May 012017
 



În jurul 100 Miles of Istria s-au selectat de la sine câteva competiții care  mi s-au părut interesante și provocatoare în același timp. Am să scriu câteva cuvinte, în locul mâncării micilor de 1 Mai, sperând ca poate – poate se va îndrepta vremea.

1. Cupa Busola de Aur – orientare – medie și lungă distanță
2. Brașov Marathon – trailrunning – proba de maraton
3. NapoCup XCO – MTB – amatori
4. Maratonul Făgetului – MTB – proba lungă

 1.
Cupa Busola de Aur  – aprilie 1 și 2 – s-a desfășurat lângă Sălicea, nu departe de Cluj, mai precis – Poiana Bivolilor, cu câteva zile înainte de competiția din Istria. Faină denumire! Și cred că nu-i departe de ce a fost mai demult acolo, sunt câteva mici lacuri/bălți care au putut fi raiul acelor animale. N-o știam, deși mai alerg sau merg cu MTB-ul pe acolo.

IMG_20170402_133231.jpg IMG_20170401_125621.jpg IMG_20170401_125655.jpg IMG_20170401_125937.jpg rezultat oficial cu split.jpg 17492744_10211902837271359_8694367680582868519_o.jpg 17545238_10211894456341841_2566253120481124663_o.jpg

Acum sunt eternele oi, ca să fiu la modă – cele din Miorița varianta modernă – cântate de Iuliana în Lupii la Vocea Rusiei și totodată cele care au scufundat o navă spion rusă (“…râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este”.

Mereu reușesc să mă surprindă orientariștii cu ceva. Pentru mine e o disciplină mai nouă și e foarte greu acum să trec de nivelul de începător.
Am depășit totuși faza de alergare fără cap, când parcurgeam un semimaraton fără să găsesc toate reperele, în condițiile în care descrierea probei conținea lungimea optimă de 4-5km.
Au fost două zile, în prima medie distanță și în a doua proba de lungă distanță. Mi-a plăcut, a fost o competiție veselă și cu mulți copii. A fost soare, în sfârșit cald, au venit concurenți din toată țara. Eu sunt mulțumit de rezultatul obținut, mai am însă perioade în care mă ia valul vitezei și mă chinui să înțeleg pe hartă unde puii mei am ajuns. Măcar știu să iau reset și să mă întorc.
Am încheiat pe locul 7 la categoria M45, undeva la mijlocul clasamentului.

Top

 2.
Brașov Marathon – 22 aprilie – a urmat Istriei, am trecut de la căldura surprinzătoare din Croația la zăpada Bucegilor. A fost prima dată când am participat aici, m-a tentat și pentru că deschide șirul de competiții din Circuitul Carpaților. Pun mai jos ce am scris pe FB, e relevant.

AW110_003807.jpg 18121367_10212125744283895_512637714629809401_o.jpg AW110_003809.jpg AW110_004019.jpg 3.jpg AW110_003921.jpg Diploma Brasov Marathon 2017.jpg

A fost un concurs cu un traseu frumos pe o vreme insorita – cu multa zapada.

Au fost 31,5km, traseul de maraton fiind scurtat din cauza condițiilor, cred că a fost bine așa și într-adevăr timpii finali n-au fost mult diferiți față de anul trecut când a fost uscat. Nu s-a urcat până pe vârful Postăvaru, ci doar până la cabana cu același nume, dar eu n-am simțit lipsa.  Oricum anul acesta am urcat o dată cu schiurile la Postăvaru Night.

M-am cam chinuit eu să pășesc pe urme, n-am avut cine știe ce viteză. Spre sfârșit traseul a fost mai alergabil în stil “clasic”, trecând înainte pe acolo cei de la semimaraton și mai topindu-se și zăpada. M-am străduit să ma țin de Vio, apoi de fata care a încheiat pe locul 1, și tot așa. Până la urmă am încheiat în 4h33min47sec, pe locul 32 general și 4 categorie, la aproximativ 1 minut de locul 3.
Am tot avut cârcei, se mutau de pe un picior pe celălalt ca purecii. Treceau imediat ce luam o gură de izotonic, așa de repede de parcă era efect placebo. Se vede că m-am antrenat mai mult pentru ultra anul acesta și mi-e greu să alerg tare.

Mă bucur că am fost cu aproape toată familia și Tudor a participat și el la proba de copii.

Multumesc pentru poze!
Mai jos cateva linkuri:
Poze – album 1
Poze – album de pe FB
Rezultate oficiale
Pagina de pe FB a organizatorilor
Activitatea mea pe Strava
Cei care și-au pus activitățile pe Strava – apar pe flyby

Top

 2.
NapoCup XCO – 29 aprilie – a însemnat un început destul de brutal de sezon competițional la MTB. Pentru Istria a trebuit să fac volum la alergare, vremea a fost mai mereu dificilă pentru MTB și șosea, mie nu-mi place să merg la sală, îmi place să fiu afară în timpul liber chiar dacă acest lucru înseamnă un rezultat mai slab la o competiție. Efectul cumulat l-am simțit și înainte, și în timpul cursei.

18196072_10155316434099886_2079602013_o.jpg IMG_20170424_113712-EFFECTS.jpg traseul meu XCO.jpg

M-am străduit să mă antrenez pe traseul de XCO aproape în fiecare zi în ultima săptămână, am reușit și să vin o dată cu Andreea. La copii mi-a făcut plăcere să ajut și eu puțin la marcare în incinta Muzeului Satului (Etnografic), care a fost gazda concursului și anul trecut. Lipsa de km pe MTB mi-a scăzut și nivelul de încredere în capacitățile mele tehnice, am avut nevoie de 2 zile ca să pot trece porțiunea de rock-garden (am încercat pe stânga, apoi pe centru – am sărit ceva și mi-am atins foaia mare față și am ajuns la concluzia că mai bine pentru mine e “dreapta – stânga – stânga”), coborârea mai lungă și cât de cât abruptă n-o puteam face decât în două etape, cu oprire pe la mijloc, jumpul de la sfârșitul pădurii încă nu exista. Eram și cu cauciucuri de noroi Maxxis Beaver și nu aveam de gând să le schimb pentru că le consideram bune pentru ziua următoare la maraton.
M-am plasat cam printre ultimii concurenți, nu aveam gânduri mărețe, puteam urca peste tot dar mergeau greu picioarele. La start mi-a spus prietenul meu de la aceeași categorie Augustin, care acum a ajuns să fie mai bun, că s-a făcut “chicken line” și la rock garden. Doar atât a trebuit, mi-am setat mintea să folosesc căile mai ușoare și m-am ținut de hotărâre chiar dacă tentații au fost, mai ales după ce prietenii mei mai făceau ca găina când treceam pe acolo. 🙂 Prima dată era să ratez intrarea pe ocolire, aveam ceva viteză. La a doua coborâre mai abruptă am avut surpriza să văd plasați în colțul “meu” de aterizare de la mijloc pe tinerii care erau pregătiți să acorde ajutor în caz de accidentări așa că n-am avut ce face și am reușit să cobor pe linia pe care-mi era teamă la antrenamente.
Am fost într-adevăr lent pe urcări și n-am reușit să închei decât 3 ture din cele 4, am fost depășit spre sfârșitul turei 3 de primii concurenți mai buni. Pentru mine a fost suficient de tehnic și de greu traseul, sper să mă motiveze în continuare să fiu mai mult în șea în săptămânile ce vin. Locul 9 la categorie pentru mine, 1h14min13sec pentru 12,2km și 728m diferență de nivel.
Copiii au participat și ei la concursurile lor, Andreea a mers bine și încheiat prima (nu era greu, fiind singura la categorie, la vârsta ei deja fetele se pare că se orientează spre alte preocupări), Tudor sper să capete din nou drag de MTB.
A fost grea așteptarea copiilor până la premiere, m-am străduit să-i duc pe traseu în punctele cheie, să vadă și ei pe profesioniști și nivelul lor.

Top

 2.
Maratonul Făgetului – 30 aprilie – era proba la care speram să mă comport onorabil. După XCO însă mi-am dat seama că trebuie să fiu extrem de calculat să pot rezista la proba lungă, mai ales că se anunța vreme ploioasă. A plouat peste noapte și, chiar dacă n-am apucat anul acesta să mă duc deloc pe porțiunile noi de pe traseul lung, știam că va fi noroi. M-am pregătit ca de război, mi-am luat și un rucsăcel (la competiții cred că e prima dată când port). Practic m-am pregătit de posibil 6h, speram să mă încadrez în 5h, aveam în plan opriri la curățat angrenaj cu periuța de dinți etc. Bani am uitat să iau, se pare că am nevoie de listă. 🙂

18193269_1713976638629131_4823931696829291205_o.jpg traseul meu.jpg Trasee.jpg

Am mers rezonabil spre încet până la Peana, primul PA. Cauciucurile și-au făcut rolul, în afară de ambuteiajele clasice de început prin pădure n-am avut probleme. Fiind traseul mai greu ca de obicei, au început să se creeze distanțe mai mari între concurenți, diferențierile au apărut mai rapid și mai evident. Sus era o ceață ușoară, vizibilitate mai scăzută. Îmi pusesem gps-ul de drumeție (încă o excepție pentru mine) în modul “course” dar nu eram pe pagina cu harta. La Peana n-am oprit, m-am chinuit să mă țin după cei din față. La un moment dat am auzit bipăit de “out of course”, m-am uitat în jur, mi-a fost teamă să nu intru pe traseu de întoarcere, pe acolo erau relativ mici distanțele dintre traseul de dus și ultima buclă de întors. Până să trec pe hartă deja am dat iar de marcaj și dus am fost după cei din față. Nu mi-am pus prea mult problema de rătăcire, am aflat la punctul PA de lângă lacul Micești că s-a scurtat traseul. Am văzut pe urmă pe Strava că am făcut cu aproximativ 2km și 100m diferență de nivel mai puțin decât alții, dar n-am fost singurul. Mi-au ieșit 38km, 1000m diferență de nivel în 2h37min.

Când m-am văzut înapoi la PA Peana și mi-am dat seama că nu mai e mult, nu se mai merge pe Măgura, am început să mă agit și să cresc ritmul. Mi-am luat și gelurile și batoanele desfăcute, că n-avea sens să le arunc la finish.

Coborârea pe Valea Gârbăului n-a mai fost cea cu pietre, dar provocarea a fost noroiul. M-am descurcat binișor, cauciucurile țineau nu ca la alții care mergeau sanie. S-a mai și căzut, un băiat s-a lovit destul de rău, sper să se facă sănătos cât mai repede. Sunt rideri care s-au oprit să dea prim ajutor, să ia legătura cu salvamontiștii, chiar dacă erau în frunte și la cum îi știu eu erau de podium. Cinste lor, într-adevăr contează prioritățile. Dintre ei îl știu mai bine pe Dan Mitru, erau mai mulți de la Garage Racing dar și de la alte echipe. Am dat doar un nume, dar toată stima la cei de acolo. Îmi aduc aminte de episodul nefast de anul trecut de lângă Oradea, atunci nu s-a putut face nimic…

Top

A început în sfârșit sezonul la MTB pentru mine. Să ne vedem la competiții sănătoși, cu bună dispoziție!

Mar 272017
 
Crosul Divelor

Imagine de la Crosul Divelor

Luna martie e o veritabila perioadă de tranziție. Încetul cu încetul rămâne în urmă schiatul, nu că l-aș practica intensiv, dar sper să răsară MTB-ul, iar cu alergarea continui pentru că sunt câteva concursuri importante pentru mine curând.

Dintre evenimentele lunii martie la care am participat ca și competitor sau însoțitor (vine vremea) enumăr:
1. Cupa Primăverii la orientare – 05 martie – orientare
2. Crosul Divelor – 11 martie – galerie la concursul fetelor
3. Primavera Trail Race – 18 martie – alergare maraton
4. Postăvaru Night – 25 martie – ski tură de data aceasta

N-aș vrea să enumăr ce concursuri am “ratat”, ceea ce contează e că n-am stat între 4 pereți la sfârșiturile de săptămânâ și am avut parte de o atmosferă plină de viață și optimism.

 1.
Cupa Primăverii la orientare a fost ca un antrenament, desfășurat în zona izvorului Bilașcu – Făget. Am prins ceva noroi, mi-a și rămas un papuc înnămolit, scoțându-l apoi cu greu. Nu i-am făcut poză, n-aveam echilibru să stau într-un picior.

IMG_20170305_132607.jpg IMG_20170305_132508.jpg IMG_20170305_133520.jpg IMG_20170305_135651.jpg IMG_20170305_132543.jpg IMG_20170305_135714.jpg

A fost ceva nou pentru mine, în sensul că startul a fost grupat (în bloc). Primul reper a fost obligatoriu același la toți de la o categorie, iar apoi fiecare putea să-și aleagă succesiunea atingerii punctelor după cum credea că e mai bine. Important era să nu ratezi niciun punct, altfel nu figurai în clasament.

Evident că ordinea atingerii punctelor am stabilit-o pe baza a 2 criterii: să nu necesite multe întoarceri – traseu cât mai scurt și să nu tot urc și cobor, să nu fac prea multă diferență de nivel.

pe strava.jpg

De la început mi-am dorit să fie antrenament, să exersez, nu rezultat. Dacă doream rezultat alergam ca din pușcă după Suni de exemplu, stăteam lipit de el, dar la viteza lui sigur nu apucam să fac orientare, să judec singur traseul. Așa că l-am privit cum se duce, ca și pe alții, și mi-am îndreptat ochii de melc pe hartă. Cam după 3 repere s-au stabilit ritmurile și pozițiile la cei din jur, așa că era timpul să nu mai vorbesc de unul singur: am început să alerg alături de Attila Manases. Ne știam de la concursurile de MTB. Avusesem același traseu până la acel moment și am continuat împreună, consultându-ne. A fost interesant și sigur am făcut bine ca am mers împreună, dovadă și rezultatul: 6,4km parcurși în loc de 5,1km optim, un timp de 1h09min pentru cele 18 repere și bonus… locul 7 /14 la categorie. Îi mulțumesc, sper că l-am ajutat și eu cu câte ceva! La așa traseu, în general încheiam pe ultimul/penultimul loc și într-un timp ce se apropia de 2h. Mare lucru e să rămâi calm și să nu te repezi fără să te gândești suficient în căutarea reperelor!

Top

 2.
Crosul Divelor a fost sărbătoarea fetelor alergărețe, un concurs în care fiecare s-a “gătit” cum a vrut. Concursul a fost organizat de Runners Club Cluj, ca de obicei, în parcul Iuliu Hațieganu.

17192589_1485280411491851_740897542005270214_o.jpg 17159239_1417117061694094_5642500952720687952_o.jpg rezultate crsoul divelor 2017.jpg IMG_20170311_100337.jpg IMG_20170311_105858.jpg 1S0A9891.jpg IMG_20170311_113907.jpg

Am venit cu Andreea, am făcut o mică încălzire alături de ea și apoi am făcut poze ca atâția alții. Veselă lumea, frumoase competitoarele. S-a acordat tot ca de obicei premiul pentru cel mai trăznit costum (a câștigat din nou Agresiva – Andrea pe numele ei 🙂 ), nu pot descrie înfățișarea ei fără să mă umplu de ciocolată.
Andreea mea a fost foarte motivată de latura competițională a probei de 2km și a încheiat pe locul 3 din peste 300 participante. Normal că am fost mândru de ea. 🙂

Top

 3.
Primavera Trail Race a fost un concurs la care am participat la proba de maraton – 45km cu peste 2200m diferență de nivel. Istvan a ales o zonă de concurs deosebită –  Șuncuiuș, cu un traseu care a trecut și prin Cheile Crișului Repede.

Pe mine mă leagă de acea zonă amintiri plăcute. În studenție am practicat speologia, am fost și membru al Clubului Speologic condus de Iosif Viehmann. Atunci, prin anii ’90, se făceau multe excursii la Șuncuiuș, fiind o zonă carstică. Cea mai lungă peșteră din România se află aici – Peștera Vântului. Mergeam cu trenul, dormeam pe unde apucam, preferam în poduri la case. Ploua des (și acum a plouat în timpul concursului) dar nu ne deranja, doar mai tot timpul stăteam în peșteră. E drept că atunci îi compătimeam pe turiștii plouați sau toropiți de arșiță care se adăposteau pe sub copaci, pe când noi stăteam la rece și întuneric. În final tot turist am ajuns și eu, mai apoi cu concursurile, prea dragă îmi era lumina zilei. 🙂
Atunci fiecare speolog mai răsărit căuta o peșteră/aven la Șuncuiuș de care să-și lege numele. Era ca un pionierat, ca o obsesie. Dealurile/munții de acolo erau ca un ciur, dacă nu erai atent picai într-o groapă. Problema e că groapa trebuia să aibă anumite dimensiuni ca să devină peșteră. Iar unii căutători erau și specialiști în declararea unor găuri ca fiind cu potențial… și după curentul de aer care se simțea la buza lor. Se mai și săpa dacă era cazul. Se întrebau sătenii pe unde-și aruncau animalele moarte etc. 🙂 Erau primitori, ne primeau în gazdă și se bucurau dacă primeau în schimb becuri sau unele alimente pe care prietenii mei de atunci nu uitau să le aducă.
Țin minte că de câteva ori ne-am cazat la cineva pe un deal. Avea o fată frumoasă, nu chiar de măritat. Dar pretendenți avea deja, de pe dealurile învecinate. Nu știu cu ce se dădea pe buze, dar erau de un roșu sângeriu. 🙂 Și tatăl lui mai enumera din pretențiile lui. Ce legătură are cu mine? Păi acolo am dat cu plugul pentru prima oară! Și probabil ultima, pot spune acum… dacă n-o să fie vreo probă la Propark Adventure sau alt concurs. Era dintre pretențiile lui, să știe bărbatul să dea o brazdă cu plugul tras de cal. Cum cei din jur nu se înghesuiau, am rămas doar eu în față. Am tras o brazdă, nu prea dreaptă, pe dealul unde dorea să are. Calul puternic, plugul bine ascuțit, dar contează în principal omul. Ca de obicei, la orice muncă. Trebuie să se priceapă, să nu se lase prea tare că intră plugul prea adânc și suferă calul, plus că brazda nu va ieși la adâncime constantă, ci parcă în valuri. Dacă se lasă prea puțin doar mângâie pământul și sămânța o mănâncă păsările. Dacă nu ține ferm brazda iese în zig-zag. Concluzia despre brazda mea a fost că n-a fost un model prea reușit dar am potențial și pot dacă vreau să mai trag una, cât de cât paralelă, că le-a îndrepta el p-ormă. Nu m-au lăsat prietenii, au dorit să-și arate și ei priceperea. 🙂

17388902_1917271721865433_7408285979745308346_o.jpg 17434556_1917262928532979_7781787827862306119_o.jpg 17434668_432779697055660_7633478403984527050_o.jpg 17492738_432785100388453_3826585416715366396_o.jpg

Revenind la concurs, cu amintirile parcă mai vii ca niciodată, am tot dorit să ajung la Șuncuiuș la nenumăratele recunoașteri de traseu organizate de Istvan. N-am ajuns, am avut program. Dar de antrenat tot m-am antrenat, doar urmează Istria 100 mile. Am fost până în Cheile Turzii, am fost prin Făget pe trasee de MTB… Fiind și etapă în campionatul Ungariei au venit concurenți buni de acolo și cu atât mai mult apreciez rezultatul lui Silip – locul 2 la categorie și, normal, al lui Sove – locul 1 general și al fetelor – Vio și Cristina, primele la general fete.
Ținta mea nu a fost prea ridicată, m-am dus cu papucii mei de ultra și cu bețele, ca o avanpremieră la concursul de la Istria. Urma să nu trag prea tare și doar ultima buclă să mă testez la maxim, să văd la sfârșit cum mă simt. Atâta că ultima buclă a fost foarte udă, trecând prin apă de multe ori.
M-am pornit alături de Lazăr Sângeorzan și cum la început eram cam în urmă prima urcare a fost lentă, cu înghesuială. Lazăr s-a strecurat mai bine și nu l-am mai văzut multă vreme. Așa că la PA-uri întrebam de el. Aveam acum motivație să mă mișc mai cu talent. Abia la intrarea în bucla 2 mi s-a spus că are vreo 5 minute în față și de asemenea dintre fete Cristina e hăt departe. De Vio n-am întrebat, că n-avea sens, bănuiam că între ele e o luptă și după “hăt departe” nu mai știu ce să urmeze. Ploua și în bucla a doua porțiunea comună de la traseu  nu mai semăna la alergat cu ce a fost la prima trecere. Nu m-am obosit să-mi iau pe mine foița de ploaie și am rămas cu cea de vânt. În schimb am rugat pe unul din voluntari să-mi scoată șapca, prea îmi tot dădeau cu tifla localnicii “vezi dacă nu ți-ai luat căciulă, acum ce te faci, plouă”. L-am prins din urmă pe Lazăr și apoi am alergat împreună o bună bucată din traseu, până la trecerile de apă din bucla 3. Mulțumesc pentru companie! Acolo m-am dus în față, doream să-mi respect planul inițial. Am reajuns un grup de alergători maghiari cu care până atunci am avut un ritm asemănător, l-am întâlnit apoi pe Geza și la coborâre n-am reușit să prind pata galbenă pe care o văzusem la un moment dat cu serpentine mai jos – era Cristina, a terminat cam cu 2 minute în fața mea. Rezultatul final – 5h50min, locul 9 categorie și 22 general. Am aflat pe urmă că Adi Toma s-a motivat și el să vină mai repede, ținându-mă sub supraveghere 🙂 , doar împreună vom alerga la Marathon 7500.

Top

 4.
Postăvaru Night a fost pentru mine de astă dată un concurs de ski alpinism. Anul trecut am participat la alergare, terminând în 37min urcarea până la vârful Postăvaru. Acum am vrut să văd cum e cu schiurile, la fel am procedat și la Parângul Night. În definitiv pentru mine Postăvaru Night probabil este ultima ocazie în din acest an să port schiuri în picioare. Aproape 45minute a durat cursa mea, un timp nu prea strălucit pentru efortul pe care l-am făcut, dar eu sunt mulțumit. N-a fost frig, nu știu cum s-a prezentat vremea ziua următoare la proba de sprint, n-am putut rămâne. În schimb am dansat și eu puțin mai finuț, în clăpari, în cabana Julius Romer, unde s-a făcut de chef până la premiere.

IMG_20170327_134440.jpg
traseu.jpg
17505394_1221486301303674_4020134295906443222_o.jpg

 Acum, că s-a încheiat episodul iarnă, aștept activ ultra-trailul de la Istria, sper să fie bine cu toate că e abia început de sezon. Pe weekend mă orientez din nou la Cupa Busola de Aur.

Să ne vedem cu bine!

Top

Jan 162017
 

 

Am început noul an în stilul clasic, cu Revelionul petrecut la Rogojel. Şi tot standard ianuarie e dedicat schiului de tură (anul acesta e multă zăpadă, în sfârşit) şi alergărilor de lângă Cluj.

 

Faget Winter Race 2-001.JPGDiploma Faget Winter Race 2017-001.jpg

Diploma Faget Winter Race 2017 (1)-001.jpg Faget Winter Race 1-001.JPG

De data aceasta Făget Winter Race chiar are numele asortat condiţiilor meteo. Am participat pentru a doua oară la acest concurs la proba de semimaraton. M-am străduit şi mai mult de locul 4 la categorie şi 13 la general n-am putut obţine. Am alergat la maxim, cu un puls mediu de 168bpm. De acum voi considera rezultat foarte bun orice loc la categorie de la 4 la 9. 🙂 Anul trecut am avut câteva aterizări pe lângă podium.

Am fost de două ori la recunoaştere traseu şi acest lucru cred că m-a ajutat, am ştiut ce mă aşteaptă. N-a fost uşor.

Să fie un an frumos şi să fim sănătoşi!

Apr 252016
 

From Napo Cup XCO si Faget MTB Marathon

Fiecare om îşi cară în spate sacul lui cu cartofi. Începe să-l simtă după 20 de ani. Cu fiecare an strânge tot mai mulţi cartofi, şi nu toţi oamenii adună la fel. Prin tot ceea ce fac, unii reuşesc să-şi mai arunce din greutate iar alţii nu. Scapi de greutăţi doar ştim noi când, că n-ai cum să încapi altfel acolo. Asta-i povara vieţii.

Cum am ajuns la cugetarea asta deşteaptă? De la lanţ se trage. Nu de la lanţul amintirilor, nu de la lănţişorul de păpădii de care spunea Dan Karpov – prezentatorul de la emisiunile în direct de pe TVR Cluj şi TVR3, când a vorbit cu Andreea, ci de la lanţul de bicicletă – al meu şi al lui Tudor. Mă gândeam că fără să ştiu am cărat cu mine pe bicicletă câţiva din acei cartofi, în condiţii de concurs. Dacă e să contorizez numărul de km, pot pune sigur 4km antrenament vineri, 12km XCO-ul de sâmbătă şi 70km maratonul de duminică. Am constatat că la noul meu MTB am cheiţă de lanţ şi l-am dat jos împreună cu Tudor, că singur n-am reuşit. Am vrut să-l curăţ mai bine. Şi am pus lanţul pe un traseu greşit, zalele frecând acel limitator de la patina de schimbător. Cum se spune, metal pe metal. Nu mi-am dat seama, deşi auzeam un zgomot mai ciudat. Nu-l mai întreb pe Tudor când m-a ajutat, dacă a fost înainte de Probikers Oradea, unde am mai făcut 80km, vorba cugetării “ştii şi la ce te ajută că ştii”. Ideea e că se poate. Se poate circula şi aşa dacă-i patina mai lungă. Şi am scos personal best pe multe segmente de Strava. Abia după ce am curăţat bicicleta la finishul de maraton şi am uns liniştit lanţul am văzut. Şi scriind acum şi citind de 100 de ori poate am să ţin minte.

IMG_20160425_121728ok.jpg

 Incă puţin şi puteam spune ca-n bancul cu baba ştirbă: eu n-am nicio problemă.

Şi dacă am pomenit de transmisiunile live, pun mai jos linkurile. După XCO am fost şi eu cu copiii invitat să am spus câteva cuvinte, inclusiv despre concurs – min 33.21. Mulţumesc de invitaţie! 🙂



Cum trebuie să mă adaptez, să fiu în ton cu generaţia copy-paste, pun mai jos ce am scris pe FB cu unele mici completări.

Despre Napo Cup XCO, cursa de amatori pentru mine (UCI C2 pentru profesionişti) şi concursurile de copii.

13015686_1074746872582915_5416659678027962490_n.jpg

Ca să respectăm istoria, a mai fost un Napo Cup C2 XCO la Cluj, în Făget, izvorul Elisabeta. Anul trecut, 2015 . Şi au mai fost în 2011 şi 2012.
În 2011 n-am putut participa, eram după maratonul de alergare puţin accidentat şi în plus traseul era prea tehnic pentru mine. Dar a participat Tudor 🙂 Nu mă mai mir acum că el face coborârea de pe Peana pe roţi de 24inch, acea coborâre pe care mereu prind ambuteiaj la concursuri. Şi nu e singurul copil de 10 ani care poate. E cel mai mic din poza de mai jos.

DSC_0636.jpg

În 2012 cam aşa coboram. Mereu am fost bun la mers pe lângă bicicletă, păcat că nu este concurs.

531082_333155396742129_100001430140071_916295_1174450745_n.jpg

Ca rezultate, Andreea a încheiat pe locul 1 la fete, sau aşa cum îi place ei să spună – al 8-lea băiat (apropo la ce spun despre mine de genul a x-a fată). A mers bine, dar tot mai are probleme cu schimbarea de viteze de la fostul meu MTB aşa că şi-a scris pe o hârtie ca să-şi repete şi … avea scris pe dosul mâinilor cu marker – pe stânga G şi pe dreapta U. Nu vine de la gelurile GU, ci de la Greu şi Uşor, când schimbă cu vitezele la foi, respectiv pinioane. Degeaba îi explicam cu mic şi mare… va învăţa ea la fizică despre roţi şi transmisii.

IMG_20160423_185935.jpg

La Tudor – i-a căzut lanţul (iar despre lanţ, dar pentru el e prima dată) şi până să-l ajute cineva a pierdut aproape o tura din cele două – mulţumesc de ajutor necunoscutului la care a apelat. A încheiat cu bine, pe locul 8 la categoria lui.

Eu am încheiat cele 3 ture in 59min şi ceva, pe locul 7 la categorie, iar cu fiecare tură am mers mai repede. A fost fain, parcă puţin mai obosit decât la antrenamentul din ziua precedentă.

13048166_10154726147004186_7846936902718903148_o.jpg13048117_10154726103129186_2195774299806848289_o (1).jpg

13041309_1162464157126638_4107467848754164684_o.jpg


– recunoaştere traseu cu copiii – vineri
Duminică a fost Maratonul de MTB Făget, alături de Făget Trail Running. Foarte mulţi concurenţi, la toate categoriile.
Am avut de ales intre MTB şi alergare. Mi-era dor de traseul lung de MTB, aşa că pentru mine au fost 70km cu 2002m diferenţă de nivel.

Am mers bine, sunt mulţumit. Multe Personal Best pe segmentele Strava. M-am simţit ok, în limitele obişnuite. 4h23min timpul meu oficial însă, abia locul 15 la categorie. Am avut o pană la trecerea de pârâu de la PA Miceşti şi mi-au trebuit … 20min să-i dau de capăt. Enorm!

Eram în spate la Beata Piringer, care mă ajunsese înainte de coborârea frumoasă pe o văioagă spre Miceşti. Se rătăcise puţin şi cred că a fost atunci în grup cu Zsolt Langviser, care pornise în faţa mea şi mă depăşise cu câţiva km înainte, pe urcarea spre BR. Am vrut să mă ţin de ea, eram un mic grup de 2-3 persoane. La vale m-am străduit să nu fac vreo neghiobie şi după ce o dată era să iau nişte bolovani, am păstrat o distanţă de siguranţă. După pârâu urma urcare şi poate am trecut prea repede prin el şi am făcut “snake bite”.

În fine, vreau să dau roata spate jos şi nu nimeresc clapeta. 🙂 Bicicleta fiind nouă, n-am sesizat că nu se poate demonta roata decât cu imbus. La Probikers săptămâna trecută am avut trusa, că doar eram la primul concurs cu noul MTB. Acum mi-am zis că nu-mi trebuie. Ghinion! Şi am tot întrebat concurenţii dacă n-au imbusuri, nu aveau sau nu înţelegeau, că doar era concurs internaţional. Şi a venit ajutorul. Mulţumesc foarte mult şi sper ca trusa a ajuns cu bine la tine! Altfel trebuia să peticesc camera fără să dau jos roata. Am lăsat trusa la organizatori, n-am mai ţinut minte numărul, eram prea agitat. 82 poate? Daca n-a ajuns, dă-mi de veste, rezolvăm! Vorba aceea – “nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită!” Cu aceasta ocazie mi-am uns şi lanţul, să mă liniştesc.

Altfel eram aproape de estimarea puterilor mele – 4h in conditii perfecte, cum am spus şi-n interviu. A plouat niţel, m-am grăbit să scap de porţiunea de la liziera pădurii până la Sălişte, şi nu m-a deranjat terenul, chiar dacă am avut cauciucuri obişnuite – singurele de altfel, doar la 26 am zeci. Doar câteva poziţii am reuşit să mai recuperez. Mare lucru flyby de la Strava! 🙂 Poate mă ajută să-mi găsesc omul care m-a ajutat.

Aşa că nici vorbă sa prind startul la trail, provocarea şi motivaţia mea 🙂 Şi mi-am readus aminte de ce nu mă înghesui să particip la curse mai scurte – de la Peana când s-au reîntâlnit traseele tot slalom am făcut. Ajunsesem acolo când tocmai treceau primii de la tura scurtă 40+, adică de-ai mei. La lung e boierie, ai treabă doar cu traseul şi poţi să te ţii de un ritm propriu.

Foarte multe curse în aceste 2 zile la Cluj organizate de Clujul Pedaleaza, cred ca a fost teribil de greu de acoperit.

Mulţumesc pentru încurajări pe tot parcursul weekendului! Am mers cât am putut de bine. Mulţumesc evident şi pentru poze. Au fost voluntari şi de la alergare, se ajută între ele cluburile de MTB şi alergare din Cluj, mă bucur! O lume frumoasă!

 

Feb 092016
 


Un nou an, planuri de viitor, competiţii la care sunt deja înscris. E deja o certitudine că în mod normal voi fi prezent la UTMB în august, la triatlon X-Man Oradea, la Marathon 7500 în echipă cu Sebastian Butcovan, la Maraton Internaţional Cluj, la concursurile de trail şi MTB Clujul Pedalează (dar voi alege probele lungi la MTB pentru că vine … 4Mountains), la EcoMarathon, la Maraton Apuseni. Mă voi strădui să-mi găsesc echipă şi să ajung la Propark Adventure, n-am uitat de Bike 4Mountains, Traversarea Tarniţei şi de Transfier. Mai sunt concursuri faine la care aş dori să particip dar trebuie să se alinieze şi astrele. M-am gândit la o modificare de regulament la WalkingMonth, dar am să vorbesc mai încolo despre ea.

multumesc pentru poze organizatorilor – From Cupa Calimani – ski tura

Şi pentru că o să mi se acrească în special de atâta alergat, iarna am ales să merg şi la câteva concursuri de ski de tură, pentru diversitate. Aşa am ajuns la Topliţa la Cupa Călimani tot de aceea sunt înscris la proba de ski de tură de la Parângul Night Challenge. Tot în ianuarie am participat şi la Făget Winter Tour – 15km de alergare, în care cea mai mare parte din traseu mi-era cunoscut.

Pentru că trebuie să fiu scurt, că doar am treabă, spun despre Cupa Călimani şi de Făget Winter Tour doar un cuvânt: merită.

Şi despre rezultatele mele:
– locul 33/76 general, 7 la categorie cu 2h28min la ski tură Cupa Călimani; m-am mai lămurit cum e să schimbi de 4 ori pieile de focă în regim de competiţie; a fost un traseu frumos de 15km, cu 4 urcări consistente

12622003_1021643234560407_2931988152294196256_o.jpg 12605303_1021641337893930_5867826235554969768_o.jpg harta_calimani.jpg 12622543_1021642764560454_7293201586543555962_o.jpg 1397063_1021648037893260_2591286398102879067_o.jpg 12622511_1021644791226918_7545406744775365322_o.jpg 12513545_1021654974559233_448300474196938132_o.jpg


– locul 16+1/146+37 general, 1h14min23s la Făget Winter Tour

12645060_1636720939924132_4151917740434126589_n.jpg 12622145_1020204878042118_1057076007058534412_o.jpg 12633469_905149316250733_2674022461501818759_o.jpg 12592343_927892710593216_8966556660129450075_n.jpg


Să ne vedem cu bine!

Jun 202015
 


După aventurile de la Propark Adventure din săptămâna precedentă am revenit la concursurile clasice, de data aceasta la unul de tip XCO – UCI C2 Napocup. Anii precedenţi am fost la multe competiţii de MTB mai tehnice cum sunt cele de XCO, mai ales că în împrejurimile oraşului nostru Clujul Pedalează a organizat mai multe etape grupate într-un campionat. Am învăţat multe şi am devenit mai bun. E genul de competiţie în care contează foarte mult recunoaşterea traseului, în care e esenţial să ajungi cu cel puţin o zi înainte. Practic, chiar dacă concursul durează uneori sub o oră şi din exterior pare că nu merită să te oboseşti să pleci în altă localitate pentru atâta, adăugând orele de antrenament dinaintea cursei la efortul de cursă poţi considera că ai participat la o frumoasă cursă de maraton.

proba de amatori, acelasi traseu ca elitele dar 3 ture in loc de 6 – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza
From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza

Cursa de faţă, organizată în unul din locurile de lângă Cluj care au devenit clasice şi pentru MTB – izvorul Elisabeta, a avut două părţi: competiţia pentru amatori, unde am participat şi eu, şi competiţia pentru elite, clasificată UCI, şi la care au fost şi prezenţe internaţionale, venind sportivi din Ungaria. N-am ratat ocazia de a urmări şi poza pe cei mai buni de la elite.

start la elite – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza
Buruczki, câştigătorul de la elite – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza
From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza
premiere elite – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza

La amatori am fost peste 50 de participanţi şi am încheiat pe locul 25 general şi 6 la categorie.

numarul meu de concurs – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza

Pentru mine urmează Ironmanul de la Oradea din 26 iunie şi apoi probabil Marathon 7500.

May 012015
 


De câţiva ani Clujul găzduieşte în aprilie, la interval de 1-2 săptămâni, două concursuri mari: un maraton de alergare pe asfalt prin Cluj, cu startul la Cluj Arena – Maratonul Internaţional Cluj organizat de Runners Club Cluj şi Maratonul Făgetului la MTB organizat de Clujul Pedalează. Amândouă concursurile au crescut mult, Maratonul Internaţional Cluj ajungând în acest an să aducă la start la toate probele în total aproximativ 3500 participanţi, iar Maratonul Făgetului la MTB să depăşeasca 1000 concurenţi la toate probele – mai precis 1002 participanţi – 59 la proba de copii, 721 la Race şi 222 la Maraton.

coborare Peana – From BT MTB Marathon Clujul Pedaleaza

Tot de la începuturi am participat la ambele concursuri, şi până în acest an cam şchiopătam după proba de maraton de alergare şi nu-mi reveneam într-o săptămână. Ultimele două sezoane totuşi nu m-am mai înscris la proba lungă de MTB Maraton, începusem să alerg mai repede şi ştiam că voi încerca să forţez rezultate mai bune, ceea ce însemna un fel de navigare cu frâna trasă la MTB. Anul trecut am reuşit pentru prima şi singura dată să cobor sub 1h30min în prima jumătate a maratonului de alergare (un semimaraton neoficial) – ceea ce mi-am şi propus (cei mai buni alergători de trail la categoria mea aveau toţi rezultate bine sub 1h30min la semi asfalt şi am vrut să-mi dovedesc că şi eu pot) şi la sfârşit am terminat în 3h06min şi câteva secunde (n-am putut rezista cu încheieturile să termin sub 3h). Anul acesta am fost cu câteva secunde mai bun ca anul trecut, dar am alergat mai constant şi ca urmare n-am rămas cu sechele.

finish trail running – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii

M-am bucurat când am văzut că se organizează sâmbătă proba de trail pe acelaşi traseu scurt  de 27km pe care urma să se desfăşoare duminica proba de MTB. Evident că m-am înscris de la început, chiar dacă nu-mi era clar că voi putea participa măcar la una din probe. În fond şi la antrenament, chiar şi anul trecut, traseul de MTB de Race (scurt)  l-am parcurs atât în alergare cât şi pe MTB, creând segmente pe Strava pentru ambele sporturi. De data aceasta, pe un traseu care îmi place mult oricum îl parcurg, doream să văd cum sunt mai rapid: trailrunning sau MTB. Un concurs la ambele probe e concludent, chiar dacă MTB-ul e în zi consecutivă alergării şi e clar că voi fi mai obosit.

Câteva sublinieri despre concursurile din acest an – Făget – Clujul Pedalează:
– traseele mi-au plăcut, traseul lung chiar mi s-a părut mult mai interesant, fără monotonii, comparativ cu cel din anii trecuţi; l-am parcurs de câteva ori la antrenamente; şi traseul scurt, la cei “doar” 27km, nu era uşor şi … era în mare parte nou
– e drept că “Golgota” s-a “mutat” mai la vale, dar de câştigat va câştiga tot cel mai bun 🙂
– traseul de copii a fost de asemenea solicitant şi a fost bună mutarea lui în pădure; 2 kilometri cu urcare grea pentru copii şi o coborâre de viteză, cu câteva curbe strânse la final care au modificat puţin clasamentele; îmi pare rău doar că n-am putut să-mi încurajez copiii, fiind la proba de trail-running, dar poate a fost mai bine aşa pentru ei 🙂
– s-au străduit mult toate părţile implicate să se realizeze transmisiunea în direct la TVR – pe TVR Cluj, TVR 3 şi pe internet – TVR Plus – acum este şi pe youtube

linkul pe TVRPlus – http://www.tvrplus.ro//editie-dincolo-de-sport-328648#
– s-a meritat transmisiunea şi sper că această premieră şi colaborare să fie continuată
– mă bucur că traseele Clujul Pedalează ajung să fie cunoscute şi alergătorilor – concursul de trail-running a fost încă o premieră pentru Clujul Pedalează; era şi păcat ca în special traseele scurte să nu fie folosite decât de MTB-işti, în fond curăţarea lor şi marcarea făcând din aceste trasee o reală plăcere pentru alergat; şi traseul de anul trecut de exemplu – zona Cetatea Fetei – e deosebit şi potrivit pentru alergare şi a rămas … puţin cunoscut alergătorilor
– sunt foarte mulţumit şi mândru că am participat la acest eveniment; n-am participat la organizare aşa că pot fi considerat nepărtinitor 🙂

Acum despre curse…

Cursa de copii – MTB 2km prin pădure – start pe categorii. A fost start festiv la Polus şi copiii au avut de parcurs aproximativ 2km până la startul tehnic din pădure.

start copii 9-11 ani – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii
finish Andreea – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii
finish Tudor – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii

A fost concurenţă mare la unele categorii, prin mare să se înţeleagă mai ales calitatea concurenţilor. Cu mulţi ne cunoaştem, ne-am antrenat, am concurat de câţiva ani. Felicitări la toţi şi ce să-i faci, doar un podium este, acestea-s regulile. 🙂 Andreea a terminat pe locul 1 la fete 12-13 ani, iar Tudor al  7-lea din 22 concurenţi la băieţi 9-11 ani. Mare luptă în special la primele 2 locuri de la 9-11 ani, diferenţa a făcut-o o căzătură la ultimele curbe.

podium fete 12-13 ani – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii

Trail – runningul prin Făget pe traseul de MTB tura scurtă a adus la start la prima ediţie 106 concurenţi. Startul festiv a fost ca şi pentru copii la Polus, iar cel tehnic tot din zona de start tehnic copii din pădure – de aceea timpii au fost diferiţi pe ceasul nostru faţă de cel al organizatorilor.

pe traseu – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii
From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii
premiere 40-49 ani – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii

Mi-am pornit încălzirea şi mi-am dat seama că va fi o zi grea pentru mine: tipic pentru oboseală, nu puteam ţine un ritm alert la alergarea cu genunchii sus decât cu multă voinţă. S-a dat startul. Abia mă puteam ţine după cei din faţă la “încălzirea” până la pădure, un ritm de 4.20 la mie m-a terminat la început. În primii 8-10km mă tot întrebam oare cum voi fi ziua următoare, la MTB. Am avut noroc că m-am putut ţine cu … privirea de o fată, de care încetul cu încetul m-am apropiat şi am reuşit s-o ajung pe urcarea grea dinainte de PA2 Peana (PA1 pentru MTB). Mare lucru să ştii traseul, să ştii ce te aşteaptă! N-a alergat rău,  la rândul ei a redus diferenţa faţă de un grupuleţ din faţă, ceea ce mi-a dat o motivaţie suplimentară. Începeam să intru într-un ritm mai acceptabil şi aşa, pâş-pâş, am recuperat poziţii de la cei care slăbiseră ritmul şi am încheiat pe locul 14 la general şi 2 la categoria 40-49 ani, după Istvan Szokolszky. 27km nu-i uşor pentru cei obişnuiţi cu distanţe până la semimaraton. În plus a fost şi foarte cald – îmi segmentasem traseul în minte după porţiunile de pădure şi m-am oprit la PA-uri. Timpul a fost mai important – 2h12min de la startul tehnic, 2h21min pe ceas de la Polus. Cu aceşti timpi urma să mă lupt mâine la proba de MTB! 🙂

Proba de MTB de duminică am tratat-o ca pe una festivă. Mi-am luat şi tricoul câştigat anul trecut – locul 1 la categoria 40+ în clasamentul Cluj Bike Challenge (după 3 etape Făget, Muntele Băişorii şi Gilău) – traseul scurt. E drept că acum mă comportam pe traseul scurt ca şi cum eram la traseul lung – folosind accelerările bruşte doar unde n-aveam încotro ca să pot urca porţiunile mai abrupte, dar tot restul a mers bine. Plasându-mă din timp mai în faţă am evitat baia de mulţime chiar dacă, as usual, am fost depăşit de mulţi pe cei 2 km până la pădure. Practic ambuteiaje care să mă ţină secunde şi minute preţioase n-au fost, cei care au putut au dispărut din faţa mea, iar ceilalţi … Ştiind aproximativ programul de transmisie m-am chinuit ceva până la PA1, doar mă voi putea vedea la TV. 🙂 Nu m-au prins nici la final pentru că startul la proba scurtă s-a dat la 3 minute după 11.30 – intrarea în emisie – şi eu n-am reuşit să termin sub 1h30min – transmisia se încheia la ora 13.00. Mi-au lipsit la PA1 o mână de minute, ghinionul meu fiind că fix atunci ajungeau la finish de la tura lungă Blazso, Szalay (ambii din Ungaria) şi Logigan.

spre PA1 – From BT MTB Marathon Clujul Pedaleaza
From BT MTB Marathon Clujul Pedaleaza

Ca de obicei am început să ajung concurenţi înainte de PA1, iar la coborârea de Peana am şi depăşit. Sus, înainte de coborârea abruptă, am încetinit puternic, erau 3 concurenţi în faţă. Varianta prin stânga a ocupat-o de-a curmezişul unul, altul s-a cam oprit într-un copac, iar al treilea a reuşit să treacă, dar destul de încet. Înainte de drumul de Sălicea am ajuns-o pe Meli – prima fată de la traseul scurt. Mult au progresat fetele, şi ea şi Suzi! Dar e clar că nu-s în apele mele cu urcările: dau o comandă şi ea ajunge la picioare după supervizări care durează exasperant de mult. Mai pot ajunge pe unii din faţă doar pe coborâri, aşa că trec la treabă că urmează o porţiune frumoasă până în Valea Gârbaului. Stau după Radu Ilea (nu colegul meu) la porţiunea cu pietre, că era prea riscant să trec. Mă simte în spate şi mă lasă să trec ceva mai încolo – mulţumesc! Până la urmă tot în faţa mea termină – am avut şi un mic acroş la final cu un alt prieten – Marian – ce să-i faci – viteza şi schimbările neaşteptate de direcţie.

Cum a început tărăşenia? Mă ajunge Marian pe Golgota. Era tot julit – probabil una din căzăturile spectaculoase de pe Peana. Dar era bine, era mai tare, trece în faţă şi urmează coborârea finală. Mă ţin cât pot de el, depăşeşte el, trec şi eu. Ajungem în dreptul caselor în construcţie – drum lat cu pământ de minim 10m lăţime. Trag tare că poate reuşesc să-l depăşesc, sunt cam la 10-15m în spate, în dreapta lui. Şi o mică modificare – probabil ca să se evite surprizele – căzături de oboseală sau neatenţie, traseul urma firesc drumul şi n-o cotea brusc la dreapta pe lângă o casă ca până acum. Îmi lungesc gâtul, era bandă ce continua, accelerez. Dar Marian nu… el vede o fată. Pe dreapta. Pune frână. Deja eram cu ochii cât cepele. Şi trage dreapta să vorbească cu fata. Asta da surpriză. Ceasul rău. Urlet de la mine, trag şi mai în dreapta, dar era fata şi-s limitat. Reacţionează şi el urgent, dar… Scuze pentru cuvinte, nu ştiu exact ce am spus, a fost instant, din suflet. 🙂 Ştiu însă că nu m-am răbdat să închei că nu mă mir că a căzut înainte dacă schimbă aşa direcţia… Probabil încă una din căzăturile spectaculoase cu final fericit. Toţi trei bine, biţele la fel. Trec pe lângă noi cei doi pe care ne zbătuserăm să-i depăşim. Şi eu rămân iar fără dop la ghidon, al câtelea? Nu mai iau altă pereche, că m-am plictisit. Şi finish.

Şi stau să mă gândesc retrospectiv şi-mi dau seama că anul trecut am căzut la 2 curse din cele 3 maratoane organizate de Clujul Pedalează, de fiecare dată am zburat metri, că mi-am şi jurat că nu mai merg la curse scurte, mai bine hoinăresc la lungi. La Băişoara pe coborârea de Valea Vadului, spre final – vina mea – un şanţ nevăzut – “viteză neadaptată la condiţiile de drum”, noroc că era iarbă – am zburat peste bicicletă şi am tras un feieş la vale, eu care nu ştiu să mă arunc în cap în piscină – şi apoi am pierdut timpul căutând gps-ul, revenind după cursă. Mi-a trecut veselă pe lângă cap bicicleta pe roţi. La Gilău am fost luat în balon – pe neaşteptate venind din spate cineva, pe coborârea abruptă de la despărţirea de trasee. Acolo chiar am avut noroc cu un perete de pământ, iar în zbor am apucat să-mi fac un remember al vieţii. Şi încă mestecam, mă luase şi de la masă!

imediat se traverseaza drumul de Salicea – From BT MTB Marathon Clujul Pedaleaza

În fine, un traseu pe care l-am parcurs integral pe bicicletă, care este mult mai obositor la alergare. Am ocupat un să zicem onorabil locul 12 la categorie din 120 concurenţi şi 77/721 la general. Timpul a fost de departe mai bun ca la alergare – 1h32min faţă de 2h21.

Le mulţumesc organizatorilor, colegilor, voluntarilor, fotografilor, prietenilor şi concurenţilor pentru atmosfera din cele două zile de concurs!

Nov 012014
 


E greu de stat în oraş în weekenduri. Pur şi simplu dacă sunt nevoit încep să dau ture, să fac rondul. Şi luni mă simt…

Nu mai dau randament la concursuri, sunt prea dese, dar nu contează, nu mă pot lipsi de atmosferă. Aşa că mă bucur ori de câte ori apare câte ceva pe lângă Cluj şi astfel şi-n weekendurile de 4 pereţi am şansa şi fac ce pot să găsesc câte o fereastră liberă pentru ele.

Sunt concursuri frumoase, prin locuri unde adesea alerg sau merg cu MTB-ul şi merită măcar să lase o urmă în jurnalul meu.

Voi scrie doar câteva cuvinte despre Făget Tour din 27 septembrie – semimaraton – organizat de RupiCapra, Kids Race et 2 – 11 octombrie – duatlon – copii şi family – organizat de Clujul Pedalează, Cupa Berii Orientare – 19 octombrie – orientare sportivă cu bere la bord – organizat de Pro Orientare şi Crosul Făget – 25 octombrie – semimaraton – organizat de Runners Club Cluj.

Dacă Cupa Berii s-a ţinut în Făget în capăt la strada Câmpului, toate celelalte au un numitor comun: valea Gârbaului şi Făgetul ca traseu, cu restaurantul Roata pentru start-finish sau/şi premiere. Deja concursurile acestea care nu sunt chiar locale au tradiţie şi, pentru final de sezon, sunt numai bune pentru a întreţine flacăra antrenamentelor, pentru poveşti între prieteni şi nu în ultimul rând pentru victorie la cei buni, la cei care sunt încă fresh înainte de venirea iernii.

startul – From Faget Tour 2014

Făget Tour a fost ca o verificare pentru mine înainte de Maraton Piatra Craiului, am încheiat pe locul 1 la categorie şi 19 la general – 1h52min31s, aparent bine dar pentru mine era clar că scârţâiam şi că mă adâncesc pe panta descrescătoare până mă scap de oboseala acumulată şi de mica întindere de la un picior. Tudor a alergat pe traseul scurt de 7,5km, alături de copii mai mari şi a rămas în urmă. Ce a urmat? O rătăcire, ce să-i faci, are doar 8 ani şi … n-a fost singurul care nu se uită după buline. 🙂 Am fost de multe ori cu el cu MTB-ul prin zonă aşa că după panica iniţială s-a descurcat şi a ajuns la finish cu bine. Diana a terminat pe locul 2 la categorie la cursa scurtă şi pot spune că a fost foarte bucuroasă.

From Faget Tour 2014
premiere copii – la toţi câte o ciocolată şi un măr – From Faget Tour 2014

Simpatică şi sufletistă organizarea, ca de obicei. Au fost şi ateliere create pentru copii, să poată să se joace şi să înveţe în acelaşi timp. Nu putea lipsi un mic traseu de orientare, într-un ţarc amenajat lângă traseul de concurs de alergare şi bicicletă (Andreea şi Tudor au participat şi la aceste concursuri pentru cei mici). Instructiv traseul de orientare, conceput ca un labirint!

proba family – From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
părinţii trebuiau să aleargă şi la proba individuală a copiilor – From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon

A urmat după MPC Kids Race unde clar nu puteam lipsi, fiind Clujul Pedalează la timona organizării. A fost fain, îmi plac concursurile de duatlon, am şi alergat de mi-au sărit capacele să-mi încurajez copiii şi bineînţeles la proba family unde am participat alături de băiat. Cu greu am reuşit să depăşim familia Şandru pe ultima tură de MTB şi să câştigăm la family, tot din cauza alergării mele obosite. Copiii s-au luptat până la epuizare, Tudor smulgând un loc 3 la categorie, Andreea locul 1 detaşat.

zona Pater unde a avut loc concursul de orientare – From Cupa Berii Orientare – 2014
Nu-i uşor să fii trântor! – From Cupa Berii Orientare – 2014
mister, după developare a apărut cineva care levita în spatele nostru – From Cupa Berii Orientare – 2014
From Cupa Berii Orientare – 2014

Ce să mai spun de Cupa Berii la Orientare, unde anul trecut mi-am arătat măsura “talentului”? De data aceasta am fost alături de Sorin Hosu, coechipierul meu de la 2×2, care avea ceva experienţă la orientarea după azimut. Urma să facem o divizare a muncii, eu spunând azimutul şi el orientându-ne în teren, dar faza asta a ţinut doar la început, că efectele berii sunt benef…incalculabile. Practic e adevărat ce se spune, după o bere am fost alţi oameni. Ne-am distrat, ne-au mai fost alături şi copiii, Tudor alergând pe 2 din cele 4 bucle, Andreea pe una. După cele 4 ture punctul culminant a fost să găsim din memorie unul din repere, pe la care trecusem de trei ori, deci orientare fără hartă. Ce mai conta, că şi aşa harta începea să devină de prisos, iar la busola de care eram mândru că ştiu s-o folosesc acceptabil (mă antrenasem în casă cu o hartă de Piatra Craiului ce o aveam la îndemână şi pe care simulam că sunt la o cabană şi vreau să merg la alta) renunţasem după prima buclă – nu reuşeam să stabilizez nordul 🙂 . Norocul nostru  a fost că ne-am orientat după colega mea de serviciu Zsuzsa şi soţul ei – mulţumim, care terminaseră şi ei cele 4 bucle cu 19 repere – ce să-i faci, doar instinctul de supravieţuire mai rezista, că memoria am uitat unde am pus-o, vorba cântecului. Aşa că am terminat în sfârşit victorios – mulţumesc Sorin – cu toate reperele găsite, n-am fost ultimii, 1h21min timpul pentru cei 8km parcurşi (idealul erau 5km) şi locul 4 la categoria Trântorii (categoria grea, unde ambii coechipieri trebuiau să bea câte o bere la fiecare încheiere de buclă, inclusiv la început şi final).

start Cros Faget – From Crosul Faget 2014
ultimii metri la urcarea pe Măgura, cu nelipsita umbră 🙂 – From Crosul Faget 2014
From Crosul Faget 2014
la finish, alături tot de Sorin – From Crosul Faget 2014

Sezonul competiţional 2014 l-am încheiat cu Crosul Făgetului (cine ştie însă, mai găsesc eu provocări), unde m-am înscris în ultima zi de online, necaracteristic pentru mine. Realitatea e că aveam tot mai mari probleme cu alergarea, nu mă simţeam în stare să rezist la regimul alert de competiţie şi doar câteva clipe de euforie au decis înscrierea. M-am străduit, doream ca măcar să fiu mereu concentrat şi ca urmare m-am răbdat să nu mă uit în spate – aveam o “umbră” care alerga la maxim un metru de mine şi care, ciudat, încetinea odată cu mine pe unele porţiuni. Doar pe Măgura am aflat cine este, când a trecut în faţă – era prietenul meu Radu Kiss, care era mulţumit cu ritmul meu. Cum aveam probleme cu viteza la coborâre l-am rugat să încerce să se ţină de Zsolt Langviser care era în faţă şi de alţii care tocmai ne depăşiseră, eu sperând să-mi crească motivaţia şi să revin în acel mic pluton. Practic am alergat cu Radu cam 17km din cei 22 ai concursului. Momentul când m-am depărtat de el şi am accelerat a fost când l-am vazut undeva în faţă pe Robike. Atât i-am strigat la Radu: “Robike!”. Şi am mărit ritmul, apropiindu-mă metodic de ţintă. Abia pe penultimul deal, la vârf, mai aveam cam 1,5km de finish, l-am ajuns şi apoi am forţat, prinzându-l pe valea abruptă şi pe Langviser. Nicicum n-am reuşit să-l depăşesc după ce am trecut pârâul, deşi vedeam că e la maxim. Am încheiat la 2 secunde de Zsolt, cu un timp de 1h58min15s – locul 24 la general şi 8 la categorie. M-a apucat şchiopătatul după ce m-am “răcit”, semn că ambiţia mea a fost prea mare.

Numai bine că vine iarna, am timp să-mi revin, am timp de înot şi poate de schi de tură. Dar până anul viitor voi fi cu familia la tradiţionala plimbare de CicloMoş prin Cluj. Cu bine!