. Crosul Divelor ca voluntar – 3 martie
2. Beard Run 3 – Crosul treptelor – 17 martie
3. Cupa Compass ed 16 – orientare – 24 martie
4. Olimpiada de șah pe licee – zona NV  – neimplicat decât cu gândul 🙂 – 14 aprilie
5. Maraton Internațional Cluj ca voluntar – 15 aprilie
6. Cupa Busola de Aur 2 etape – orientare – 21, 22 aprilie
7. Seminar “Care îți sunt limitele”, alături de Vio și Alin Cârdei – 26 aprilie

Pot spune că fiecare în parte îmi trezește un fel de nostalgie mai copilăroasă, așa că sunt din categoria evenimentelor de care îmi voi aduce aminte mereu și deci au însemnat un plus pentru mine, nelimitat doar la efortul fizic.

 1.
Crosul Divelor e mai degrabă un vestitor al primăverii la care băieții nu trebuie să lipsească, ca suporteri și admiratori – evident. Păcat ca sunt așa timizi! 🙂 Am și eu prințesele mele care participă an de an la acest concurs, așa că venirea mea n-a fost ceva ieșit din comun. Că în mod obișnuit sunt pregătit să alerg oricând iar nu e “out of limit”.
Rezultatul a fost că am făcut pe iepurele (la sugestia prietenului Horațiu) și am parcurs prima tură și la cursa de 2km și la cea de 5km, cu singura preocupare să nu fiu surclasat de dive și să fiu astfel de ajutor. Cum a fost bine organizat și voluntari pe traseu nu au apărut probleme. Faptul că Andreea a încheiat pe locul 2 cursa de 2km m-a făcut și mai bucuros că am fost acolo.
Câteva poze am făcut și eu – un link.

28514736_173289616636343_5247261729451631112_o.jpg PMCJ6253_.jpg 28424396_173290939969544_586283399426613913_o.jpg DSCN0779.JPG

Top

 2.
Beard Run 3 sau Crosul Treptelor  – eveniment caritabil – a însemnat pentru mine un prim test în noul an. Nu sunt feblețea mea treptele acestea “noi”, făcute mai mari și mai abrupte decât cele anterioare, dar am vrut să-mi testez cu această ocazie și viteza și puterea.
Ce am scris atunci pe facebook:
Beard Run 3 – crosul treptelor – un concurs caritabil, in care toti banii de inscriere au fost donati pentru achizitionarea unei ambulante. Pas cu pas, cu rabdare…
A fost primul meu concurs din anul acesta, un loc 4 la general la tura lunga cu 5 urcari. N-am apreciat corect cat de tare sa trag de la inceput, asa ca la ultima bucla m-am pomenit cu un timp cu aproximativ 20sec mai bun ca restul – 5min36sec https://www.strava.com/activities/1457157535/segments .
Ca de obicei, la astfel de concursuri conteaza mai mult sa participi si sa fii alaturi de prieteni si familie. Diana a facut parte din una din multele echipe Garmin si a incheiat pe locul 2 stafete, iar Tudor a incheiat pe locul 3 la baieti. In acest timp unii invata – Andreea. 
Felicitari participantilor, organizatorilor si … sa avem orasul pe care ni-l dorim!

28700793_10214627581817118_6474491476164663245_o.jpg PMCJ9635_.jpg 28947878_10214627581937121_461023232704511909_o.jpg

Top

 3.
Cupa Compass ediția 16 – orientare – a fost ca de obicei o provocare pentru mine. Poate totuși ar trebui să tratez orientarea mai serios și să învăț mai multe, să ajung la un nivel mai puțin … obositor. 🙂 După ce m-am învârtit de pomană peste 30min, răstimp în care cred că am găsit doar 2 repere, am avut norocul să dea Gyongyi peste mine și, cum am observat că reperele coincideau, am parcurs restul de traseu împreună, mai mult încurcând-o. Mie în schimb mi-a prins foarte bine parteneriatul, din care am rămas nu cu multe, e drept, că dacă nu știi nici nu poți pricepe totul deodată. E ca diferența dintre a vedea din avion terenul față de cum îl vezi pierdut prin tufe, ca un șoricel. Ce a pus capac a fost și stilul de atacare a unui reper, la unul de exemplu nici nu mi-am dat seama că a punctat în viteză și a trebuit să mă întorc. Am crezut că doar s-a dezechilibrat puțin că era o zonă abruptă. Singurul meu avantaj e că nu mă descurajez ușor, m-am abținut și nu mi-am aruncat busola în semn de protest. În fond ea nici n-am observat să aibă nevoie de busolă și să devin profesionist așa simplu… 🙂
De pe facebook:
Cupa Compass – ed 16 – orientare. Fain, soare, ca o zi de primavara.  Am participat la categoria M45. Traseul a fost de medie distanta, zona Bradet – Galcer (ca de obicei la orientaristi fiecare petec de pamant are un nume, la alergare sau MTB spun doar atat – Faget – si am rezolvat locatia).

A fost multa lume si mai ales multi copii pentru acest sport interesant si instructiv dar care nu e in voga la noi. Are acea atmosfera de prietenie specifica concursurilor in care fiecare se stie cu fiecare si … a ramas la vechea si modica taxa de participare de 10 – 15 lei prin care se vede clar ca organizatorii sunt si voluntari.  Alte vremuri in aceste vremuri!

Pe Strava – https://www.strava.com/activities/1468856930/overview .

20180324_122200.jpg 20180324_150452.jpg 20180324_150503.jpg

Top

 4.
Olimpiada de șah pe licee – zona NV – o enumăr pentru că Andreea a reușit împreună cu echipa claselor 5-8 de la Hațieganu să se califice în finala pe școli. Ceva tot îi place la șahul ăsta… Că cel mai probabil nu va putea merge la finala pentru că e clasa a VIII-a, nu-i așa important. Eu nu am decât meritul că am încurajat-o.

30705179_1848863225184451_1162733829840961536_o.jpg 30706552_1848853928518714_7389753801298673664_o.jpg

Top

 5.
Maratonul Internațional Cluj l-am trăit ca voluntar. Am fost o echipă de bicicliști pe care Horațiu ne-a rugat să avem rol de însoțire a primilor concurenți de la probele de maraton, semimaraton și ștafete. Pentru mine traseul era destul de întortocheat, l-am și parcurs de 2 ori înainte de concurs ca să nu greșesc și să induc în eroare alergătorii. În timpul concursului însă, ca de obicei, n-au fost probleme, dar au fost cazuri când am folosit fluierul și o dată chiar a trebuit să mă opresc să nu lovesc pe cineva. Kenyanul s-a descurcat perfect, s-a strecurat.
De pe facebook – mai întâi ce am scris în ziua premergătoare (aveam ceva emoții):
Recunoastere traseu alergare Maraton Cluj 2018, fara Parc Babes si Stadion

Maine, in faţa kenyenilor…
Simt ca MTB-ul nu mă va trăda.  Singura întrebare: cu ce mă îmbrac. Roşu?

Tot de pe facebook, după cursă:
M-am bucurat ca am avut ocazia sa insotesc pe primul maratonist de la Wizz Air Cluj-Napoca Marathon . Cu MTB-ul, cum altfel, doar vorbesc de un kenyan.

Felicitari concurentilor, celor care s-au zbatut sa se autodepaseasca. Imi pare rau ca Balan Nicolae a incheiat pe locul 4, pana la ultimii 3-4 km a fost mai tot timpul pe locul 2. A fost un reper pentru “noi”, adica pentru Kiplagat, cam la 3min in spate.

Felicitari si organizatorilor, voluntarilor si spectatorilor, fiecare s-a straduit in felul lui sa fie totul bine. Fain ca m-am intalnit cu multi prieteni, ca alaturi de mine pe bicicleta am avut prieteni deja pot spune – vechi.

Traseul a fost interesant, ai putut vedea si Clujul istoric, dar si parcurile Mare si Babes pe unde-si duc veacul clujenii cand vor un pic de liniste si racoare. N-a fost insa un traseu de batut recordurile de timp la maraton, e insa un aspect secundar. Fain de asemenea a fost ca au fost benzi separate pentru transportul public si astfel nu cred ca au fost multi carcotasi pe care sa-i deranjeze sărbătoarea … noastra.
Am fost de 2 ori pe traseu in recunoastere, prima data sambata, fara sa intru in Parcul Babes si pe stadion, si o data astazi, pe la ora 7 dimineata, cand erau aproape gata montate gardurile, separatoarele etc. In cursa insa e totul altfel, chiar daca esti doar observator. Si a fost destul de stresant pentru mine, a trebuit sa fiu atent la multe… si ceva am gresit chiar la final. Dar nu asta e important.

Cum decurge o cursa pentru un winner? Well, e o senzatie cam inedita pentru mine, ceva despre am tot citit si gandit.  Clar stiu ce sa fac si am pregatirea necesara daca as fi intr-o astfel de postura. Dar atat!  
Mai intai startul… Impreuna cu Kertesz Levente , Tudor StupariuBoldi Calin Mircea si … (nu stiu numele) am asteptat in afara stadionului sa apara alergatorii. Poza de mai jos este de la crosul de 5km dinainte de maraton (primii). Enorm de multi participanti au fost la cros (si Andreea mea), unii si cu carucioare cu copii, am crezut ca n-au sa se termine pana incep maratonistii si clar va fi imposibil de trecut de ei. Dar… totul a fost gandit ok.
In timp ne-am repartizat, sa nu pateasca ceva primii alergatori. Eu am ramas cu kenyanul. Am schimbat cateva vorbe cu el, am banuit ca e stresat ca nu stia cine e in faţă şi trăgea prea tare. Scăpase un băiat care alerga extraordinar, dar era de la stafeta. Nu m-a crezut Kiplagat, dar in timp s-au mai schimbat lucrurile: stafetele aveau numere de 4 cifre, noi de 3.

Primul semimaraton a fost fara multe povesti, cam 1h12min a durat. Nicu Balan era la 3minute si distanta s-a pastrat pana spre final. In apropierea lui insa mai era un alergator, probabil Stefan Lupu, dar acesta statea “la cutie”, tinandu-l sub control pe Nicu.
Fantastic ce seamana o cursa de alergare cu una de ciclism! Ce mult te ajuta cineva care este in faţa ta pentru ritm! Cand “al meu” era depasit de cineva de la stafeta o vreme reusea sa se tina si avea alt ritm. Probabil daca avea concurent mai aproape putea sa traga si mai tare, dar vreau sa spun ca nu i-a fost usor in special la final. Asa ca, inca o invatatura, credeti in voi, pana nu bate gongul nu se sfarseste nimic, orice e posibil! Si lasati in faţa voastră şi pe alţii, faceţi schimb la “trenă” dacă ritmul e asemănător, ajuta tot grupul, primul trebuie să fii la finish nu pe parcurs! Daca omul de langa nu colaboreaza, incetiniti sau trageti-va la o parte, punct. Poate l-ati fi ajuns…

A venit finalul, mi-am luat ramas bun de la kenyan inainte de intrarea pe stadion si am tasnit sa anunt, daca e cazul, ca soseste primul maratonist. Si de aici o mica bâlbă, am luat-o pe culoarul gresit, de bucla, nu de finish (n-am vazut marcajul), iar omul meu, desi era departe, ajungand sa aiba incredere oarba in mine… idem  Dar a fost un baiat inspirat inainte de finish, si cu forta necesara, si a mutat un gard si invingatorul a avut parte de primirea dorita!

Acum, back to work, astept sa incheie cursa de 10km si Diana. 
Daca ma gandesc bine, as putea sa ma obisnuiesc cu chibiţatul, e şi asta o meserie. In orice caz, pentru cei din breasla asta, e incomparabil mai mic efortul! Trebuie sa fi trait asa ceva, cu un nivel cat mai sus e si mai bine, ca sa devii un chibit bun. M-am straduit sa nu inoportunez prea tare fotografii de pe parcurs, sper ca am si reusit.

Fain să ai aşa un concurs în oraşul tău!
Cursa mea cu MTB-ul (de fapt a lui Kiplagat în alergare): – Strava.

QzibuSjnmW5g3KkM_zwSd9-Sw3wIwSA-qvuwIWOECjQ-2048x1455.jpg ok.jpg 30722914_1922141221192648_7449060045456670720_n.jpg

Top

 6.
Cupa Busola de Aur 2 etape – orientare – asta chiar a fost hard pentru mine. Au fost două etape – lungă și medie, iar prima chiar a fost extenuantă, mai ceva ca un maraton. Nu din cauza efortului fizic… Noroc că pe mine nu mă doare capul. 🙂
De pe facebook:
Azi, Cupa Busola de Aur, Casele Micesti – prima etapa – long distance – sunt epuizat, mai ales psihic.

Parametri tehnici, la categoria M45: 5,4km cu 220m dif nivel. Pentru mine, conform trackului: 18,5km, 4h, 926m dif nivel (in majoritate cred ca urcari aiurea, direct prin padure si lastarisuri, nu pe poteci). https://www.strava.com/activities/1522317404/overview

Cam 1h mi-a luat sa gasesc primul reper (din 14), si acela cu ajutoare.  La punctul 13, gata-gata sa-l ia “recuperatorii”, in mainile lor am inscris cipul. Ultimul, 14, era cam … luat, l-am cautat in nestire. Au spus ca m-au si sunat, sa-mi ceara voie – foarte de treaba – e clar ca n-au cum sa stea toata ziua dupa mine. Momentan sunt finisher, beau o bere si ma laud. Nu va pun poza cu timpii intermediari, ca sa ma protejez. 

Maine cica va fi mai usor (padurea mai usor de strabatut) – medie distanta. Ma duc la nani sa fiu la maxim, poate reusesc sa termin pana la premiere. Nu a mea, evident. 

Super concurs, veniti si voi! http://www.compass-cluj.ro/Tartalom/index_ro.php

PS: Azi, duminica, la etapa a 2-a – medie distanta – a fost mai bine. Doar un punct l-am balbait si “floricica” traseului arata mult mai bine: 1h06min. Tot ultimul, dar… in loc de 4,1km cu 170m dif nivel am facut 6,3km si 271m dif nivel. Uman. https://www.strava.com/activities/1524644318/overview
Ce e fain – l-am mobilizat pe Radu Kis – a venit la concurs in locul alergarii planificate prin Cheile Turzii. Asa ca, data urmatoare o anunt si pe Dobrescu Alina . 

2018-04-22 07_53_27-Cupa Busola de Aur - prima etapa - long distance (pentru mine de 3xLD) _ Run _ S.jpg Cupa Busola de Aur 2018_Page_1.jpg Cupa Busola de Aur 2018_Page_2.jpg 31100373_10215335747331965_742848640048955392_o.jpg 31064427_10215328532511599_4490167121447223296_o.jpg 2018-04-23 08_18_21-Overall results – Google Chrome.jpg

Top

 7.
Seminar “Care îți sunt limitele”, alături de Vio și Alin Cârdei – a fost de fapt o întâlnire prietenească unde am răspuns, împreună cu Viorica Mălai și Alin Cârdei, la câteva întrebări legate în special de motivația noastră și de modul cum ne stabilim limitele, cum ne organizăm concursul.
Cum pe facebook nu am scris decât înainte de seminar:
O tema interesanta la seminarul organizat de Maraton Apuseni msg systems . Eu inca nu cred ca omul are limite, desi realitatea ma contrazice mereu. Dar, no, inca sunt tanar, mai am vreme, nu-s irecuperabil. 
mă simt dator să fac un scurt rezumat.

În primul rând le mulțumesc “alor mei” că am fost invitat. Spun asta și pentru că reiese din prezentarea mea ca fiind “ultramaratonist, ciclist montan și coleg de club”.
Dacă am reușit să fiu cât de cât convingător, logic, dacă am reușit să fiu de folos la cineva cu opiniile mele, m-aș bucura. Eu m-am străduit, cel puțin să nu fiu prea standard, și m-am și pregătit cum am știut mai bine. Am ținut însă cont de câteva reguli de bază care mie mi s-au părut esențiale: să nu spun lucruri pe care le-am citit poate în cărți sau le-am auzit dar nu le-am folosit în curse, să nu mă apuc cu câteva zile înainte să pregătesc răspunsuri corecte, științifice, dar care să nu mă reprezinte. Pentru asta există specialiști, antrenori etc. ori eu nu am fost chemat în astfel de calitate și nici nu sunt o astfel de persoană. Mi-am permis însă să pomenesc de câteva cărți.
Mai fac o precizare: am venit cu o parte din răspunsuri scrise, dar nu le-am citit acolo. Poate am greșit, n-am spus tot ceea ce am scris, n-am scris tot ceea ce am spus. Nu pentru că au o deosebită valoare, ci pentru că așa gândesc eu. Și îmi pare rău că nu am spus anumite lucruri. E ceea ce reproșez uneori la alții: se pregătesc un an la un eveniment în toate amănuntele și apoi fac modificări radicale la fața locului, de parcă tot ce au gândit un an pot să-l facă mai bine în stres printr-o sclipire de “geniu”. Cam lungă introducerea…

din timpul seminarului.jpg 31118627_1774393912616827_1665518691673964544_o.jpg

Conținutul fișierului meu “întrebări” (ciorna), corectat pe alocuri (doar răspunsurile mele, nu coincid decât în parte cu ceea ce am spus):

As porni de la ce inseamna cuvantul ultra: nu e folosit doar la maraton, inseamna mai mult, extrem. Si extrem, greu poate sa iti fie si la o alergare de 50m. Te poti accidenta si la o proba scurta, americanii care sunt vestiti in statistici (eu am fost impresionat de cati parametri tin cont ei la baschet in NBA) au statistica cu cati oameni mor la maraton. Am citit ca 1 la 150mii alergatori mor la maraton. Se stie acest lucru si totusi oamenii vin si maratonul are loc. Nimic de speriat! Dar…

Actul de a lua parte la o activitate fara sa te antrenezi are si un nume: complexul Superman. Ca participi nepregatit la un concurs la care iti risti viata asta deja suna a iresponsabilitate si prostie. Din pacate lumea de astazi merge fatis spre sustinerea propriului interes, dar omul apartine unei comunitati si trebuie sa te gandesti cand iei o hotarare si la apropiatii tai, la organizatori etc. Au fost concursuri in Romania la care s-a renuntat din cauza unor evenimente nedorite.
Si uite-asa vedem ca putem folosi termenul de ultra in mod peiorativ, ceva gen ultras. Ne plangem in Romania de conditii, salarii etc. Si putem spune: avem ultraconducere, ultraparlament, ultradrumuri. Echivalentul incompetentei. Dati-mi si mie sa proiectez un pod peste Dunare, si ce-i mai grav: eu sa accept, la cunostintele mele actuale.

Pentru mine un ultramaraton este impingerea unor limite, dar cu posibilitatea, avantajul de a-mi reveni daca e cazul. Nu m-as duce daca n-ar aparea lucruri noi, din care sa am de invatat ceva. E un joc de sah in care de cateva ori imi pot retrage mutarea. Sa fie clar, eu la concursuri totdeauna voi da maxim, la limita riscului … pe care incerc sa-l calculez. Ca nu se vede, e alta discutie. Pana acum m-am descurcat, sper ca nu am creat probleme. Pentru mine un concurs inseamna sa dau tot ce-i mai bun din mine, sa-mi folosesc toate cunostintele acumulate si din alte domenii. Altfel exista si ramuri necompetitive cum este drumetia, care chiar e faina…

E instructiv sa vezi pe urma ce ai realizat din ceea ce ai planificat, ai anticipat, pe scurt ai gandit. E important sa-ti dai tie feedback. Fara asta nu progresezi. Ultramaratonul e ca-n viata. Alergarea se supune regulilor de zi cu zi. Se spune ca alergarea e un mod de viata sanatos. Atata ca intervine cuvantul ultra care se bate cap in cap cu sanatatea. Oare? Tocmai am spus ca de fapt conteaza antrenamentul, pregatirea sub toate aspectele, nu numai fizice. Daca concurezi in limita bunului simt dispare aspectul ultra. Daca nu, ai esec si cand alergi dupa autobuz.

Si sa nu uitam: alergare nu e singura optiune de a-ti petrece timpul liber in mod n-as spune numai sanatos (ca suna egoist sa te referi doar la ce inseamna pentru tine), ci si pozitiv in comunitate. Daca ai probleme, alergarea fiind totusi mai invaziva, poti trece la bicicleta, inot, drumetie…

Important e sa nu te plictisesti, sa cauti ceva nou. Eu rotesc activitatile mele din timpul liber. Am nevoie de ele pentru echilibru. Am si spus ca atunci cand nu voi mai putea voi trece la drumetie, la activitati necompetitive si voi incheia cu sahul. Adica un ciclu al vietii, de la sah am pornit. De fapt nu chiar, dar la sah am insistat mai semnificativ. Ciclul meu de viata, cel de timp liber suna cam asa: sah, speologie, drumetie, bicicleta tot timpul, triatlon, MTB, alergare si acum orientare (cu rezultate amuzante, ca de copil care invata sa umble). Tipuri de competitii: triatlon pana la genul ultra care inseamna de tip ironman, MTB, alergare sosea si trail, orientare, aventura (Propark la noi). Foarte faine competitiile in echipe, asa cum va place sa alergati in grup puteti incerca sa alergati la concursuri cu inca cineva cu acelasi ritm (mai ales la incepatori e foarte bine).

Ce e important in tot amestecul acesta: sa va rezervati o ora pe zi numai pentru voi. Peste ani va veti da seama cat de mult conteaza. O ora nu-i mult, meritati. Chiar, pentru ce traiti, pentru ce lucrati? Ganditi-va ca ajutati și pe ai voștri si comunitatea, pe cei din jur daca sunteti fit și sănătoși. Daca revin fix la ultramaraton, aici apare o problema: depasesc ora zilnica si ajung la 3 ore. Ceea ce zi de zi, an de an e mult. De aceea înainte am luat-o mai incetisor cu MTB-ul: ca pe langa 1h-2h, mai trebuia macar 30 min pentru curatat bicicleta, ceea ce inseamna timp pierdut. Si, mai trebuie sa si inveti in sensul propriu, sa devii mai bun si pe alte planuri, nu? Eu consider ca ultramaratonul e o etapa din viata mea. Atat! Merita sa incerci, asta da. Dar nu-i in orice caz cel mai important lucru din viata, e doar trendy acum. Timpul trece, viata nu-i vesnica.

Eu ce voi spune aici e in principal din propria experienta, pentru aspectele stiintifice intrebati “un medic sau specialist”. Si cititi, de exemplu, Jason Koop – “Training essentials for ultrarunners”. Sunt explicații pe înțelesul tuturor, există și în varianta digitală.

Întrebări, la care am răspuns mai cu “liniuțe”, sper sa nu se supere lumea ca le deconspir:

  1. Cati km pe sapt ar trebui cumulati pentru a avea rezultate bune la un ultra?

un plan: 100k pe săpt ca antrenament la endomondo pt cursă de 64k (mai mult nu exista plan la endomondo!): ritmul pe baza testului cooper care se face o dată la câteva săptămâni – eu folosesc 1 zi pauza (e bine pt refacere)

ex pentru mine: Ma – intervale (11k 4.11) sau tempo (17k 4.42); Mi, J, V – 11-15k easy (5.39); S,D 28k, 21k

important sa fie 2 legate de gen semi sau mai mult, asa iti dai seama daca poti ultra (de fapt asta e una din sugestiile mele ca sa vă dați seama dacă puteți alerga un ultra)

Si acum ganditi-va ca va antrenati pentru triatlon de tip ironman (4km inot, 180km bike, 42km alergare), unde alergarea e maratonul. Unde incap inotul si bicicleta?

ma refer la rezultat bun pentru un amator, care e si antrenor, si sponsor si competitor
daca doriti performanta … cea mai buna e reteta clasica (antrenor etc…)

Si cititi! Am adus 2 carti.
Matt Fitzgerald scrie: “Essential week-by-week training guide” – plans, scheduling tips, workout goals for triathletes of ALL Levels. Cine recunoaste in sinea lui ca nu e SuperElite si ar alege un plan pentru incepatori?
Joe Friel: “The triathletes training bible” – editia 3
exemple: pag 153 biblie ; pag 54 quick reference; 52 sapt plan, pe 1 an
De ce carti despre triatlon care sunt de aproximativ 500 pagini fiecare? Pentru ca acolo vezi ce inseamna viata organizata, cum sa obtii maxim din minim, simti ce inseamna sa fii profesionist. Amatorul “profesionist” e ca un lucrator care se scoala la 5 si isi incheie ziua la 10 noaptea, zi de zi, an de an. Si in “biblie” scrie de exemplu si de miscarea de pendul pe care trebuie sa o aiba piciorul in alergare, de tinuta in alergare… lucruri pe care nu le gasesti oriunde. Si sunt carti scrise de americani care se bazeaza mult pe statistici, cum am mai spus.

Eu am renuntat sa le studiez, fac de placere, nu? Sunt amator! Placere se refera nu numai la partea fizica, cum s-a incetatenit. De aceea am renuntat la sahul de performanta, iti dai seama ca a fi profesionist inseamna o activitate de toata ziua, trebuie să sacrifici tot. Avem si serviciu unde ar trebui sa ne manifestam profesionismul nostru (cel mai mult timp alocat dintr-o zi), si familie, chiar daca le neglijam si acum. Pentru ca ne ambitionam sa facem ultramaraton intr-un mod sanatos, adica antrenandu-ne corespunzator.

  1. Cum iti antrenezi mintea pentru a face fata competitiei?

Ca simularile, ca la examen, repeti cum te comporti in diverse cazuri
Ai o problema si trebuie s-o rezolvi, atunci apelezi la experienta ta din rezolvarea unor probleme asemanatoare; sau la a altora, De aceea ati venit la seminar, nu?
Încerci sa-ti invingi teama cautand lucruri cunoscute, te ajuta sa elimini emotiile.
Cauți oameni cunoscuti.

  1. De ce creste pulsul mult mai mult pe coborari decat pe urcari si daca e normal sa se intample asa? Alimentația vegana ar putea fi potrivita pentru un ultramaratonist?

Sunt convins ca si vegan se poate. Eu nu sunt si din ratiuni practice: nu vreau sa mor de foame la PA-uri cu mancarea langa mine. Nu are sens sa-mi antrenez corpul pentru cateva alimente si apoi in timpul cursei sa fiu fortat de imprejurari sa mananc altceva. Sigur voi avea probleme. Eu mananc efectiv aproape orice, iar la competitii cat simt ca e bine, nu depinde de cantitate. Daca simt ca e ceva in neregula nu mananc si nu beau nimic 30 min. Evident in tot acest timp incetinesc daca e nevoie.

O explicatie: la vale ritm crescut, exista ruperi de ritm, atentie marita; coordonare, concentrare; uneori nici nu respiri regulat, poti ajunge epuizat jos, iti trebuie adaptare sa poti trece in mod urcare. Ori asta inseamna ca ai ajuns pe rosu.
Si cand gandesti creste pulsul chiar daca stai pe scaun

Cat este pulsul unui pilot de F1? E o dovada ca pulsul nu depinde numai efortul fizic.

La un control medical mi se lua pulsul si dupa ce a tot aranjat ventuzele, se tot uita agitata la mine, in disperare m-a intrebat: ati facut efort inainte? Nu, doar ma gandesc! Bine ca nu mi-a facut ceva injectie! A trebuit sa stau leguma, sa-mi golesc mintea de orice gand, ca-n adormire.

Concluzia: eu la ultramaraton o atentie speciala mi-o indrept spre coborari, sa le fac ponderat, altfel “ma rup”. Ceea ce nu s-a intamplat la Istria la inceput, m-a luat putin valul.
Concluzia dupa seminar: posibil ca persoana in cauza sa nu urce in alergare si sa dea “blana” pe coborare. 🙂

  1. Pt oricare din invitati: Ce consuma in timpul unei curse in afara de geluri?

Ce sunt antrenat. Ce mananc zi de zi si nu e perisabil.
Batoane pt eliminarea senzatiei de foame; paine cu salam, slanina, cas, branza; Sunt fan branza si cas. Prefer painea unsa cu unt etc sa nu fie seaca. Stiu ca unii evita “chimicalele”, dar ele sunt gandite sa suplineasca consumul la efort. Si sunt mai practice.

Ca anecdota va pot spune ca un profesor de la UMF care preda biochimia (pe vremea impuscatului) spunea ca absolut toate mancarurile au un sambure cancerigen. Era inalt si uscativ. Si ce sa faci? Pe cand ajungi sa nu mananci nimic, mori. Ca magarul lui Buridan. Ori la ultra e musai sa mananci, sa va spun ce se intampla daca uiti?

Atentie la apa, izotonic; de la organizatori: seminte, cola, anumite fructe, cas
Un lucru invatat: fara apa nu se asimileaza ce mananci si atunci ai gaze etc.
Si tot un lucru citit in carti dar care il folosesc, pe baza a ceea ce imi place si stiu ca imi face bine. La un PA ma uit direct daca exista 2-3 mancaruri principale – pentru mine sunt cas, branza, paine, cola. Apoi ma uit dupa salam sau similar, seminte … Apoi la restul. Ce stiu ca nu exista (cel putin la noi in tara) iau de la start (exemplu cas, paine). Alimentele le imaginati ca niste cercuri concentrice, daca nu gasiti pe primele din cercul interior treceti la urmatorul etc. E valabil mai ales la cursele lungi. Altfel, e ca si cum ati avea de rezolvat o problema cu un triunghi in care vi se dau o gramada de elemente dar nu stiti concluzia.

  1. Cand v-ati dat seama care e granita dintre pot si nu mai pot ??

Pot sau nu un anumit ţel: acest lucru il stabilesc inainte de cursa, la rece, cand am mintea clara: daca fac estimare corecta, atunci sunt multumit.
In timpul cursei, daca sunt nevoit, scad ritmul, trebuie sa ma multumesc cu mai putin.
Simti ca-ti depasesti „atributiile” cand incepi sa ai greutati la mancat, cand esti moale, cand iti scade atentia – pierzi marcaje, te impiedici.
Apoi treci la nivelele urmatoare, din care poti sa nu-ti mai revii in graba – frisoane, frig, tremura mainile etc

Cel mai bine simti asta la MTB, pe coborari. Spre sfarsitul cursei traseele pe care le biruiai la antrenament fara probleme le simti riscante. Eu preventiv spre sfarsit cobor mai lent sau … descalec. Scade foarte mult coordonarea din cauza efortului.
Am scris si in 100 miles of Istria pentru a doua oară ce mi s-a intamplat: m-a rugat un baiat sa pun o semnatura pe un caiet si n-am fost in stare, n-am putut sa-mi controlez miscarea mainii. Am incercat si a a doua oara, tot degeaba, apoi am renuntat. Bine ca nu te supune nimeni la acest test in curse!

  1. Ce antrenamente recomandati pt incepatori?

Drumetie, mers. In planurile de antrenament gasite pentru cineva incepator si drag mie erau incluse etape de mers saptamanal. Dhaene spunea ca pt ultra trebuie sa fii cat mai mult pe munte.
Si trebuie sa-si imbunatatesca starea de fitness, e bine pentru orice sport.
Aici este acel lucru despre care am omis sa spun in timpul seminarului: practicati drumetia, asa vedeti mai bine natura si o apreciati. In fond lumea de astazi care e pe repede inainte a sarit o etapa, inainte de alergare, si acea etapa e drumetia. Eu inainte de alergare am fost tot drumet si sper sa inchei cu bine tot asa. 

  1. Cu cât timp trebuie să te pregătești pentru un ultra? Si ce antrenamente mai exact?

Fiecare cat poate, e clar ca trebuie sa fie mai mult si mai bine ca pentru un maraton (vezi punctul 1).
In general planurile de antrenament au peste 2 luni si nu degeaba; pur si simplu nu te lasa sa pui ziua cursei mai repede si atunci te apuci sa-ti decalezi antrenamentul la cate saptamani mai ai la dispozitie pana la cursa
Dar cel mai mult conteaza pregatirea psihica. Am spus deja la punctul 2. Eu deja am timpul pentru UltraTrail Hungary la care voi participa peste o luna, corespunzator la 610 ITRA. Cat pot de des ma gandesc daca pot sau nu, studiez traseul etc. Si daca tot sunt coleg de club cu un mare om, iubitor al muntelui – Dinu Mititeanu, nu pot sa nu spun de “cicăleala” lui: veniti cu mine pe munte numai daca vă pregătiți cu informații despre traseu, despre zona, munti, varfuri etc. Ca altfel degeaba veniți… Poate de aceea nici nu merg asa des cu dânsul. 🙂
La seminar am vorbit mai mult despre ITRA, despre scopul acestui clasament, despre faptul ca se doreste a fi echivalentul ELO la șah, despre faptul ca e perfectibil – incă nu mi se pare că ține cont de valoarea adversarilor. Oare la ce timp pentru UTH (corespunzător la 610 ITRA) m-am gândit că mi-e accesibil dacă-s în formă maximă, fără probleme fizice? Acolo nu cunosc alergători de care “să mă țin” ca un câine, nu am rezultate din anii precedenți de la alergători cunoscuți și de valoare apropiată mie. 🙂 Pentru ultra de la Maraton Apuseni ca să fii finisher ar trebui să ai minim 400 ITRA și fără probleme fizice, ca să dau un număr rotund. Chiar dacă nu figurezi în clasament, precis ai prieteni de aceeași valoare care sunt.

  1. Recomandari ptr.un incepator (fost sportiv de performanta, sportiv amator acum, dar cu vointa si placere de a alerga) in ale maratonului.

Probabil ca esti fit. Folosirea cunostintelor acumulate la performanta conteaza enorm: eu le fol pe cele de la sah si apoi de la alte sporturi ca MTB; fa ce stii mai bine ca sa ajungi la nivel de competitie si adauga alergare dupa orice plan care crezi ca ti se potriveste, o sa-ti dai seama in cateva zile. Doar un sfat: nu uita ca nu e bine daca te doare ceva.

  1. Este benefic/Se merita sa alergi intensiv? Simțiți că a meritat antrenamentul pentru ultramaraton?

Normal, numai faptul ca iti creste increderea si deja …
Fara, intri in complexul Superman.

  1. Ce mananci inainte de concurs?

Toata lumea pune intrebare legata de mancare ori nu acesta e aspectul principal. Te antrenezi si la mancat.

Mancare normala, prefer oua, ceva satios.

  1. Pe unde va antrenați în Cluj?

Mai ales Faget, iar pentru intervale, viteza – parc.

  1. 3 lucruri pe care le recomanda sa nu le facem ca si sportivi, alergatori

Fara excese.

Fara trisari, comportament inadecvat, belicos, isteric, trebuie sa fii stapan pe sine, pe situatie.

Nu risca, cauta de fiecare data solutia sigura – aici intra si sa te stii autoaprecia corect, sa stii renunta chiar daca ai apreciat gresit la inceput.

Am dorit să pornesc o discuție pe marginea unei întrebări “scrise la tabla”, o reformulare a “Care îți sunt limitele”.

Cum sa faci din ultra sa nu fie “ultra”? Adică, cum sa faci ca un concurs care pare ca te depaseste sa-ti devina accesibil. Si aici nu e vorba doar de ultramaraton. Eu cred ca raspunsurile la intrebarile precedente se potrivesc.

Pentru ca seminarul era de fapt ca o indrumare la Maraton Apuseni, si mai ales la Ultra-ul nou, eu am fost chiar pe traseu inainte de seminar, pe bucla noua, ca sa stiu ce sa spun daca cumva sunt intrebat. Si asta in conditiile in care in mod sigur nu voi putea participa desi mi-as fi dorit – cum am spus – merg inainte cu o saptamana la Salomon UltraTrail Hungary, am invitatie. La MTB asa procedeaza profesionistii: chiar daca nu au timp sa parcurga tot traseul, isi rezerva timp sa parcurga macar ultima portiune, incearca astfel sa aiba un minim avantaj față de restul (sau să nu-l piardă). Între elite diferențele sunt foarte mici, conteaza fiecare amănunt: dacă au venit cu o zi mai devreme, dacă au reușit să fie recuperați și la potențial maxim…

De pe facebook:

Azi am fost pe bucla suplimentara de ultra (29km cu 1000m dif nivel – aprox 3h25min) de la Maraton Apuseni msg systems si apoi pe traseul de copii (3km cu 150m dif nivel – aprox 20min).

Totul e ok, bun si de MTB  . Dar mai multe amanunte maine la 
https://www.facebook.com/events/577511892620726/

Traseele:
https://connect.garmin.com/modern/activity/2650526818
https://connect.garmin.com/modern/activity/2650526894

Evident, ce-i oficial e valabil. 

Și am avut și câteva propuneri:

  1. Clasament in coada finisherilor pt cei care nu continua dupa maraton, eventual fara medalie de finisheri.
  2. Termen limita ca la maraton – 9h30min pt Skiland
  3. Posibilitate lasare bagaj schimb la Skiland in spatiu accesibil.
  4. Impunerea frontalei măcar pentru cei care încheie bucla de maraton în peste 8 ore.

Traseul de ultra de la Maraton Apuseni necesită alergare. Nu e un ultra obișnuit. Cei mai lenți trebuie să se gândească la un timp de 5h pentru bucla de ultra.

Succes în ceea ce vă propuneți!

Top

Feb 152018
 

 

Activități 2017

E timpul pentru un rezumat al anului 2017, așa cum am mai făcut în anii precedenți. Am fost în multe locuri și de cele mai multe ori am concurat. Peste tot am avut parte de ceva deosebit, de ceva nou, iar ca și concurent am trăit poate experiențe într-un mod mai particular.

Unele concursuri au ieșit în față prin dificultatea lor, prin modul lor de desfășurare mai puțin standard, prin condiții, prin ceea ce au reprezentat în particular pentru mine.
Enumăr aici Istria 100 Miles (ultra) – Croația, Propark Adventure (în echipa Cheile Turzii cu Simon Gyongyi, Vlad Sâncrăian și Ionuț Silinc), Marathon 7500 Bucegi (în echipa Regi și Pioni cu Adrian Toma), 2X2 Race, Via Maria Terezia (ultra), Ultra Trail Făgăraș (în echipa Regi și Pioni cu Adi Cosma), Walking Month (în echipa Ultrarunners cu Andrei Sovereșan, Ianco Slovak și Antoniu Radoni), Pirin Ultra – Bulgaria, Maraton Piatra Craiului, câteva ture tematice ca Tura Memorială Jokai Mor (am ales MTB și am parcurs traseul alături de Langviser Zsolt), Tour de Tur (MTB cu nițică orientare), Kos Karoly tour (am ales alergare și alături de mine a fost Papp Csaba), un eveniment pentru veterani Invictus Cluj-Zalău (mulțumesc militarilor cu care am alergat) și, normal, Maraton Apuseni, unde am și eu un mic aport.

istria.jpg apuseni.jpg 7500.jpg utf.jpg propark.jpg propark1.jpg pirin1.jpg pirin.jpg tur.jpg terezia.jpg walking.jpg kos.jpg jokai.jpg invictus.jpg 2x2.jpg mpc.jpg

Despre majoritatea evenimentelor am scris câte ceva pe blog, anul 2017 am enumerat 38. În imensa majoritate au fost alergare, iar în rest MTB, orientare, schi tură, duatlon și aventură.

Ce a spus Strava și câteva printscreenuri cu evenimentele:

2018-02-15 00_38_26-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx - Microsoft Word.jpg 2018-02-15 00_36_52-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx - Microsoft Word.jpg 2018-02-15 00_37_39-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx - Microsoft Word.jpg 2018-02-15 00_37_50-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx - Microsoft Word.jpg 2018-02-15 00_38_05-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx - Microsoft Word.jpg 2018-02-15 00_38_18-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx - Microsoft Word.jpg

Din reperele personale:
– prima dată CarpathianMan
– loc 9 individual masculin Circuitul Carpaților
– loc 6 clasament echipe Circuitul Carpaților
– loc 2 echipă Propark Adventure
– loc 1 echipă amatori Walking Month
– 608 punctaj ITRA

Vă mulțumesc pentru clipele trăite alături de voi! 🙂

Jan 162017
 

UTMB_2016

S-a încheiat şi anul 2016, un an interesant şi epuizant. Ca de obicei mi-am sintetizat activităţile mai deosebite, în special cele sportive. Deşi am încercat să rezist tentaţiilor, am fost la prea multe concursuri iar la sfârşit de an mă mişcam din amintiri (Walking Month a pus capac).

Reies din print-screenuri numărul de ore petrecute alergând, cu MTB-ul sau cursiera etc – peste 800 ore cronometrate pe ceas, mai mult de o lună.  Doar concursuri la care am participat au fost peste 40, iar într-un an sunt 52 de săptămâni.

Câteva din aceste concursuri au fost de referinţă, am pus în această categorie toate cele pe echipe nu atât pentru că au fost grele dar, cum am spus şi înainte, sunt altfel.

Bike 4 Mountains_2016.jpg X-Man Oradea_2016.jpg Marathon7500_2016.jpg Geiger lung_2016.jpg Traversarea Tarnitei_2016.jpg UTMB_2016.jpg Propark Adventure_2016.jpg Walking Month_2016.jpg 2016 - p6din6.jpg 2016 - p1din6.jpg 2016 - p2din6.jpg 2016 - p3din6.jpg 2016 - p4din6.jpg 2016 - p5din6.jpg

Am inclus aşadar Bike 4 Mountains (echipă), X-Man Oradea, Marathon 7500 (echipă), Geiger MTB Challenge, Traversarea Tarniţei, UTMB, Propark Adventure (echipă) şi Walking Month (echipă). Despre fiecare dintre aceste concursuri am scris la timpul potrivit, merită să vă antrenaţi şi să participaţi la ele.

Le mulţumesc coechipierilor mei de la aceste concursuri pentru încredere, răbdare şi pentru efortul lor de apreciat: sora mea Simona, Sebastian Butcovan, Simon Gyongyi, Dan Lupşa, Dan Jecan, Andrei Sovereşan, Slovak Ianco şi Antoniu Radoni.

Apr 042016
 


Săptămâna aceasta trebuie să iau cât de cât pauză, conform oricăror programe de antrenament, doar urmează Maratonul Internaţional Cluj, la care am participat la toate ediţiile de până acum la proba de maraton. Asta dacă…

Şi aşa că m-am gândit să reiau de unde am rămas cele scrise în postarea precedentă – Parângul Night Challenge şi Micul Biciclist de la Salina Turda . Şi constat că a mai trecut o lună. O lună cu mult suflet pus la fiecare competiţie în care am participat cu familia sau singur, alegând să-mi petrec sfârşiturile de săptămână în locuri de unde să vin de fiecare dată cu ceva deosebit, cu o experienţă în plus într-un anturaj agreabil. Şi abia acum începe sezonul competiţional. Ce mă aşteaptă? Prefer s-o iau pas cu pas.

 

From Cum arată o lună pentru un amator

Totuşi, printre antrenamente de plăcere, cum arată o lună pentru un amator? M-am străduit să rămân cât de cât pe lângă casă şi mi-am promis de fiecare dată să fiu responsabil şi aşezat, ca un tată de familie adevărat. 🙂
Mulţumesc pentru poze fotografilor!

05.03 Crosul Divelor
De data aceasta n-am mai participat ca deschizător-însoţitor la proba de 5km. Mai sunt şi eu deştept câteodată. Noroc că am regula de a respecta ce hotărăsc “la rece” acasă. Măcar pentru faptul că Ingrid a încheiat pe primul loc, având un ritm care probabil îmi provoca leşinul prin tura a doua. Mi-a făcut plăcere însă să fiu acolo în postură de spectator şi să fac şi poze, mai ales că divele mele participau la cursa de 2km. Chiar dacă n-a fost un concurs pentru performanţă sportivă, nu pot decât să mă bucur că Andreea a încheiat pe locul 7 la general, după Szigyarto Livia şi înaintea divei Boer Boglar, iar Diana pe 99, din 389 participante doar la proba de 2km. Au fost peste 200 dive şi la proba de 5km. Andrea Bugja şi Boglar s-au luptat pentru trofeul de cea mai trăznită costumaţie (sau ceva de genul acesta). Fain concurs!

01.JPG 02.JPG 03.JPG 04.JPG

06.03 Cupa Primăverii orientare
Obsesia mea rămâne orientarea. Mă străduiesc să particip la competiţiile din zonă. Din exterior nu pare să avansez, am încheiat pe locul 6 din 6 la categorie, în 61minute, sistematic uit că e vorba de orientare, mă ia beţia vitezei şi la câte un reper pierd vremea, dar am schimbat categoria, mă lupt acum nu cu începătorii ci cu cei care au chiar zeci de ani de experienţă şi traseele sunt şi ele mai grele.
Am fost cu Tudor la concurs, amândoi cu bicicletele (concursul s-a ţinut în Făget la Peana, lângă Sălicea) şi ne-am stresat ceva să nu pierdem startul. Tudor a fost tare, a terminat pe locul 1 la categorie, deşi în dreptul lui era scris IND, adică fără club.

05.jpg 06.jpg

12.03 The Beard Run – crosul treptelor
Ţinut în scop caritabil, a fost un concurs care practic a însemnat coborârea şi urcarea de 3 ori a scărilor de la Belvedere. Tare greu mi-e la cursele scurte, eu nu mă antrenez pentru aşa ceva. În orice caz a fost o iniţiativă frumoasă şi mai deosebită. Am încheiat pe locul 6/45 la general, cu timpul de 12min08sec pentru cei 2km de traseu.

07.jpg 08.jpg 09.jpg

13.03 Gentlemen Race etapa 1 Moiad – Cizer – elite
Au fost aproximativ 54km (eu am parcurs şi traseul înapoi pe cursieră) pe un traseu stabilit de prietenii din Zalău. E o competiţie amicală pe mai multe etape care se desfăşoară pe parcursul unui an şi aceste etape au rol de socializare şi antrenament-comparaţie cu forma celorlalţi concurenţi. Se fac segmente pe Strava şi contează ierarhia pe acel segment. M-am înscris la elite si, evident, am fost printre ultimii. Mai sunt şi categoriile de avansaţi şi începători, deci e loc pentru toată lumea. Pentru mine a fost mai mult contratimp – asta mă şi interesează pentru evenimentele următoare de triatlon – locul 38/41 şi 1h55min43sec.
Mă bucur că am participat şi-mi place genul acesta de concurs şi am să mai particip în limita timpului disponibil. Băieţii din Zalău au început de anul trecut cu acest gen de competiţie, eu le doresc succes în continuare.

11.JPG 10.jpg

19.03 Micul Biciclist Polus
Ca de obicei dacă e vorba de un concurs de îndemânare pe bicicletă şi e competiţie Clujul Pedalează trebuie să particip cu ai mei. De data aceasta cu Andreea, care a încheiat pe locul 1 la 12-14ani. Doar era singura participantă la categoria ei. 🙂 Eu mă bucur că îi place, bravo ei!

13.JPG 12.jpg

20.03 Vladeasa X-Trail
În fine încă un concurs de alergare-trail, cu un traseu de-al casei, având în vedere că nu de puţine ori am parcurs dus-întors Rogojel-vârful Vlădeasa – 14km, e drept că în drumeţie sau cu schiurile. A fost greu, am avut luptele mele cu Vaum Waldemar, Zsolt Langviser şi Sebastian Butcovan, ne cunoaştem binişor şi ne bucurăm de fiecare dată când ne întâlnim. A fost ok, suntem toţi în grafic. Am încheiat pe locul 18/104 la general, locul 6 la +35ani, cu un timp de 1h40min30sec.

15.jpg 16.jpg

26.03 Postavarul Night
Am tot dorit să ajung la concursul acesta – un skyrunning, cu urcare de la baza pârtiilor până pe vârful Postăvaru. Aş fi vrut să urc pe schiuri, le aveam la mine, dar după problemele cu zăpada de la Parângul Night m-am gândit că mai bine mă înscriu direct la alergare. Nu mi-am mai schimbat opţiunea la faţa locului, de obicei astfel de schimbări cam încurcă organizatorii şi nu vreau să mai pun şi eu paie pe foc. A fost o cursă intensă de 4km, iar după calculele youtube 🙂 (încă nu-s afişate rezultatele) am încheiat pe locul 14 la alergare – general. Bravo la cei din faţă, mai ales la cei din categoria mea! Dacă puteam… Mulţumesc Ady şi Cristina Beleanu pentru ajutor, pentru companie. Mă tot gândesc la Propark Adventure, unde am fost coechipieri. Mai am puţină vreme până în mai.

17.jpg

03.04 Spring Classic Challenge – Micăsasa
Greu de ales! E clar că trebuie să mă antrenez mai consistent la bicicletă, indiferent că e vorba de MTB sau cursieră. În acest weekend a trebuit să aleg între Gentlemen Race etapa a II-a – Huedin-Belis- spre Poiana Horea, aproximativ 58km plus întoarcerea şi competiţia organizată de Timy Păcurar – Spring Classic Challenge, tot un gentlemen race, un circuit de 140km care trecea prin localităţi cu o istorie în spate din judeţul Sibiu – Biertan, Mediaş, Şeica Mică. Până la urmă am ales această cursă pentru că etapa a II-a a zălăuanilor e mai aproape de casă, segmentul de pe Strava nu se mişcă şi sper să-l pot face în timpul unei săptămâni.
Am tras cât am putut, la start am greşit că m-am plasat în spate şi n-am avut puterea să ajung unul din plutoanele fruntaşe. Ca de obicei, contratimp a stat scris pe fruntea mea. Aş fi vrut să prind grupul lui Suzi, până la urmă am terminat cam la 5 minute după ea. Am încheiat pe locul 24+2 la general, cu timpul de 4h43min12sec. Au fost 3 zile solicitante pentru mine, în total 269km – vineri 104km cu prietenii pe traseul Capusu-Mare – Râşca – Beliş – Valea Fericirii – Dealul Botii – Răchiţele şi înapoi, sâmbătă 26km cu MTB-ul pe traseul scurt Maraton Făget cu Tudor şi Diana, iar duminică cei 140km.

18.jpg 19.jpg

Pas cu pas. Aşa cum trece şi viaţa.

 

Feb 292016
 


Alăturare ciudată? Defel! Un concurs de skyrun urmat de o competiţie de îndemânare pe bicicletă pentru copii mă gândesc că este ceva normal pentru familiile cu copii, şi este doar una din combinaţii. Iar dacă-ţi planifici ceva din timp rămâi cu gura căscată când tragi linia la sfârşit. I se mai spune pe scurt “farmecul vieţii”.

From Parangul Night Challenge – skyrun
4.jpg
Finish pe Parangul Mic 2074m

Parângul Night Challenge m-a atras în mod deosebit pentru că: sunt munţii care-mi plac cel mai mult (fiecare cu fixurile şi amintirile lui), doream până e zăpadă să mai particip la un concurs de ski de tură, să mai merg cu schiurile pe creastă dacă-mi permitea vremea, iar dacă nu să schiez pe pârtie. Partea cu venirea cu întreaga familie a căzut destul de repede, copiii mereu îşi găsesc activităţi de weekend cu cei de vârsta lor.
De planul iniţial n-a ţinut cont vremea şi din cauza ploilor a trebuit să-mi trec participarea la skyrun. Cu o săptămână înainte ştiu că era zăpadă bună de schi, fuseseră câţiva prieteni acolo, dar la munte… Tot era bine, am rămas cu plăcerea de a merge în Parâng şi de a concura alături de prietenii de la alergare şi ski.
Ziua de sâmbătă am petrecut-o în recunoaştere traseului, urcând împreună cu Vio cei 4,5km şi 1000m diferenţă de nivel de la baza telescaunului vechi până pe vârful Parângul Mic. Era evident că schiurile aduse de mine n-aveau de ce să fie mutate din maşină. Traseul era cu porţiuni cu zăpadă, dar nu se preta la schi de tură. Pur şi simplu zăpada era doar cât să îngreuneze urcuşul.

12782521_1045368162194045_1105472902_n.jpg 3.jpg 2.jpg 12767653_1045368172194044_1181161389_n.png 12744737_10208277169391928_8416761059045170805_n.jpg

Recunoaştere traseu cu Vio. Pregătit cu lupă să văd traseul. Şi un citat de pe ghenele de gunoi: Ştiinţa nu moare. Aşa o fi, dar noi suntem muritori.

Mi-a plăcut concursul. Ca de obicei mi-am setat propriile provocări şi m-am ţinut cu dinţii să le trec cu bine. Am fost pe-acolo… În ochii mei erau doar 1-2 persoane din faţă, atât cât puteam vedea cu frontala, şi pe unde mergeau ei mergeam şi eu. N-am parcurs trasa ideală stabilită la recunoaşterea traseului, să calc pe nişte urme unde nu era aşa pericol să mă afund în zăpadă. Zâmbesc şi acum când mă gândesc la ce-a spus Sove după ce l-a depăşit Ingrid – că n-a putut urca după ea, că nici urmele nu i le putea folosi. 🙂
Am încheiat în 54min24sec, la 15sec în spate la Geanina, pe locul 19/109 la general şi pe locul 5 la categoria +35. Mai sus de cota 1750, când am ajuns în creastă (ultimul km), a început să se simtă vântul şi puţin frigul. Nu cred că a deranjat pe participanţi prea mult, că eram toţi încălziţi după atâta urcare. În schimb odată ajuns sus nu prea am făcut mulţi pureci, percepţia de confort mi s-a schimbat brusc. Greu pentru cei de la finishul din vârf să stea acolo ore întregi!

12768177_1107115215988636_1095523211003086830_o.jpg 12778873_1107115239321967_5208770416752018780_o.jpg 1.jpg
Startul şi o imagine de la premiere – mulţumesc pentru poze

Aşa cum s-a spus, premierea s-a terminat cu distracţie. Am stat şi eu pe acolo şi am făcut ce au făcut şi ceilalţi. 🙂

E un loc şi un concurs de revenit! Mulţumesc pentru companie! Sper însă ca data viitoare să fie şi zăpadă şi să văd cum e urcarea pe schiuri!

DSC_0015.JPG
Imagine din Salina Turda

Weekendul următor am fost pe post de însoţitor şi de fotograf amator alături de familie la Micul Biciclist şi Siguranţa lui – concurs organizat de Clujul Pedalează la Salina Turda.

Concursul e la a II-a ediţie, dar e prima dată când am participat. În vizită am mai fost, am fost impresionat încă de atunci, iar unele poze sper că sunt elocvente. Încep să devină o modă concursurile organizate în galeriile salinelor, fie că e vorba de MTB, diverse concursuri pentru copii sau … şah.

DSC_0031.JPG DSC_0029.JPG DSC_0037.JPG DSC_0028.JPG DSC_0026.JPG DSC_0023.JPG DSC_0056.JPG DSC_0111.JPG DSC_0122.JPG DSC_0167.JPG DSC_0173.JPG
Imagini din Salina Turda; mai multe pe FB

M-am bucurat că Andreea şi Tudor au încheiat pe podium la categoriile lor, fiecare pe locul II. M-am străduit să fiu mai puţin cicălitor, mi-am petrecut timpul pozând, încercând să mă detaşez şi se pare că efectul a fost pozitiv.

Planuri pentru următorul sfârşit de săptămână? Multe şi nimic! Mai las să treacă câteva zile… Dar va fi şi ceva legat de Mărţişor.

 

Jan 182016
 


A venit vremea unui scurt rezumat al anului 2015, cu activităţi din … un pic de timp liber.

From Activitati

De la Maraton Piatra Craiului şi Walking Month au mai trecut cateva luni şi câteva concursuri frumoase. Au fost pentru mine concursurile de trail – Făget Tour, November Run Bistriţa – şi câteva de orientare, că tot încerc să mai învăţ câte ceva pentru Propark Adventure din 2016 – Cupa Berii, Cupa Toamnei şi Cupa Moşului. Hotărât lucru, pentru mine berea e ca o otravă la concursuri, iar încercarea mea de încheiere a unui concurs între prieteni de tip Beer Mile s-a încheiat cu un eşec – am fost singurul care am abandonat. Nu puteam lipsi de la CicloMoş, aşa că împreună cu Tudor am cutreierat puţin Clujul alături de prieteni. Pun câteva poze de la aceste evenimente mai jos.

faget tour2.jpg faget tour1.jpg faget tour.png november run bistrita.jpg november run bistrita1.jpg november run bistrita2.jpg november run bistrita3.jpg november run bistrita4.jpg november run bistrita5.jpg cupa berii.jpg cupa toamnei.png cupa mosului4.jpg cupa mosului.jpg cupa mosului2.jpg cupa mosului3.jpg ciclomos.jpg ciclomos1.jpg ciclomos2.jpg beer mile.jpg

Şi acum câteva repere – am participat la câteva concursuri deosebite, şi am trecut în rândul lor pe toate cele pe echipe pentru că sunt altfel:

Spuri Balaton Szupermaraton (echipe) – alergare şosea – Turul Balatonului 194,2km în 4 zile – în echipa TusnadMarathon cu Hadnagy Jozsef şi Mihai Pantiş (mulţumiri şi lui Horaţiu Morar care a fost cu noi şi a concurat separat)

DSCN1447.JPG etapa 2.png DSCN1531.JPG ppic_Spuri_BSZM_2015_0242.jpg ppic_Spuri_BSZM_2015_0400.jpg traseu.JPG

Propark Adventure (echipe) – aventură, munţii Perşani – în echipa Iezerele Cindrelului cu Cristina Trancă, Cristina şi Ady Beleanu

DSC_3377.jpg DSC_3298.jpg 11401169_944184982299923_4253645601488742218_n.jpg 11417813_946695728715515_1537435459121554708_o.jpg DSC_0002.JPG DSC_4504.jpg DSC_4583.jpg DSC_0004.JPG 11238975_946693885382366_6317110550580654416_o.jpg 10583052_946696475382107_3311632652205658813_o.jpg 10479914_946699945381760_106757078813243566_o.jpg 10448658_946699898715098_7948260002542627004_o.jpg

XMan Oradea – triatlon tip IronMan – 3,8km înot, 180km bike şi 42km alergare

11.jpg 11004521_927635397303946_7280335793807374871_o.jpg 11312768_467912136709348_2174997345815751995_o.jpg 11062125_927627283971424_1757738439638842636_o.jpg 11707868_807797039319295_1260870499437875854_o.jpg 10644538_736970363078884_8090108063784424202_o.jpg 11698950_807804542651878_1705109213325082332_o.jpg 12.jpg DSC_0005.JPG DSC_6020.jpg

Marathon 7500 Bucegi (echipe) – ultratrail 100km/7500m+ diferenţă nivel – în echipa Regi şi Pioni pentru a doua oară cu Adi Cosma

11845147_951192558279666_9178961684359772104_o.jpg 11145107_816895795076086_4267204344393130133_o.jpg 11792042_943896775675911_3311856879545956124_o.jpg DSC_0002.JPG DSC_0007.JPG clasament 2015.png

Traversarea Tarniţei – 6,5km înot

11749737_1009245369109930_1179340301_n.jpg Vezentan_Laurentiu.jpg

2×2 Race (echipe) – ultratrail 45km/4200m+ diferenţă nivel – în echipa Absolut Explorer cu Langviser Zsolt

11885013_1194076210609871_8956505644142009286_o.jpg 11886182_1195258970491595_4736141555681517788_o.jpg 11892294_1194076157276543_3641331947608970451_o.jpg DSC_0007.JPG

TDS Sur les Traces des Ducs de Savoie – ultratrail 120km/7300m+ diferenţă nivel

27790843.jpg DSC_0133.JPG Carte-TDS-2014.png Profil-TDS-2014.png rezultat vezentan TDS.png

Walking Month (echipe) – locul 1 – câţi paşi poţi face în echipă pe lună – peste 1 milion de paşi contribuţia mea – în echipa Ultrarunners cu Andrei Sovereşan, Radu Kis şi Ianko Slovak

12184152_187096224962190_1945671516453510050_o.jpg 12185050_187092408295905_9078544803440615824_o.jpg 12186613_187094151629064_6027992010462785652_o.jpg 12189459_187095618295584_6996167307215455891_o.jpg clasament final.png lau1.png ultrarunners2.png

Sunt multe de spus despre ele şi am scris la timpul potrivit. Mai trebuie să adaug iniţiativa Clujul Pedalează care a adăugat la fiecare concurs de MTB şi unul de trail, în principiu pe traseul scurt. Au apărut astfel Cluj Bike Challenge şi Cluj Run Challenge. Am participat la fiecare din cele 3 etape atât la trail cât şi la traseul scurt MTB, aşa că am încheiat per ansamblu bine: locul 1 la categorie la trail şi 3 la categorie la MTB – traseu scurt. Probabil în acest an – 2016 – etapa a 3-a va fi de noapte.

11999569_953862948004642_6731153248428783109_o.jpg 12017692_953867541337516_5206858574214052512_o.jpg 11709780_1199937873356995_5796960312408279031_o.jpg _MG_2173.jpg locul-1-si-3.jpg

Pentru anul viitor, dacă totul merge bine, sunt deja înscris la Maratonul Internaţional Cluj (am fost la toate ediţiile), EcoMarathon, XMan Oradea, UTMB, 2×2 Race şi doresc de asemenea să mă înscriu la Bike 4(5) Mountains, Marathon 7500 şi Propark Adventure.

Să fim cu toţii sănătoşi şi să ne vedem cu bine!

2015 - p5din5.JPG 2015 - p1din5.JPG 2015 - p2din5.JPG 2015 - p3din5.JPG 2015 - p4din5.JPG

May 272015
 


Da, pare o varză de tipuri de competiţii, dar nu-i chiar aşa. Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship a fost duatlon offroad la Târgu-Mureş, Memorialul Szasz Albert a fost alergare trail în ziua următoare tot la Târgu-Mureş, iar Crosul de noapte şi Micul Biciclist şi siguranţa lui de la Cluj nu necesită explicaţii.

Ce urmează va fi interesant: Maraton Apuseni şi Propark Adventure – secţiunea Eco Challenge – în echipa Iezerele Cindrelului cu Cristina şi Adi Beleanu, Cristina Trancă. De aici încolo voi lua pauză (sau voi participa la relanti la competiţii) pentru că va urma X(iron)manul de la Oradea.

Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship – 9 mai – s-a ţinut anul acesta la Târgu-Mureş. Am plecat cu întreaga familie şi cu prietenii noştri Ovidiu şi Andy Ciobanu, cu care de obicei mergem când e o competiţie la Târgu-Mureş. Am mai spus şi altă dată că ne place acolo Platoul Corneşti, competiţiile care se ţin acolo. În general se fac probe şi pentru copii, aşa că nimeni nu se plictiseşte. N-a fost excepţie nici acum, copiii având o probă de alergare în ziua următoare în cadrul concursului Memorialul Szasz Albert.

From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship

Văd că deja competiţiile sunt cam pe zone şi suprapuse. Eu n-am putut merge la duatlonul (tot campionat naţional) de la Bucureşti pentru că e prea departe şi tot aşa n-au venit mulţi de acolo la acest duatlon. În fine, se vede după rezultate cine a participat, într-un weekend unde au fost de asemenea încă două competiţii tari: EcoMarathon la trail şi Prima Evadare la MTB.

From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship
From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship
From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship

Pentru mine a fost şi o testare de echipament de triatlon, şi o testare comparativă cu concurenţi care ştiu cât sunt de buni: Vaum Waldemar, Szikszai Bruno, Robike, Horvath Arpad. Nu toţi am concurat împreună – eu am participat la amatori, alţii la elite, dar traseul şi probele au fost aceleaşi.

From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship

Rezultatul meu: locul 2 la categorie după Vaum la 2 minute, 9 la general amatori.

Memorialul Szasz Albert s-a ţinut ziua următoare pe un traseu de trail pe care se antrenează regulat târgu-mureşenii. Pentru că nu-i decât vreo 12km, evident că am participat. A fost foarte multă lume, e un obicei ca lumea să vină la iarbă verde în weekenduri, iar cu această ocazie să participe la competiţii mai uşoare şi pentru socializare. Pe lângă proba de cros la care s-au strâns mai mult de 100 participanţi, veniţi şi din alte oraşe, au fost şi probe pentru copii – până la 2km, plus o probă chiar de fun, fără cronometrare, fără înscriere, pentru toată lumea. La copii chiar a fost luptă, venind şi din alte părţi de la şcoli sportive. A fost rândul copiilor mei să-şi încerce forţele, a lui Andy, a Daianei. Daiana şi Andy au fost foarte buni, Daiana terminând chiar prima la general.

Eu am încheiat iar pe locul 2 la categorie, 13 la general, după o luptă strânsă (un finish ca la fotografie) cu un antrenor de atletism din … Deda! Da, uitaţi-vă pe hartă să vedeţi unde e Deda. Da, a venit cu copii de la şcoala sportivă din Deda care i-au făcut o galerie imensă 🙂

La Crosul de Noapte de la Cluj am participat pentru prima dată. E faină atmosfera în Parcul Mare, multă lume cunoscută, am mai fost şi altă dată dar nu ca şi concurent. Acum am participat pentru că dorea foarte mult Diana să nu lipsească la proba de 4km. Aşa că am venit de la serviciu (dimineaţa oricum alergasem mai încetişor 10km) şi am luat startul la 10km. N-a fost rău, în parametri, dar fără să excelez: locul 15 la general, 42min37sec, pace de 4min12/km. Nu-i un traseu de record la viteză, fiind destul de multe curbe strânse.

From Crosul de noapte – primavara 2015

Micul Biciclist şi siguranţa lui s-a ţinut acum la Şcoala de agenţi de poliţie Septimiu Mureşan. A fost o probă pentru copii de slalom printre cauciucuri . Andreea a încheiat prima la categoria ei (fiind singura 🙂 ), iar Tudor pe lângă podium, unul din locurile 4-6, dar cu un timp mai bun ca Andreea. La categoria lui e mare concurenţă. Am făcut câteva poze, le-am postat pe FB.

From Micul biciclist si siguranta lui
From Micul biciclist si siguranta lui
From Micul biciclist si siguranta lui
From Micul biciclist si siguranta lui
From Micul biciclist si siguranta lui

Să ne vedem cu bine!

Jan 222015
 


Anul 2014 a fost într-adevăr mai mult anul alergării.

Ca şi concluzii valabile pentru mine:
– am alergat la prea multe competiţii, obişnuit cu MTB-ul unde puteam să mă refac mai uşor
– trebuie să combin în proporţii aproape egale alergarea cu bike-ul şi înotul, că altfel nu-mi rezistă articulaţiile
– au fost competiţii deosebite, am menţionat în pozele de mai jos câteva:

Bike 4 Mountains – 4 etape de MTB în zile consecutive prin 4 munţi – echipa San Marco 4 Fun – cu Dan Lupşa – locul 2 la categoria veterani
Marathon 7500 – echipa Regi si Pioni (după emisiunea de şah de pe TVR Cluj la care sunt realizator) – cu Adrian Cosma – locul 11 la masculin la oprirea competiţiei din cauza vremii – dintre cei care au primit 2p UTMB pentru că au ajuns la CP10 Vf Omu
2×2 Race – echipa Un Pic de Timp Liber – cu Sorin Hosu – locul 10, o nouă cursă cu probleme meteo, în consecinţă scurtată
Ciucaş X3 Ultratrail – locul 16-17 – mulţumesc domnului Lazăr Sângeorzan pentru încredere, am pornit împreună şi n-am reuşit să ţin pasul, mulţumesc de asemenea lui Ionel Rapotan alături de care am alergat ultimii peste 50km
Cluj Bike Challenge – pozele sunt de la Maratonul Gilăului, ultima etapă – la traseul scurt am terminat pe locul 1 la general categoria 40+, la mare luptă (şi cu ceva noroc) cu Joe “Indianul”
Maraton Piatra Craiului – locul 13 categorie şi 70 general, cu un rezultat ceva mai slab ca anul trecut, dar şi cu o problemă pe parcurs

Le mulţumesc în mod deosebit tuturor coechipierilor mei pentru clipele … grele 🙂 , mulţumesc celor din jurul meu care au adăugat pete de culoare atmosferei frumoase de la concursuri. Mulţumesc pentru amintiri. Şi mulţumesc familiei…

Anul 2015 va fi amestecat rău de tot 🙂 şi voi încerca să rezist tentaţiilor şi să nu mă înscriu din timp la prea multe competiţii.

 

sumar activităţi (de pe Endomondo) – From Activitati
activităţi – From Activitati
activităţi – From Activitati
activităţi – From Activitati
activităţi – From Activitati
activităţi – From Activitati
Bike 4 Mountains – echipa San Marco 4 Fun – cu Dan Lupşa – From Activitati
Bike 4 Mountains – echipa San Marco 4 Fun – cu Dan Lupşa – From Activitati
Bike 4 Mountains – echipa San Marco 4 Fun – cu Dan Lupşa – From Activitati
Bike 4 Mountains – echipa San Marco 4 Fun – cu Dan Lupşa – From Activitati
Bike 4 Mountains – echipa San Marco 4 Fun – cu Dan Lupşa – From Activitati
Bike 4 Mountains – echipa San Marco 4 Fun – cu Dan Lupşa – From Activitati
Bike 4 Mountains – echipa San Marco 4 Fun – cu Dan Lupşa – From Activitati
Marathon 7500 – echipa Regi şi PIoni – cu Adrian Cosma – From Activitati
Marathon 7500 – echipa Regi şi PIoni – cu Adrian Cosma – From Activitati
Marathon 7500 – echipa Regi şi PIoni – cu Adrian Cosma – From Activitati
Marathon 7500 – echipa Regi şi PIoni – cu Adrian Cosma – From Activitati
Marathon 7500 – echipa Regi şi PIoni – cu Adrian Cosma – From Activitati
Marathon 7500 – echipa Regi şi PIoni – cu Adrian Cosma – From Activitati
Marathon 7500 – echipa Regi şi PIoni – cu Adrian Cosma – From Activitati
2×2 Race – echipa Un Pic de Timp Liber – cu Sorin Hosu – From Activitati
2×2 Race – echipa Un Pic de Timp Liber – cu Sorin Hosu – From Activitati
2×2 Race – echipa Un Pic de Timp Liber – cu Sorin Hosu – From Activitati
2×2 Race – echipa Un Pic de Timp Liber – cu Sorin Hosu – From Activitati
2×2 Race – echipa Un Pic de Timp Liber – cu Sorin Hosu – From Activitati
2×2 Race – echipa Un Pic de Timp Liber – cu Sorin Hosu – From Activitati
Ciucaş X3 Ultratrail – From Activitati
Ciucaş X3 Ultratrail – From Activitati
Ciucaş X3 Ultratrail – From Activitati
Ciucaş X3 Ultratrail – From Activitati
Ciucaş X3 Ultratrail – la finish – From Activitati
Cluj Bike Challenge – Maratonul Gilăului – From Activitati
Cluj Bike Challenge – Maratonul Gilăului – From Activitati
Cluj Bike Challenge – Maratonul Gilăului – From Activitati
Cluj Bike Challenge – Maratonul Gilăului – From Activitati
Cluj Bike Challenge – Maratonul Gilăului – From Activitati
Maraton Piatra Craiului – From Activitati
Maraton Piatra Craiului – From Activitati
Maraton Piatra Craiului – From Activitati
Maraton Piatra Craiului – From Activitati
Mar 172014
 


Pentru multa lume (nu si pentru mine) Alba-Iulia City Race a insemnat startul unui nou sezon competitional. Multe asteptari, multa munca pentru cei mai buni, probele de alergare cros si semimaraton de la Alba-Iulia au scos urşii din bârlog. Chiar daca a fost prima editie, concursul a reuşit să adune multă lume bună şi eu cred că organizarea s-a ridicat la nivelul competitorilor de vârf.

poze Bicheru Cycling – From Alba-Iulia City Race ed 1

Am avut parte de un start de primăvară cu o bubuitură de tun din Cetate şi pot spune că primii au pornit ca din puşcă. Să fug cu timp de sub 3min/km pentru mine este peste puteri, aşa că i-am urmărit cu privirea pentru câteva secunde – ei cu lumea lor, eu cu a mea.

Mi-a plăcut ce a scris o competitoare – Iulia – despre atmosfera de concurs, subscriu şi pun linkul aici, iar în continuare scriu de-ale mele poveşti.

Aşteptări pentru cursă am avut şi eu, aşa cum sunt convins că au avut şi cei din faţă pe care-i urmăream. Ştiam că pentru mine concurs înseamnă să merg la maxim, indiferent de ce spun înainte de cursă, şi tot aşa mă gândeam că fac şi cei mai buni. De data aceasta eram setat şi pe un comportament de chibiţ (boală veche de la şah), iar la sfârşit m-am uitat cu atenţie nu numai la rezultatul meu ci şi la al primilor. Să ajung să chibiţez la alergare … 🙂

Pe scurt: vreţi să ajungeţi în primii zece? Metoda e simplă, clasică. Eu am terminat pe locul 46 la general, cu 1h42min49sec (locul 8 la categoria 36-50 ani), şi anul acesta cu acest semimaraton am depăşit 1000km alergaţi. N-am avut un plan de antrenament, am făcut-o de fun, nici viteza mea de “croazieră” n-a fost aşa grozavă – pe la 5min/km, cu mici puseuri de ambiţie uneori. Vă daţi seama cât şi cum aleargă top ten? Iniţial pe Strava am vrut să dau flag la cineva pentru unele antrenamente de alergare pentru că mi s-a părut că are viteză de bicicletă sau scuter şi mă bucur că am fost răbdător şi n-am cedat impulsului: am renunţat când am văzut cu ce viteză urcă nişte scări în Gruia – acolo nu se putea să trişeze decât cu skycam şi cu ceas ataşat, şi chiar aşa de paranoic nu sunt. Ei bine, acel cineva e in top ten, sper că e mulţumit cu locul, şi aleargă … mai bine nu spun, să nu descurajez visătorii. Mai jos pun un link la segmentul făcut de mine cu cursa – e şi un clasament cu cei care folosesc acel site.

Despre traseu numai de bine: mie mi s-a părut interesant şi suficient de greu. Am folosit papuci de şosea şi nu de trail la sfaturile unui prieten care mai parcursese traseul (antrenamente Runners) şi cred că a fost o alegere bună. Am putut face diferenţa între alergătorii de şosea şi cei de trail 🙂 : fiecare are parcela lui, eu cum nu excelez nicăieri, doar aplicam ştampile pe cei care treceau pe lângă mine sau îi depăşeam. Pentru prima dată am fost considerat între favoriţi, având numărul 18 (numerele între 1 şi 30 la semimaraton erau rezervate), şi am luat startul din faţă. A fost o onoare pentru mine, m-am bucurat şi m-a motivat suplimentar. Nu cred că meritam eu aşa mult, probabil a contat Maratonul Reîntregirii Neamului de la Alba-Iulia de anul trecut. La ce concurenţă a fost şi la ce nivel s-a alergat, nici în vis n-am ajuns pe podium la categorie. Poate eram mai rapid cu câteva minute dacă veneam cu o zi înainte, nu alergam 15km vineri (m-am întâlnit cu cineva şi am schimbat priorităţile) şi nu trebuia să ajung toată săptămâna pe 5 dimineaţa la serviciu.

From Alba-Iulia City Race ed 1
multumesc Bicheru Cycling pentru pozele de pe FB – From Alba-Iulia City Race ed 1

În fine, la începutul cursei mele obosite mi-am propus să mă ţin de Andrei Sovereşan, dar după primul kilometru … a trebuit să ma adaptez: nu era ziua mea. Am căutat în jur noi repere, am zărit-o pe Ioana Mica. Am reuşit să trec în faţă iar apoi n-am mai fost ajuns pentru că … participa de astă dată la proba de cros. Apoi multă vreme am fost într-un fel de  grup cu Cristian Lazăr şi Alex Fodor. Îl simţeam pe Alex în spate, iar când credeam că am scăpat iar auzeam pe cineva zicând: “vezi că ţi s-a dezlegat şiretul la papucul drept”. Alex avea şiretul dezlegat, alerga aşa probabil ca să nu-şi strice ritmul şi să se ţină de noi – are ceva ambiţie! Începea deja să mă deranjeze faza cu şiretul 🙂 , noroc că la un moment dat a trecut în faţă, s-a depărtat şi în sfârşit şi-a găsit câteva secunde să treacă de la “ştiu” la faptă. Acum era rândul meu să trag să-l ajung, mai aveam ceva până pe vârful Mamut. În loc de şiret acum auzeam încurajări pentru Luci! No bravo! Lucian Clinciu trece lejer pe lângă mine, fără să accelereze, mă încurajează, iar acum chiar îmi reorganizez oştile de voinţă din cap. Luci a fost un ajutor nesperat, neforţând să se desprindă am putut să mă ţin cât de cât de el. A primit chiar înainte de vârf o cameră Gopro de la  un fotograf şi s-a obosit să mă filmeze şi pe mine. N-am avut eu chef să spun prea multe – nu toată lumea e relaxată ca el 🙂 .

pe Mamut – From Alba-Iulia City Race ed 1

A început valea, Luci era ca o punte de legătură între grupul din faţă şi mine. Am reuşit să trec de Alex, cred că am mai depăşit încă pe unul sau doi concurenţi, dar nicicum n-am izbutit să mă lipesc de grupul celor cu 1h42min. M-am apropiat cătinel, mi-au lipsit câteva secunde, sute de metri… Pentru Luci n-a fost problemă să-i ajungă şi să-i filmeze şi am trecut de el când era preocupat de zidurile cetăţii, de tunel şi şanţ.

la finish – From Alba-Iulia City Race ed 1

A fost frumos la Cetate, am deja două competiţii la activ acolo, amândouă în zile naţionale: ale României şi ale Ungariei. Aşa s-a nimerit, atâta că eu nu cred în coincidenţe. Aşa cum am spus şi la 1 Decembrie, o sărbătoare adevărată nu înseamnă nici mici şi bere, nici … Înseamnă mult mai mult şi acest concurs e un exemplu în acest sens. Să ne vedem cu bine la Semimaratonul Intersport de la Braşov, iar pentru cei pasionaţi de şah – mă găsesc până atunci  la Memorialul Rădulescu de la Cluj.

prima pagina a clasamentului la semimaraton – From Alba-Iulia City Race ed 1

Pun mai jos şi pozele făcute de mine duminică la concursul Micul biciclist de la Polus – Cluj. E a treia ediţie din acest an şi am fost acolo ca de obicei cu întreaga familie.

From Micul biciclist 2014 ed 3 Polus
Feb 172014
 


La aşa vreme nici nu ştiu dacă se mai obosesc ghioceii să răsară! Am fost în Austria unde am schiat la Zell am See, Kaprun, Wildkogel Arena şi pot să spun … “unde sunt zăpezile de altădată”. Nu că nu este zăpadă acolo, că nu-s bine întreţinute părtiile, dar fără ninsoare proaspătă…

360sport-joe-simpson-umbre-intunecateÎn fine, acum despre concursul pe care-l iniţiez sub titlul “Fii activ măcar o dată” în următoarele 2 săptămâni 17feb-03mar: Cozmin de la 360Sport mi-a promis o carte acum ceva vreme – “Umbre întunecate” de Joe Simpson. Despre conţinut găsiţi detalii în linkul respectiv. Nu-i o carte prea veselă – este despre viaţă, munte, condiţie umană. Prefaţa este scrisă de Dinu Mititeanu. Acum am ceva timp sper şi vreau s-o citesc. Ce legătură are cu concursul? Eu primesc această carte dacă măcar unul dintre voi o doreşte… pe cealaltă. Simplu! Acesta este premiul vostru dacă-mi trimiteţi pe mail (vezentan@yahoo.com) dovada că aţi practicat măcar o activitate sportivă în perioada scrisă mai sus. Poate fi aproape orice (nu includ shoppingul de ex, deşi şi acolo parcurgeţi kilometri): alergare, bike, trail, schi, chiar şi … şah. Dovada poate fi o poză, un link la o activitate pe Strava, Endomondo sau orice altceva consideraţi că este semnificativ. Pentru că nu este decât o carte, câştigătorul va fi tras la sorţi în data de 5 martie pe site-ul random.org . Am să fac eu ceva tam-tam până atunci pe FB sau aici pe blog (pun update-uri).
Pe scurt: un mail cu una din activităţile efectuate până în data de 3 martie, mailul trimis cel târziu până în data de 4 martie ora 20, iar apoi în data de 5 martie la ora 20 va fi tragerea la sorţi a câştigătorului.
Anul trecut am avut un concurs “Cei mai multi km din traseele de maraton de 70km si 30km” înainte de concursul de MTB Maratonul Făgetului. Atunci am avut un altfel de … premiu 🙂 . Acum nu mai e legat concursul strict de Strava. Aştept să-mi scrieţi şi vă mulţumesc anticipat! Nu uitaţi că primăvara e deja la uşa noastră şi aşteaptă marea dezmorţire.

După Făget Winter Race din ianuarie n-am mai participat decât la concursuri de … şah rapid. E drept că mişcare am făcut, zilnic – alergare. Până la Alba-Iulia City Race din martie evident că voi mai merge … tot la şah, în sfârşit clasic. Aşa că în programul meu de pregătire a intrat şi activarea neuronilor, atâţi cât au mai rămas după ani de glaciaţiune. Încetul cu încetul sper să devin cel mai bun şahist alergător/MTB-ist/triatlonist sau cel mai bun alergător… dintre şahişti.

La ultimul concurs de şah activ la care am participat – Napocensis Activ ediţia a IV-a – 15 februarie – m-am comportat, cu puţin noroc, onorabil: 5,5p din 9p – locul 7 la general din 22 participanţi, fiind la egalitate de puncte locurile 4-7. Să vă povestesc o partidă, ca neşahiştii (cei care ştiu câte ceva sper să privească comentariile cu indulgenţă) să-şi facă o idee despre ce înseamnă acest sport interesant care poate fi extrem de epuizant.  Cu albul am jucat 1. b3 din anumite motive, deşi până acum nu mai jucasem niciodată. Eram mai detaşat şi nu mă interesa în mod deosebit rezultatul şi probabil că această lipsă de stres mi-a prins bine. Cinci partide am avut cu albul, la toate am început cu b3. Normal, la început am pierdut cu brio şi evident că nici o partidă n-a semănat cu alta. Deschiderea e aşa de flexibilă pentru ambele părţi că practic de la mutarea a doua începi lupta cu adversarul … care încearcă să intre în apărările cunoscute mai bine de el. Şi uite-aşa am avut parte de ceva indiana regelui, olandeză, slavă, la toate bănuiesc că prima dată am făcut “noutăţi teoretice” mai întâi eu.

From Napocensis Activ – sah rapid feb 15

Ultima rundă am avut un adversar – candidat maestru – care dacă ar fi câştigat cu mine era pe podium. Atunci nu m-am gândit la asta, m-am gândit doar că sper să-i rezist cât mai mult şi să pierd “pe scut”. El avea 5,5p, eu 4,5p şi sunt în continuare un novice ca-n denumirea poveştilor Şeherezadei – 1001 de nopţi (1001 CIV – coef intern valoric, nici măcar ELO). Acasă m-am lăudat şi eu cu victoria mea şi copiii mi-au spus să pun partida pe tablă. Nu mi-am amintit pe moment decât primele mutări şi imediat au început reproşurile: da, că doar nouă ne ceri să ne aducem aminte şi te superi că nu ştim… Degeaba le-am explicat că am avut 9 runde în acea zi, că e şah rapid, nu clasic, că nu se scriu partidele ca la meciurile lor la clasic, că ei dacă scriu urât nu mai ştiu ce au jucat. Şi m-am ambiţionat şi până la urmă în proporţie de 99% am refăcut partida. Ce a rezultat e mai jos, am şi câteva comentarii.


Dacă nu se vede partida, ghinion: încercaţi cu alt browser sau descărcaţi fişierul .pgn de aici.

Am avut noroc, adversarul nu m-a luat în serios. Cum minunile sunt rare, mă aştept ca de acum să fiu învins sistematic, cu dedicaţie. Cu ocazia aceasta mai învăţ şi cum să public pe site partide, una din opţiuni fiind cea de faţă.

Să ne vedem cu bine şi nu uitaţi să-mi scrieţi dacă vă interesează cartea. Ştiu că practic toţi cei care ajung să citească rândurile acestea sunt persoane active, că nu este un premiu de valoare mare, dar să o câştigi, sa fii primul, este intotdeauna o provocare, nu? 🙂