Nov 082017
 
CupaBerii si Aiudeana

CupaBerii și Aiudeana

A mai trecut un an, 2017, cu multe concursuri frumoase și urmează ca de obicei căderea frunzelor – pregătirea de iernat. Am ajuns să mă saturez de atâta alergat și MTB la concursuri și nu vreau să am probleme anul ce vine și din persoană activă să ajung să fac orice pas cu mașina ca atâția alții. Datorită oboselii acumulate n-am mai participat anul acesta la Făget Tour și la November Run, simțeam că nu mă pot desprinde de spiritul competițional chiar dacă pornesc de la început cu hotărârea că alerg de relaxare. În fapt așa s-a întâmplat la Maraton Piatra Craiului, la Walking Month, concursuri la care am început fără obiective, fără țintă, ca să mă pomenesc la sfârșit trăgând de mine la maxim.

Deja mi-a intrat în reflex să particip la Cupa Berii la orientare – încheierea de sezon competițional cu distracție pentru orientariștii mai ales din Cluj și la ture de cicloturism cum e Toamna târziu prin Trascău – Aiudeana. Cele câteva poze sunt suficient de elocvente ca să nu mai fie nevoie să scriu prea multe.

 

DSCN0433.JPG DSCN0391.JPG

Cupa Berii la orientare este la a 5-a ediție pentru mine. În 2013 m-am “lansat” în lumea orientării participând la Cupa Berii, invitat fiind de Suni. Să văd adică alergarea și cu alți ochi… A fost fain și de atunci am început să particip și la concursuri de orientare “pe bune”, nu numai ca o distracție, chiar dacă rezultatele mele au fost cel mult mediocre. Merită însă cunoscută și orientarea, e utilă, mi-a și folosit chiar dacă la stadiul de a ști ajungi mai “pe nesimțite”, nu-i ca la sporturile mai mult fizice. Îmi dau seama, privind în urmă și privind la începători, că am avansat.

Și anul acesta am fost în echipă cu Diana, iar Tudor a participat la “Cupa Sucului de mere”. A fost așa de bine încât a trebuit am încheiat concursul de două ori: prima dată mi-a spus Yana că ceva nu-i în regulă cu punctele și după ce m-am uitat pe hartă mi-am dat seama că am uitat de ultimul reper. 🙂

23331080_10213897265170810_4593532127536595036_o.jpgtraseu.jpg

DSCN0443.JPG 23215480_10213897262290738_2445658868383328204_o.jpg 23270531_10213897246890353_6348214179759014851_o.jpg DSCN0505.JPG DSCN0484.JPG DSCN0477.JPG DSCN0472.JPG DSCN0469.JPG 23215598_10213897262970755_9206722730017373563_o.jpg DSCN0467.JPG DSCN0456.JPG DSCN0446.JPG DSCN0453.JPG DSCN0452.JPG DSCN0501.JPG DSCN0498.JPG DSCN0503.JPG

Toamna târziu prin Trascău – Aiudeana – Aiud – Livezile – Olteni – Rameti – Vladesti – Geomal – Garbova de Sus – Aiud – tura MTB 55km – a fost la a 4-a ediție. E a doua oară când particip, e o tură faină, cu mulți prieteni și cu mulți pasionați de bicicletă dar pe care nu-i întâlnesc la concursuri. E o bună ocazie pentru a mai schimba o vorbă, de a vedea cum cade frunza, de a veni cu familia, traseul putând fi scurtat dacă e cazul.

Pentru că mergi cu MTB-ul normal că depinde mai mult de vreme și tura din acest an s-a amânat cu o săptămână. S-a și plecat mai devreme din Aiud, să fie excursie pe lumină pentru cât mai mulți. Mi-am luat și haine mai groase, a fost mai rece dimineața și ceață pe dealuri. A durat ceva până s-a ridicat și a meritat așteptarea: parcă ai ajuns în altă lume.

Ca și anul trecut participanții au plecat fiecare în ritmul dorit. Au fost puncte de regrupare, dar nu erau obligatorii. Cine avea trackul putea merge înainte, putea merge în ce ritm dorea. Pentru mine a fost o excursie ceva mai rapidă, cu popasuri și la magazinele din sat. De fapt, un singur magazin a fost deschis – la Râmeți, doar era duminică și oamenii merg la biserică.

Mă duc să alerg acum de relaxare prin Făget, poate ne vedem la Cupa Toamnei la Orientare.

 

Nov 122016
 

Din cloud in cloud

Din cloud in cloud

N-a trecut o lună de la Walking Month şi deja s-au strâns o mulţime de evenimente simpatice, aşa ca de sfârşit de an. Asta deşi mi-am propus să o las mai uşurel cu concursurile, să nu exagerez şi să-mi dispară plăcerea de a face sport.

Eram destul de obosit după luna de “mers” în care doar activităţile înregistrate cu gps-ul sumau peste 1000km (făcusem 2.176.000 paşi, cei mai mulţi paşi la individual) şi mi-am scos sportsplanner-ul din cap. Era timpul să mai şi repar ceva prin casă, să nu dea ai mei anunţ de tipul “caut instalator”.

Dar, pas cu pas şi pe scurt că… titlul e cam lung şi am încă restanţe.

14556589_688166891349774_2043622008059521791_o.jpg 14707018_688160148017115_430056904021257118_o.jpg 14700861_1088811637884499_6527095002495874353_o.jpg 14691202_688163651350098_2636153989726369130_o.jpg 14706925_688164871349976_6620832667095517599_o.jpg 14803341_1639139209712421_1633172272_o.jpg 14712976_1088835694548760_3858062833364491083_o.jpg 14615790_1088835587882104_8376680891087444819_o.jpg 14708037_1088836391215357_2431027868524763019_o.jpg 14800341_1639139193045756_1290566407_o.jpg 14714954_1088834967882166_4876891485071490979_o.jpg 14608666_688163454683451_2474887139467807897_o.jpg

Făget Tour semimaraton – 22 octombrie – a fost un concurs la care n-am lipsit în ultimii ani. Traseul l-am tot bătut la alergările mele, dar acum eram cu “nu” în braţe. Doar cu eforturi mari puteam alerga sub 6 la mie şi nu m-am înscris cum fac eu de obicei cât mai din timp ci abia vineri seara când mersesem să ridic kiturile de concurs la copiii mei, că aşa a dorit “soarta”. De altfel de fiecare dată în ultima lună m-am înscris pe ultima sută de metri. Mulţumesc Cristi Lazăr, am participat cu numărul lui de concurs. Şi uite-aşa am ratat premiera de a nu participa la un concurs la care participă ai mei. 🙂

Am început letargic şi practic până la Casele Miceşti (trecusem de jumătatea traseului) nu m-am ambiţionat prea tare, simţeam că nu prea se înghesuie corpul să tragă. Mai şi ploua. Mă bucuram măcar că alerg împreună cu prietenii. Ce m-a stimulat a fost Zsolt Langviser care a trecut de mine şi cumva am reuşit să mă ţin măcar cu privirea de el. Ce a pus capac a fost Adi Toma, pozaşul nostru, care printre încurajări a strecurat un “pe undeva locul 30”. Şi brusc parcă mi s-a ridicat un văl cenuşiu de pe cap. Am schimbat ritmul şi am încheiat pe locul 17 la general, 4 la categorie – 1h56min. Am prins la sfârşit un grup mai mare de alergători. Pun şi câteva poze, iniţial am fost pe podium pe locul 3 la categorie dar se strecurase o greşeală. A fost apoi concursul de family şi am alergat alături de Andreea. A fost prima fată, bravo ei!

14889989_594912037382996_934688167043435069_o.jpg 14856209_594765470730986_5536684797592230217_o.jpg 14884712_10205505555798032_1999920626722378122_o.jpg 14918965_556458254560656_8206721385848606891_o.jpg 14884578_556459027893912_2347492766809696235_o.jpg 14890313_556457794560702_3593540878801071466_o.jpg 14859819_556457751227373_519811469242489147_o.jpg 10623324_556457227894092_8526041205326694690_o.jpg 14633628_556456801227468_8292606608736382540_o.jpg 14890477_556456494560832_1564621893215138941_o.jpg 14856073_556456111227537_7820489767513228110_o.jpg

Toamna târziu cu bicicletele prin Trascău, Aiudeana ediția a 3-a – 30 octombrie – a fost efectiv o tură de MTB cu prietenii. Era tura prea lungă pentru copiii mei – eu am făcut aproximativ 56km şi ca urmare am mers singur la Aiud.

Ne-am strâns o mulţime, ca la un concurs de renume . 🙂 E fain că există plăcerea asta de a face cicloturism la atâţia oameni! A fost super, m-am relaxat şi am avut parte şi de un traseu interesant care te purta până aproape de Râmeţi. Dacă doreai puteai să mergi mai tare, să-ţi satisfaci şi propriile provocări de a urca mai în forţă sau de a coborî în viteză pe porţiunile mai tehnice. Eu am luat-o ceva mai în faţă mai ales dacă vedeam că vine coborâre – aveam probleme cu frânele.

E o idee, mai ales la cei mai umblaţi, să pună eventuri pe facebook pentru trasee pe care le ştiu bine din zona lor. Sigur ne vom strânge iar zeci sau sute de doritori. Fiind fiecare cu ritmul lui, se poate veni şi cu familia. De altfel cei de la Clubul de Cicloturism Napoca asta fac săptămânal, merg (cu bicicleta sau pe jos) pe dealurile de lângă Cluj, dar anunţurile se dau la grup pe mail. Şi merg şi cei mici. Sunt totuşi avantaje la FB-ul ăsta, nu e doar pentru cei “spălaţi pe creier”. Şi la FB e valabilă zicala “omul sfinţeşte locul”.

Mulţumesc pentru companie! Am zâmbit când i-am auzit pe nişte vânători întâlniţi pe un deal vorbind despre noi, cicliştii, că suntem mulţi! A apărut şi cineva cu ATV-ul şi le-a spus panicat că mai venim o grămadă şi că, deşi e o vreme de rahat de credeau că nu va fi nimeni nebun să umble pe acolo, sunt în grupul nostru nu numai tineri nechibzuiţi ci şi din ăia bătrâni.

Au urmat pentru mine concursurile de orientare care-mi plac tot mai mult. Cred că încetul cu încetul încep să înţeleg şi să mă bazez tot mai puţin pe noroc. Încă nu se vede la rezultat. 🙂

DSC01506.JPG DSC01508.JPG

Cupa Toamnei – 5 noiembrie – a fost un concurs de medie distanţă ţinut în zona Caselor Miceşti, până la Peana. Iar e o zonă prin care trec des, dar la orientare e ca şi cum ai avea alţi ochi. Mi s-a mai sugerat (adică mi s-a spus verde în faţă, că poate pricep şi eu) că ar fi bine să mă înscriu la open până capăt experienţă. Acolo e altfel, la categorii e cel mai greu, openul şi openul tehnic e mai de începători, pentru cei care nu practică consecvent orientarea. Eu însă … tot cu categoria mă duc, şi la vârsta mea concurenţii sunt şi în putere şi orientarea e cea mai mică problemă a lor. Îmi place. Chiar dacă de exemplu acum mi-au trebuit 70min să găsesc primul reper! M-am întors de 4 ori la start. A patra oară nu mai era nimeni acolo, toţi luaseră startul şi organizatorii strânseseră şi panglicile, şi “cucul” de start, tot! Chiar nu rămăsese nimic, că m-am uitat.

Ce am greşit? Am interpretat greşit culoarea de desiş, mă aşteptam să ies din pădure. Aşa că am trecut cu brio în viteză de zona cu reperul şi în loc de 400-500m am făcut, cu atâtea întoarceri, vreo 5km. Alţii au terminat în timpul ăsta!

Am găsit 4 repere şi apoi a trebuit să fug la finiş (am săltat 4). Aveam program, timpul meu era limitat. A durat 2h10min distracţia mea. Clar nu-mi prieşte să fiu stresat de timp, să am program după orientare. Nu mă pot concentra, e a doua oară când păţesc asta anul acesta. Dar măcar am învăţat să renunţ, sper că la timp să nu stea organizatorii după mine.

15000718_1271523659584144_9209459493340270317_o.jpg 14991299_1271460242923819_4993346501829076996_o.jpg 14947756_1318464904854640_8287726283847365500_n.jpg 14991127_1271462496256927_6285632958195829073_o.jpg 15025430_1271462552923588_2283525999271912212_o.jpg 14939562_1271497436253433_7964914392110503620_o.jpg 15000695_1271501986252978_7997966700559267962_o.jpg 14976551_1271501242919719_8961210471113198330_o.jpg 15016187_10211328910521420_642811424306429783_o.jpg

Cupa Berii la orientare – 6 noiembrie – e concursul de sfârşit de an la orientare. Vorba vine – concurs! De regulament nu mai zic nimic, că am tot spus. Include bere. E a 4-a oară când particip, e primul concurs prin care am intrat în contact cu orientarea sportivă. După experienţa din ziua precedentă, acum aproape că am fluierat. Eram antrenat şi la băut bere după Walking Month. 🙂 Am fost împreună cu Diana şi cu Tudor, am avut probleme mai degrabă să nu ne pierdem unii de alţii.

Ne-am simţit bine, deja efectele oboselii mi s-au mai estompat. Mulţumesc orientariştilor!

Şi a venit rândul şahului. Că eu mă ocup şi cu şahul. Mai puţin cu performanţa personală, am renunţat la ea demult. Doream prea mult să stau pe afară. Contactul cu lumea şahului de performanţă de la noi încă îl ţin. Aşa că pot spune acum, cu termeni moderni, că mă tot mut din cloud în cloud: alergare, MTB, înot, orientare, şah.

15039469_691189214373690_7524467369408623039_o.jpg 14976919_691189327707012_8545482875159029189_o.jpg 15002377_691186054374006_2842819148976987095_o.jpg 15000688_10210540506853950_9022853302489097976_o.jpg

Simultanul de şah – 12 noiembrie, azi când scriu – cu marele maestru internaţional Andrei Istrăţescu la care am participat la una din cele 29-30 de mese a fost la invitaţia prietenului meu Alin Toma, cel care concepe emisiunea de şah de pe TVR Cluj – Regi şi Pioni.

Despre Andrei se pot spune multe, e în wiki şi nu degeaba. 🙂 Are elo actual 2607 (şah clasic), a participat la 7 olimpiade pentru România, a fost campion naţional, e între primii jucători români ever… Momentan e în echipa Franţei, a antrenat naţionala de juniori a lor şi doreşte să revină la noi. A venit la Cluj, ieri am avut înregistrări la noi la studio şi azi … tocmai ce-am pierdut partida şi am plecat pe grabă la serviciu, că lucrez şi-n weekend uneori.

Mă bucur că am jucat cu el, nu oricine … de nivelul meu are acest noroc. Nu valoarea partidei în sine contează. În fond, eu am elo-ul actual 1817 (ceva de genul categoria I). Imensă diferenţă. Nu aveam nimic acum 2 ani, s-a şters trecutul meu, moştenirea mea din secolul precedent. M-am apucat atunci pentru o lună- două de şah de competiţie ca ultimă încercare să menţin copiii la şah. Am jucat strictul necesar de număr de partide ca să figurez şi eu cu ceva în listele CIV şi ELO. N-am reuşit să-i stimulez, dar nu consider că a fost o înfrângere. 🙂

Am mai jucat o singură dată la un simultan. Aşa cum e uşor de înţeles, demult. Cu Elisabeta Polihroniade. Tot la Cluj. Atunci a contat altfel pentru mine, eram copil. Şi de aceea acum mi-a plăcut când am văzut că alături de mine la simultan se înfruntau cu Andrei în imensa majoritate copii. Unii mai mici ca mine atunci… Şi m-am mai bucurat că au trecut pe la sală şi copiii mei să mă vadă. Se închide cumva cercul vieţii? Las’ că deschid altul.

Să spun desfăşurarea? Ca la un concurs de MTB sau alergare? 🙂
În primul rând îi mulţumesc lui Andrei pentru joc. Apoi la Alin pentru propunere. Aş fi dat locul meu oricând la unul din copiii mei sau la alţii dacă erau în sală doritori. Pentru că pentru ei contează mai mult pe plan personal. M-am pregătit şi eu cum am putut. Ieri. Am studiat câteva din partidele lui cu albul, am jucat câteva partide de blitz pe internet să-mi alung emoţiile, să intru cât de cât în atmosfera de şah. Nu am mai jucat de un an. Atât că mă aşteptam să înceapă cu e4 la toate mesele, ca şi Judith Polgar în august. Da, a fost şi ea la Cluj, când au fost zilele maghiare. Eu atunci am fost la UTMB că altfel m-aş fi bucurat să o văd jucând, ca spectator. Şi ea, şi Andrei, sunt ca din altă lume. E lumea celor care au talent dar şi muncesc enorm. Enorm nu înseamnă ca la serviciu 8 ore pe zi. În primul rând înseamnă să nu-şi fure singuri căciula. Intens, cu toată energia de care sunt capabili. Vrea cineva să aparţină de acea lume, indiferent de domeniu? Măcar să ajungă să-şi pună astfel de întrebare?

A trecut Alin pe la mine, m-a încurajat şi el. Ca celălalt Toma de la alergare. 🙂 Mi-a spus “hai că poate scoţi o remiză şi o vom prezenta de 10 ori la emisiunile noastre”. I-am spus că e prea târziu, joc Benoni. Mai puteam încerca să virez spre Tarrasch, deşi deja făcusem 3 mutări. Sau Slavă. Am rămas pe Benoni şi acolo a dori remiză e ca şi cum ai ridica steagul alb în timp ce ai și tupeul să tragi în inamic. Am jucat pasiv, m-au încurcat propriile piese, s-a văzut că n-am ştiut ce să fac, dar nu din lipsă de idei. Mai ţineam minte doar ideile şi n-am fost consecvent. Şi problema cea mai mare e că-i mai bun ca mine. 🙂

A, și să nu uit! Mi-am pornit ceasul pe modul indoor cu puls. Vreo 3 ore a durat simultanul pentru mine. L-am și oprit de 2 ori. 🙂

puls la simultan

Puls la simultan. Oare unde am greșit?

Succes Aline în proiectul vostru şi să revii cu bine la noi, Andrei!

Anul viitor? Anul acesta încă nu s-a încheiat! Pentru cine e interesat, se desfășoară la New-York meciul pentru titlul mondial la șah Carlsen – Karjakin. La liber și cu comentarii live este de exemplu site-ul chess24.com.

Jan 182016
 


A venit vremea unui scurt rezumat al anului 2015, cu activităţi din … un pic de timp liber.

From Activitati

De la Maraton Piatra Craiului şi Walking Month au mai trecut cateva luni şi câteva concursuri frumoase. Au fost pentru mine concursurile de trail – Făget Tour, November Run Bistriţa – şi câteva de orientare, că tot încerc să mai învăţ câte ceva pentru Propark Adventure din 2016 – Cupa Berii, Cupa Toamnei şi Cupa Moşului. Hotărât lucru, pentru mine berea e ca o otravă la concursuri, iar încercarea mea de încheiere a unui concurs între prieteni de tip Beer Mile s-a încheiat cu un eşec – am fost singurul care am abandonat. Nu puteam lipsi de la CicloMoş, aşa că împreună cu Tudor am cutreierat puţin Clujul alături de prieteni. Pun câteva poze de la aceste evenimente mai jos.

faget tour2.jpg faget tour1.jpg faget tour.png november run bistrita.jpg november run bistrita1.jpg november run bistrita2.jpg november run bistrita3.jpg november run bistrita4.jpg november run bistrita5.jpg cupa berii.jpg cupa toamnei.png cupa mosului4.jpg cupa mosului.jpg cupa mosului2.jpg cupa mosului3.jpg ciclomos.jpg ciclomos1.jpg ciclomos2.jpg beer mile.jpg

Şi acum câteva repere – am participat la câteva concursuri deosebite, şi am trecut în rândul lor pe toate cele pe echipe pentru că sunt altfel:

Spuri Balaton Szupermaraton (echipe) – alergare şosea – Turul Balatonului 194,2km în 4 zile – în echipa TusnadMarathon cu Hadnagy Jozsef şi Mihai Pantiş (mulţumiri şi lui Horaţiu Morar care a fost cu noi şi a concurat separat)

DSCN1447.JPG etapa 2.png DSCN1531.JPG ppic_Spuri_BSZM_2015_0242.jpg ppic_Spuri_BSZM_2015_0400.jpg traseu.JPG

Propark Adventure (echipe) – aventură, munţii Perşani – în echipa Iezerele Cindrelului cu Cristina Trancă, Cristina şi Ady Beleanu

DSC_3377.jpg DSC_3298.jpg 11401169_944184982299923_4253645601488742218_n.jpg 11417813_946695728715515_1537435459121554708_o.jpg DSC_0002.JPG DSC_4504.jpg DSC_4583.jpg DSC_0004.JPG 11238975_946693885382366_6317110550580654416_o.jpg 10583052_946696475382107_3311632652205658813_o.jpg 10479914_946699945381760_106757078813243566_o.jpg 10448658_946699898715098_7948260002542627004_o.jpg

XMan Oradea – triatlon tip IronMan – 3,8km înot, 180km bike şi 42km alergare

11.jpg 11004521_927635397303946_7280335793807374871_o.jpg 11312768_467912136709348_2174997345815751995_o.jpg 11062125_927627283971424_1757738439638842636_o.jpg 11707868_807797039319295_1260870499437875854_o.jpg 10644538_736970363078884_8090108063784424202_o.jpg 11698950_807804542651878_1705109213325082332_o.jpg 12.jpg DSC_0005.JPG DSC_6020.jpg

Marathon 7500 Bucegi (echipe) – ultratrail 100km/7500m+ diferenţă nivel – în echipa Regi şi Pioni pentru a doua oară cu Adi Cosma

11845147_951192558279666_9178961684359772104_o.jpg 11145107_816895795076086_4267204344393130133_o.jpg 11792042_943896775675911_3311856879545956124_o.jpg DSC_0002.JPG DSC_0007.JPG clasament 2015.png

Traversarea Tarniţei – 6,5km înot

11749737_1009245369109930_1179340301_n.jpg Vezentan_Laurentiu.jpg

2×2 Race (echipe) – ultratrail 45km/4200m+ diferenţă nivel – în echipa Absolut Explorer cu Langviser Zsolt

11885013_1194076210609871_8956505644142009286_o.jpg 11886182_1195258970491595_4736141555681517788_o.jpg 11892294_1194076157276543_3641331947608970451_o.jpg DSC_0007.JPG

TDS Sur les Traces des Ducs de Savoie – ultratrail 120km/7300m+ diferenţă nivel

27790843.jpg DSC_0133.JPG Carte-TDS-2014.png Profil-TDS-2014.png rezultat vezentan TDS.png

Walking Month (echipe) – locul 1 – câţi paşi poţi face în echipă pe lună – peste 1 milion de paşi contribuţia mea – în echipa Ultrarunners cu Andrei Sovereşan, Radu Kis şi Ianko Slovak

12184152_187096224962190_1945671516453510050_o.jpg 12185050_187092408295905_9078544803440615824_o.jpg 12186613_187094151629064_6027992010462785652_o.jpg 12189459_187095618295584_6996167307215455891_o.jpg clasament final.png lau1.png ultrarunners2.png

Sunt multe de spus despre ele şi am scris la timpul potrivit. Mai trebuie să adaug iniţiativa Clujul Pedalează care a adăugat la fiecare concurs de MTB şi unul de trail, în principiu pe traseul scurt. Au apărut astfel Cluj Bike Challenge şi Cluj Run Challenge. Am participat la fiecare din cele 3 etape atât la trail cât şi la traseul scurt MTB, aşa că am încheiat per ansamblu bine: locul 1 la categorie la trail şi 3 la categorie la MTB – traseu scurt. Probabil în acest an – 2016 – etapa a 3-a va fi de noapte.

11999569_953862948004642_6731153248428783109_o.jpg 12017692_953867541337516_5206858574214052512_o.jpg 11709780_1199937873356995_5796960312408279031_o.jpg _MG_2173.jpg locul-1-si-3.jpg

Pentru anul viitor, dacă totul merge bine, sunt deja înscris la Maratonul Internaţional Cluj (am fost la toate ediţiile), EcoMarathon, XMan Oradea, UTMB, 2×2 Race şi doresc de asemenea să mă înscriu la Bike 4(5) Mountains, Marathon 7500 şi Propark Adventure.

Să fim cu toţii sănătoşi şi să ne vedem cu bine!

2015 - p5din5.JPG 2015 - p1din5.JPG 2015 - p2din5.JPG 2015 - p3din5.JPG 2015 - p4din5.JPG

Nov 012014
 


E greu de stat în oraş în weekenduri. Pur şi simplu dacă sunt nevoit încep să dau ture, să fac rondul. Şi luni mă simt…

Nu mai dau randament la concursuri, sunt prea dese, dar nu contează, nu mă pot lipsi de atmosferă. Aşa că mă bucur ori de câte ori apare câte ceva pe lângă Cluj şi astfel şi-n weekendurile de 4 pereţi am şansa şi fac ce pot să găsesc câte o fereastră liberă pentru ele.

Sunt concursuri frumoase, prin locuri unde adesea alerg sau merg cu MTB-ul şi merită măcar să lase o urmă în jurnalul meu.

Voi scrie doar câteva cuvinte despre Făget Tour din 27 septembrie – semimaraton – organizat de RupiCapra, Kids Race et 2 – 11 octombrie – duatlon – copii şi family – organizat de Clujul Pedalează, Cupa Berii Orientare – 19 octombrie – orientare sportivă cu bere la bord – organizat de Pro Orientare şi Crosul Făget – 25 octombrie – semimaraton – organizat de Runners Club Cluj.

Dacă Cupa Berii s-a ţinut în Făget în capăt la strada Câmpului, toate celelalte au un numitor comun: valea Gârbaului şi Făgetul ca traseu, cu restaurantul Roata pentru start-finish sau/şi premiere. Deja concursurile acestea care nu sunt chiar locale au tradiţie şi, pentru final de sezon, sunt numai bune pentru a întreţine flacăra antrenamentelor, pentru poveşti între prieteni şi nu în ultimul rând pentru victorie la cei buni, la cei care sunt încă fresh înainte de venirea iernii.

startul – From Faget Tour 2014

Făget Tour a fost ca o verificare pentru mine înainte de Maraton Piatra Craiului, am încheiat pe locul 1 la categorie şi 19 la general – 1h52min31s, aparent bine dar pentru mine era clar că scârţâiam şi că mă adâncesc pe panta descrescătoare până mă scap de oboseala acumulată şi de mica întindere de la un picior. Tudor a alergat pe traseul scurt de 7,5km, alături de copii mai mari şi a rămas în urmă. Ce a urmat? O rătăcire, ce să-i faci, are doar 8 ani şi … n-a fost singurul care nu se uită după buline. 🙂 Am fost de multe ori cu el cu MTB-ul prin zonă aşa că după panica iniţială s-a descurcat şi a ajuns la finish cu bine. Diana a terminat pe locul 2 la categorie la cursa scurtă şi pot spune că a fost foarte bucuroasă.

From Faget Tour 2014
premiere copii – la toţi câte o ciocolată şi un măr – From Faget Tour 2014

Simpatică şi sufletistă organizarea, ca de obicei. Au fost şi ateliere create pentru copii, să poată să se joace şi să înveţe în acelaşi timp. Nu putea lipsi un mic traseu de orientare, într-un ţarc amenajat lângă traseul de concurs de alergare şi bicicletă (Andreea şi Tudor au participat şi la aceste concursuri pentru cei mici). Instructiv traseul de orientare, conceput ca un labirint!

proba family – From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
părinţii trebuiau să aleargă şi la proba individuală a copiilor – From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon

A urmat după MPC Kids Race unde clar nu puteam lipsi, fiind Clujul Pedalează la timona organizării. A fost fain, îmi plac concursurile de duatlon, am şi alergat de mi-au sărit capacele să-mi încurajez copiii şi bineînţeles la proba family unde am participat alături de băiat. Cu greu am reuşit să depăşim familia Şandru pe ultima tură de MTB şi să câştigăm la family, tot din cauza alergării mele obosite. Copiii s-au luptat până la epuizare, Tudor smulgând un loc 3 la categorie, Andreea locul 1 detaşat.

zona Pater unde a avut loc concursul de orientare – From Cupa Berii Orientare – 2014
Nu-i uşor să fii trântor! – From Cupa Berii Orientare – 2014
mister, după developare a apărut cineva care levita în spatele nostru – From Cupa Berii Orientare – 2014
From Cupa Berii Orientare – 2014

Ce să mai spun de Cupa Berii la Orientare, unde anul trecut mi-am arătat măsura “talentului”? De data aceasta am fost alături de Sorin Hosu, coechipierul meu de la 2×2, care avea ceva experienţă la orientarea după azimut. Urma să facem o divizare a muncii, eu spunând azimutul şi el orientându-ne în teren, dar faza asta a ţinut doar la început, că efectele berii sunt benef…incalculabile. Practic e adevărat ce se spune, după o bere am fost alţi oameni. Ne-am distrat, ne-au mai fost alături şi copiii, Tudor alergând pe 2 din cele 4 bucle, Andreea pe una. După cele 4 ture punctul culminant a fost să găsim din memorie unul din repere, pe la care trecusem de trei ori, deci orientare fără hartă. Ce mai conta, că şi aşa harta începea să devină de prisos, iar la busola de care eram mândru că ştiu s-o folosesc acceptabil (mă antrenasem în casă cu o hartă de Piatra Craiului ce o aveam la îndemână şi pe care simulam că sunt la o cabană şi vreau să merg la alta) renunţasem după prima buclă – nu reuşeam să stabilizez nordul 🙂 . Norocul nostru  a fost că ne-am orientat după colega mea de serviciu Zsuzsa şi soţul ei – mulţumim, care terminaseră şi ei cele 4 bucle cu 19 repere – ce să-i faci, doar instinctul de supravieţuire mai rezista, că memoria am uitat unde am pus-o, vorba cântecului. Aşa că am terminat în sfârşit victorios – mulţumesc Sorin – cu toate reperele găsite, n-am fost ultimii, 1h21min timpul pentru cei 8km parcurşi (idealul erau 5km) şi locul 4 la categoria Trântorii (categoria grea, unde ambii coechipieri trebuiau să bea câte o bere la fiecare încheiere de buclă, inclusiv la început şi final).

start Cros Faget – From Crosul Faget 2014
ultimii metri la urcarea pe Măgura, cu nelipsita umbră 🙂 – From Crosul Faget 2014
From Crosul Faget 2014
la finish, alături tot de Sorin – From Crosul Faget 2014

Sezonul competiţional 2014 l-am încheiat cu Crosul Făgetului (cine ştie însă, mai găsesc eu provocări), unde m-am înscris în ultima zi de online, necaracteristic pentru mine. Realitatea e că aveam tot mai mari probleme cu alergarea, nu mă simţeam în stare să rezist la regimul alert de competiţie şi doar câteva clipe de euforie au decis înscrierea. M-am străduit, doream ca măcar să fiu mereu concentrat şi ca urmare m-am răbdat să nu mă uit în spate – aveam o “umbră” care alerga la maxim un metru de mine şi care, ciudat, încetinea odată cu mine pe unele porţiuni. Doar pe Măgura am aflat cine este, când a trecut în faţă – era prietenul meu Radu Kiss, care era mulţumit cu ritmul meu. Cum aveam probleme cu viteza la coborâre l-am rugat să încerce să se ţină de Zsolt Langviser care era în faţă şi de alţii care tocmai ne depăşiseră, eu sperând să-mi crească motivaţia şi să revin în acel mic pluton. Practic am alergat cu Radu cam 17km din cei 22 ai concursului. Momentul când m-am depărtat de el şi am accelerat a fost când l-am vazut undeva în faţă pe Robike. Atât i-am strigat la Radu: “Robike!”. Şi am mărit ritmul, apropiindu-mă metodic de ţintă. Abia pe penultimul deal, la vârf, mai aveam cam 1,5km de finish, l-am ajuns şi apoi am forţat, prinzându-l pe valea abruptă şi pe Langviser. Nicicum n-am reuşit să-l depăşesc după ce am trecut pârâul, deşi vedeam că e la maxim. Am încheiat la 2 secunde de Zsolt, cu un timp de 1h58min15s – locul 24 la general şi 8 la categorie. M-a apucat şchiopătatul după ce m-am “răcit”, semn că ambiţia mea a fost prea mare.

Numai bine că vine iarna, am timp să-mi revin, am timp de înot şi poate de schi de tură. Dar până anul viitor voi fi cu familia la tradiţionala plimbare de CicloMoş prin Cluj. Cu bine!

Oct 222013
 

Câteva cuvinte acum despre Cupa Berii la orientare, Ziua Orientării pentru toţi şi Crosul Făget – alergare…

Cum ciobanii merg cu oile la vale, tot aşa şi competitiile outdoor se răresc şi ajung mai aproape de marile oraşe. Plictisit de atâta curăţat la bicicletă m-am decis să-mi folosesc timpul liber practicând mai mult alergarea şi testând alte sporturi.

Cupa Berii – 12 oct
Uite-aşa am ajuns pentru început la Cupa Berii la orientare, în pădurea Făget – zona “la nuci” cum spun MTB-iştii – pe traseul Maratonului Făgetului la MTB. M-a chemat un prieten – Suni – să văd şi eu ce înseamnă orientare cu busolă şi hartă. Ce legătură e cu berea? Profundă :)! În primul rând e sfârşit de sezon la orientare şi atunci organizatorii s-au gândit să facă o popularizare a acestui tip de competiţii, în al doilea rând arată că e o competiţie de fun, cu scopul socializării şi în al treilea rând regulamentul concursului implică obligativitatea consumului de bere în timpul parcurgerii traseului.

invatam sa ne orientam; multumim pentru poze Manases Sandor – https://www.dropbox.com/sh/6p8ysurcyuexabh/ly-_wHpLYO?n=31241209 – From Cupa Berii – orientare – dezorientare

Să vă descriu pe scurt regulile, că-s interesante şi simpatice. Cum nu toată lumea ştie să folosească o busolă şi o hartă – în orice caz nu la nivelul necesar găsirii unor cutii prin pădure – la înscrierea în concurs trebuia să precizezi dacă doreşti sau nu alături un cal/locomotivă sau cum vreţi să-i mai spuneţi – adică să parcurgeţi traseul alături de un orientarist care să vă ghideze şi să vă explice cum se face. Trebuie să parcurgi 5 bucle de traseu fiecare având repere (cutiuţe) pe parcurs care trebuie găsite – în total 22 în cazul acestui concurs, în dreptul fiecarărui reper existând un capsator cu care îţi marchezi hârtia care ţi se înmânează alături de harta zonei. Fiecare concurent/echipă are altă succesiunea a reperelor. În fine, câştigă cel care parcurge cel mai repede traseul, în mod optim de lungime de aproximativ 5km în cazul de faţă. Pare totul serios până intervine … berea. Ca să închei concursul trebuie să bei 6 beri de 330ml, altfel eşti penalizat cu câte 5min la fiecare bere neconsumată sau … dată pe afară, că doar participă sportivi care nu-s prea obişnuiţi cu … :). Prima bere chiar la start – primeşte premiu şi cel mai rapid consumator, apoi restul de 5 după fiecare buclă parcursă. Evident concurenţii devin tot mai veseli pe măsură ce se desfăşoară competiţia, iar eu – un căutător novice, fiind printre ultimii treji – m-am simţit cel puţin cu un pas în urmă şi la veselia generală – senzaţia pe care o ai când ajungi mai târziu la un chef şi toţi cei din jurul tău au luat avans. M-am străduit însă să recuperez diferenţa la final.

cam asa arata o harta; cica fiecare liniuta si culoare e importanta – From Cupa Berii – orientare – dezorientare

Poza de mai sus e încă un exemplu că drumul cel mai scurt nu e întotdeauna cel drept – că parcă puteai să mergi drept!

From Cupa Berii – orientare – dezorientare
asa arata un reper, cu capsator; fiecare dintre noi avea o hartie pe care trebuia sa marcam cifrul de la reperul respectiv – From Cupa Berii – orientare – dezorientare

Şi acum pe scurt despre cursa … noastră. Da, a noastră, pentru că am făcut pereche cu Diana – soţia. Nu pot spune că nu visam la altă locomotivă :), care se pare că a deraiat pe undeva. Aşa că ne-am pomenit noi doi – guru ai orientării şi fani ai berii într-o echipă, baza fiind eu – că aveam busolă, eu care nici mâncarea în frigider n-o găsesc (că nu există). Prima măsură luată, ca în caz de război, a fost să refuz să las busola din mână – măcar ştiam zona şi cum să găsesc punctul de start-finish. Cu băutura am lăsat-o să mă ajute, dar nici acolo n-am făcut faţă deşi era cald afară. Nu mai înşir cât am alergat şi căutat – cu ceasul meu de alergare am măsurat 7km, găsind doar 10 repere (adică jumătate din total) în două ore – motivul că nu l-am găsit pe al 11-lea fiind că a fost luat de organizatori, că doar nimeni nu se mai aştepta să fie cineva atât de … treaz şi cu buclele nefăcute! Aşa că cei doi porumbei rătăcitori au luat în sfârşit o decizie de comun acord şi s-au întors la cuib. Cred că parcurgeam de-un semimaraton până găseam toate reperele şi ne prindea şi noaptea! Fain concurs, idee, la orientare e greu şi trebuie ştiinţă nu numai muşchi. După o bere – două am început să fac piruete să poziţionez busola :).

felicitari de final, pe podiumul de pamant – From Cupa Berii – orientare – dezorientare

Am încheiat concursul pe locul 2 la echipe mixt şi asta pentru că numai două echipe am fost la categoria asta şi suspectez că oricum eram premiaţi, că doar toată lumea a fost pe podium. Ce să mai spun de performanţă – cred că am fost ultimii şi am convenit să trecem în analele istoriei că am încheiat la 10 secunde de cei din faţă. Ne-am putut întoarce să ne recuperăm copiii de la cercetaşi.

mare parte din toti 🙂 – From Cupa Berii – orientare – dezorientare

Ziua orientării pentru toţi – 19 oct
La Cupa Berii am povestit şi despre copii, cluburile de orientare de la noi din Cluj – despre Transilva, Compass. N-au multă reclamă dar au promis că se adaptează şi ei secolului XXI :). Am luat hotărârea să venim şi cu copiii, iar prima ocazie s-a ivit săptămâna următoare la Ziua Orientării. În fiecare an se ţine în special pentru copii acest concurs. Se vede că sunt oameni sufletişti la organizare, la voluntari, oameni pasionaţi de ceea ce fac. În acest an locul desfăşurării a fost Parcul Mare, reperele fiind puse prin parc, nefiind nevoie de busolă. Noroc că fusesem săptămâna precedentă că ştiam cum stă treaba, cum arată reperele, ce e cu capsatoarele etc. M-am şi învârtit cu Tudor prin parc şi am povestit câte ceva până a venit Andreea cu Diana şi cu încă o fetiţă – Ana – cooptată ad-hoc după terminarea testării la matematică gimnaziu. Nu mai înşir reguli, contează că ne-am împărţit – Tudor cu mine, fiind doar clasa I (categoria cea mai mică fiind pentru clasele III-IV), Andreea singură – i-am făcut şi ei un scurt instructaj, şi Ana – clasa a II-a – cu Diana. De data aceasta ne-am orientat cu spor, Tudor terminând vesel pe locul 3 aratându-mi cutiuţele, Andreea pe locul 2 – incredibil ce s-a descurcat singură la prima participare la aşa competiţie prinzând din zbor regulile, iar Ana s-a ales şi ea cu o ciocolăţică şi mai ales a impresionat-o pe Diana prin dorinţa ei nu de a termina pe podium ci de a înţelege “jocul” şi a rămâne în minte cu cele învăţate. După terminarea cursei cu Tudor (noi plecând primii – startul a fost decalat din minut în minut) am pornit speriat să-mi caut fata, convins fiind că s-a rătăcit prin parc. Mai trebuie să lucrez la încrederea mea în capacităţile celor mici.

la start – multumesc pentru poze Mihaela – https://www.facebook.com/razandasha/media_set?set=a.663954363637641&type=1 – From Ziua Orientarii pentru toti
harta parcului, cate un exemplar inmanat fiecarui concurent – From Ziua Orientarii pentru toti
unii se orienteaza, altii isi pun pirostiile in cap – From Ziua Orientarii pentru toti
podium fete clasele III-IV, cu Andreea locul 2 – From Ziua Orientarii pentru toti
si noi pe acolo – From Ziua Orientarii pentru toti

Bravo pentru organizare, a fost un concurs cu foarte mulţi copii, fiecare fiind “pedepsit” la final cu câte o ciocolăţică. Înainte de start am vorbit cu un grup de băieţi “mai mari” (cam de clasa a V-a) să mai aflu nişte amănunte şi mi-au povestit că au mai fost şi la ediţii precedente ţinute prin Făget şi Hoia şi că au venit cu plăcere de fiecare dată. Din păcate n-am putut asista la premiere, plecând la serviciu.
Concluzia: copiii doresc orientare, restul cade în sarcina mea – trebuie să iau legătura.

Crosul Făget – 20 oct
După Ziua orientării am tras urgent o fugă să-mi ridic pachetul de înscriere de la Polus. Urma să particip ziua următoare la proba de semimaraton pe dealurile din Făget şi din jurul Sălicei în cadrul primei ediţii a Crosului Făgetului. Multe competiţii de alergare au apărut în special în acest an în jurul Clujului şi mă bucur. Mai toate au fost organizate de Runners Club. După amânarea etapei a IV-a de MTB Clujul Pedalează n-am mai avut nicio reţinere să particip. Ştiam traseul, fusesem cam cu o săptămână înainte la o tură de recunoaştere de grup cu Horaţiu. E un traseu solicitant, cu peste 600m diferenţă de nivel. De la restaurantul Roata traseul urca pe cruce albastră până spre Sălicea, ocolind o stână, traversând apoi şoseaua şi urcând iar puternic pe vârful Peana. După cei aproximativ 7km de urcare urma ocolirea vârfului Măgura (n-o să scap de el la Făget-Tour de sâmbăta ce vine) pe un traseu ce coincide cu cel de la Maratonul Făgetului de MTB până la despărţirea din pădurea de după ferma de cai din Sălicea – traseul de MTB continuă spre Tăuţi. Traseul de alergare urmează culmea de pe malul stâng al pârâului Gârbău, intersectându-se din nou cu traseul de MTB pe “Golgota” – dealul măreţ de pe final, după care urmează coborârea abruptă de final.

From Crosul Fagetului la prima editie

Mi-am găsit motivaţie şi cu speranţa unui rezultat bun m-am pornit dumincă per-pedes spre start. Îmi calculasem pe baza turei de recunoaştere un “pace” – făcusem 2h06min, mă şi oprisem puţin – şi speram să mă pot încadra în 2 ore. Pe ceas mi-am pus “pace” de 5min39sec. Ştiam că sunt buni la +40 ani, că doar primul loc la categorie se premiază, că au venit şi din alte oraşe, dar tot speram la un podium “virtual”. M-am bucurat să întâlnesc mulţi prieteni, unii dintre ei prezenţe familiare de la MTB.

Pe prima urcare – CA – multumesc pentru poza https://plus.google.com/photos/107720559280954116260/albums/5936783925961326513?authkey=CNDzmsiM0_L7Gg – From Crosul Fagetului la prima editie

S-a dat startul şi am pornit hotărât, într-un ritm mai alert ca de obicei. Mie îmi plac urcările abrupte, încă nu ştiu de ce :). M-am luptat de la început pentru o poziţie mai bună, din obişnuinţa căpătată la MTB, unde dacă urmează o urcare grea şi eşti în spate pierzi orice şansă să ţii propriul ritm din cauza celor din faţă şi apoi, nefiind aşa bun, nu mai reuşeşti să recuperezi diferenţele de timp faţă de cei cu valoare apropiată dar scăpaţi de îmbulzeală. Am făcut un pic de slalom, cu ochii ţintă pe Istvan Szokolszky, dorind să mă ţin de el atât cât pot. Din păcate chiar de la început am luat-o ca o oaie după cei din faţă, flancat fiind şi de concurenţi, abătându-mă puţin de la traseu. N-a fost cine ştie ce timp irosit dar l-am pierdut din vedere pe Istvan. Asta e, îmi urmez ritmul. Văd în faţă pe cineva de la Interteam – dintre prietenii mei de la MTB, mă apropiu treptat dar tot nu-mi dau seama cine e. După primul PA l-am ajuns – era Nicu. Semn bun pentru mine, deşi speram că e Langviser – ce să-i faci, sunt un optimist. Urcă bine Nicu, pierde însă puţin pe coborâri. Ne ajunge şi Ioana Mica, ne depăşeşte pe drumul de ţară ce merge spre Măgura, dar reuşesc să mă ţin de ea. Mi-am bătut şi recordul la “pace” cu ocazia asta – eu nu alerg aşa repede în mod normal. Ajungem la ultima urcare spre Măgura, locul unde traseul se desparte de drumul de ţară ce duce la ferma de animale (nu cea de cai). Doi dintre concurenţii din faţă o iau pe drum în loc să urce. Aici poate trebuia o săgeată, că e lume care înţelege cele două panglici ca o confirmare, nu ca o trecere printre.  Strigă Ioana după ei, urlu şi eu când văd că nu reacţionează. Alergăm împreună. La Sălicea pe asfalt însă nu mai reuşesc să ţin pasul cu Ioana. La PA Sălicea deja are cam 50m avans.

coborarea de pe “Golgota” – la finish – multumesc pentru poze https://www.facebook.com/razandasha/media_set?set=a.663386157027795.1073741847.100000692493395&type=1 – From Crosul Fagetului la prima editie

În continuare nu sunt multe de spus, atât că o filam pe Ioana tot mai greu. La un moment dat prin pădure n-am mai văzut-o, avea avans mai mare de 200m. Apar în goană din partea stângă două căprioare speriate. Mă uit la ele şi nu apuc să gândesc prea multe că tot de pe deal vine în alergare Ioana. Aha, se abătuse puţin de la traseu – pentru mine redevenise ţinta pe care speram s-o pot ajunge la final la acea coborâre abruptă. Oricât mă zbat iar se depărtează uşor-uşor, cei doi băieţi din jurul meu cu care mai schimbasem câte o vorbă nu mai erau cu mine – unul rămăsese mai în urmă şi unul reuşise s-o ajungă. Ajung pe “Golgota”, acolo este prezent şi Horaţiu, ne salutăm şi-mi dau seama că mai vorbeşte cu cineva din spatele meu. Ei na, cine e? Surpriză! Cel după care alergasem fără succes să-l ajung – Istvan! Iar s-a rătăcit, ca la Ciucaş. După el n-a strigat nimeni când a luat-o greşit spre ferma de animale de sus de lângă Măgura că era prea singur. Ei, dacă mai aveam câţiva metri în faţă… M-a depăşit şi pe cei câţiva zeci de metri de coborâre uşoară deja se distanţase puţin. Ne-am apropiat de obsesia mea de jumătate de cursă Ioana, dar iar mi-a lipsit plusul acela de viteză să intru în grupul lor. De la 20m diferenţa a crescut şi am încheiat cam la 20sec în urma Ioanei, a lui Istvan şi a lui Leca Silviu, cu un timp de 1h48min – mai bun cu peste 10min decât ce-mi calculasem eu, abia al 5-lea la +40ani si al 14-lea la general masculin.

Faină atmosferă, a sosit între timp şi întreg familionul, ne-am încălzit cu toţii la gulaş (că oricât ar mânca acasă tot este loc pentru aşa ceva). Mulţumesc pentru ceaiurile şi ţuica din partea casei, au fost bine venite. Ne vedem săptămâna următoare tot la Roata, sâmbătă la Făget Tour şi duminică la Etapa a IV-a Clujul Pedalează MTB. Dacă anul viitor se continuă în acest ritm îmi fac abonament de weekendău la restaurant. Felicitări Runners, voluntarilor şi mulţumesc pentru poze.