Dec 052011
 
Au trecut vremurile alea si nu am de ales: hotarasc cu bucurie varianta a doua. Grea combinatie, dar reusita. Noroc ca nu trebuie sa fac toate singur, am si familia alaturi.

Nu mai joc eu demult sah, dar ceva urme au ramas si incerc sa vad daca nu le pot lasa ceva si copiilor. Momentan cu Andreea ma lupt eu, desi nu-i prea entuziasmata. In weekend a fost editia a X-a a Cupei Juniorul la sah, moment in care am incercat sa-mi incununez efortul meu – e drept sporadic – de a o stimula pe fetita macar sa scrie o partida, ca sa stiu ce joaca. Si a rezultat in sfarsit ceva inteligibil – la a treia parcurgere.

primul pas important (constientizat) in sah

Nici nu mai conteaza cum joaca, acum e linia 0. N-a fost ultima, dar meritul nu-i numai al ei :). Bravo ei si poate pe viitor ma va impinge ea sa reincep sahul.

la premiere – toti primesc diplome pentru ca merita

In timp ce ea isi disputa sambata primele runde, eu ma deplasam la Targu-Mures la Duathlon Challenge. Ma insotesc prieteni de la Clujul Pedaleaza, unii dintre ei voluntari, altii participanti (copii si adulti) si altii … cu cipurile de cronometrare. Nu-l aduc si pe Tudor al meu, ca ziua oricum e prea plina pentru noi: pe langa concursul de sah al fetitei, sarbatorim si onomastica sotiei … zburand fiecare in toate zarile. In sfarsit, doream sa particip activ la o initiativa laudabila: inscrierea consta in donarea unei jucarii copiilor orfani.

jucariile donate de concurenti orfanilor – “taxa” de inscriere
linkul la pozele organizatorilor

Nu cred ca are rost sa va spun ce implica o organizare de concurs in aer liber, cu copii, adulti si stafete in program, plus ca au fost si doua probe pe trasee diferite – evident – alergare si ciclism. Daca la toate acestea adaugi si efortul financiar, nu ai cum sa nu apreciezi evenimentul, organizatorii si … concurentii.
Vremea a tinut cu noi si chiar daca a fost frig, polei pe drum, in padurea Cornesti – gazda vesnica a concursurilor din Targu-Mures – au fost conditii ideale: a fost uscat dar nu s-a ridicat colbul potecilor la trecerea noastra.

startul la elite

Felicitari copiilor Andy, Radu si Tudor (mai mare, nu al meu) pentru rezultate si-i multumesc lui Ovidiu pentru ajutorul la schimbul de echipament si incurajari. De fapt incurajari am primit de la multa lume, au fost destui spectatori acolo. Chiar m-am gandit ca, date fiind conditiile si iarna aproape, daca vad oameni alergand sau facand diverse alte activitati sau cu copiii prin parc, atunci targu-muresenii chiar au “apucaturi” mai moderne, “vestice” – ca noi asa ne imaginam vestul – acesta ne este telul si calea. Si, spre cinstea lor, sunt un reper pozitiv real, nu legende despre vest.

copiii care au concurat – bravo lor

Ca si competitor nu am multe de povestit. N-am avut prea multa vreme la dispozitie, e drept ca mi-am permis sa stau la un ceai si sa mananc la un local primitor de acolo. Mi-am pus pana la urma pedale normale la bicicleta, ca sa nu pierd timpul cu schimbul de incaltaminte, dar la cat de bun performer sunt cred ca eram mai castigat ca la bicicleta sa am spd-uri – prea imi alunecau papucii de alergare pe pedale si nu puteam forta pe urcari. In sfarsit, asa cum zice multa lume care oricum stie ca nu ajunge pe podium – daca tot am venit ma inscriu la elite, macar sa simt efortul. Am avut  deci de ales intre proba hobby: 1,8km alergare + 4×2,4km MTB (traseu prin padure) + 1,8km alergare (distante aproximative) si cea elite: 2×1,8km alergare + 6×2,4km MTB + 1,8km alergare.

Stiu ca nu par distante lungi nici la alergare, nici la bicicleta, dar foarte mult conteaza cum le parcurgi. Cum n-am mai alergat consistent de mult, preferand in locul mersului la medic un repaus prelungit la genunchi, am inceput temator alergarea si nu mi-am deschis pasii nici dupa ce m-am simtit incalzit: am alergat ca la armata, cand nu stii pana cand si unde trebuie sa ajungi. M-am bucurat ca am reusit sa depasesc si eu pe cate cineva, dar cei buni (majoritatea) erau nevazuti. La bicicleta m-am comportat mai bine, n-am fost asa surclasat. Pana cand am terminat tura a 5-a – penultima, am fost “outlapped” doar de vreo 4 persoane: Sarosi – care in momentul cand m-a depasit Logigan era cred ca la kilometri distanta – si uitasem de cand trecuse, Robike si inca cineva – care a si cazut in fatza mea la inceputul turei 5 (6 pentru el). Tura de alergare din final a fost fara istoric, nu simteam nevoia de acomodare de dupa proba de ciclism a unui triatlon obisnuit, dar nici nu puteam alerga repede.
Locul nu mi-l stiu inca, nu s-au afisat rezultatele, dar poate e mai bine asa: n-am fost ultimul, dar nici daca eram ultimul nu era o rusine – la elite vin concurenti buni.
Completare: Am fost locul 13 din 18 la elite, cu timpul de 1h30min07sec. Intr-adevar la alergare m-am zbatut sa scap de ultimul loc si am reusit, iar la bicicleta am fost binisor. In rest, vesnicul regret al looserilor: daca participam la hobby aveam sanse la podium. Acum linkul la rezultate.
Poze nu am decat la masa de final – fara sa stiu mi-am pus “fatza de masa” pe butoiul de locul I – podiumul a fost facut din butoaie.

pentru cei mai buni butoaiele se folosesc la cu totul altceva
butoaiele ajung la cine merita

Interesant duatlonul – primul la care particip. Bravo organizatorilor! Parerea mea e ca venea mult mai multa lume daca era reclama mai mare si nu se speriau asa de vreme. Cu totii totusi se pare ca am fost 130 – binisor. Nu mai luati in calcul atata vremea, ca va spun eu: cu cat trece timpul, cu atat va fi mai rau, ca e vara, ca e iarna. Nu mai intineriti! 🙂

Dupa ziua de sambata, incheiata cu un tort de “La multi ani” din partea familiei Clujul Pedaleaza pentru sotia mea, a urmat o duminica si mai deosebita. Dimineata – rundele de final al fetitei. Dupa-masa la ora 16 – o intalnire intre Mosi pentru care ne-am pregatit din timp: CicloMosul de la Cluj.

La initiativa lui Levi, dupa obtinerea de aprobari si tot tacamul, ne-am strans in Piata Unirii o multime de Mosi, Craciunite, Mosuleti. Fiecare avea in dotare o bicicleta (ca zapada ioc) si echipamentul clasic: caciuli, haine, iar unii – mai nordici – coarne si coame ciudate. Am venit si eu cu familia, dornici sa impartim bomboane si voie buna. Mi-am pregatit si ceva colinzi in mp3-player, dar la ce difuzoare aveam cred ca auzeam numai eu.

am fost 61

Super-entuziasti copiii! Sa-i fi vazut cum imparteau bomboane ca Mosi uneori la copii mai mari ca ei! S-a simtit atmosfera de sarbatoare la Cluj si eu sper ca s-au bucurat si trecatorii. Multumesc media pentru articole, poze si filmari.
Un link, unde am aparut si eu cu cateva cuvinte: Ziua de Cluj.
Mai adaug cateva poze:

la final

Traseul parcurs: Piata Unirii – Dorobantilor – patinoarul de la Iulius Mall (unde nu putea lipsi episodul peticirii unei camere) – inapoi pe Aurel Vlaicu in Piata Unirii.
Am aparut si la stiri pe TVR3, le multumesc pentru prezenta celor de la TVR Cluj:

Seara s-a incheiat cu un ceai cald pentru copii, un vin cald sau o bere pentru mosii mai batrani.
Promitem sa revenim inainte de Craciun! Sa inceapa sarbatorile!

May 162011
 
Un sfarsit de saptamana care m-a eliberat de stres. Destul de greu, dar a meritat. Sambata am participat la maratonul Preluca – cursa lunga – cam 90 km – 2360m diferenta de nivel si 7h38min de pedalat pentru mine. Startul si sosirea – localitatea Copalnic – Manastur , intre Targu Lapus si Baia-Mare. A fost cald, am facut vreo 3 rataciri scurte, desi aveam GPS – poate si din motiv de oboseala, si am incheiat pe locul 15 din 22 la general (6 la +35ani). N-a fost usor, mai ales ca antrenamentele mele in ultima vreme sunt chiar concursurile. Mai jos este traseul parcurs de mine, cu micile mele balbe. Sunt cateva diferente si fatza de track-ul incarcat de la organizatori si probabil ca nu aveam ultima versiune.


Bike route 975004 – powered by Bikemap 

Ma bucur ca si prietenii din MM au concursul lor de MTB si sper ca traditia sa continue si sa se alature si alti pasionati de aventura si MTB. Alatur si cateva poze facute de organizatori si nu numai, le multumesc pentru ele si inchei nu inainte de a felicita pe toti participantii. M-am intalnit cu Voichita, Vlad Sancraian, Alina Cirja si … cu multi altii – prieteni si cunoscuti. Inca un amanunt: am sosit vineri, am dormit in masina – parcata in gradina scolii din Copalnic-Manastur. Foarte buna ideea cu folosirea salii de sport si a conditiilor de acolo pentru concurentii care-au dormit la cort. Si au o sala de sport super, chiar daca nu-i mare. Si mai vor sa construiasca un teren de sport cu gazon artificial. Bravo lor!

Si acum despre Clujul Pedaleaza: deja a devenit un reper si un obiectiv de unde nu-i bine sa lipsesti, ca pierzi. Asa ca, cu toata oboseala, am participat si eu la cursa de avansati. A fost un traseu placut, fara dificultati de teren, dar oboseala din ziua precedenta si-a spus cuvantul: mai mult dormeam decat pedalam. Am terminat pe locul 29 din 47 participanti, dar … perseverenta da roade: ocup un onorabil loc 5 la general dupa sistemul de puncte care se acorda dupa fiecare etapa: nu trebuie sa fii primul, cel mai bine e sa participi la cat mai multe etape.

Stire pe TVR Cluj despre eveniment:

si cateva poze (multumesc):

concurs copii sub 6 ani
concurs copii 6-8 ani
concurs family
concurs avansati

Cel mai important: am reusit sa ne strangem intreaga familie – fetita a luat locul 1, baietelul locul 3, iar la family – locul 6. Mare bucurie pentru toti, cu toate ca Tudor a avut o suparare trecatoare. Bine ca Andreea a apucat sa vina de la concursul de sah Cupa Danone organizata de Clubul Sportiv Juniorul Cluj! A trebuit sa sacrifice participarea la premierea de la sah ca sa ajunga la Colina, unde s-a tinut etapa a doua Clujul Pedaleaza.
Multa lume, se vede ca vine vara! Sa fie un an bun la toti!

Feb 212011
 
Afara zapada, in casa patratele si studiu. Cand esti inauntru vrei afara, iar cand iti bate vantul pe obraz parca te mustra parinteste ca prea esti liber si huzuresti. In sfarsit, de ce nu le poti avea pe toate?
La sfarsit de ianuarie am participat la o tabara de schi la Baisoara cu baietelul. Deja pot spune ca-i o traditie. Cu schimbari ca de obicei in bine (nu ma refer la partie) si copii de un entuziasm debordant (in momentele cand sunt lasati liberi). Cateva poze pe picasa:

Micul leu de vorba cu Ahmet (instructorul de schi)

La sfarsit, o scurta vizita la inaugurarea noii partii si a telescaunului (in sfarsit se inventeaza asa ceva si-n zona noastra) de pe Buscat (Muntele Baisorii):

Dupa o pauza fortata dedicata serviciului, nu mai rezist si plec la Toplita la schi, chiar si pentru o zi. Scurta partia Magherus, dar in sfarsit zapada fara sa-mi creeze emotii pentru schiuri. Nici nu mai stiu cate ture am facut. Mai greu a fost la inceput, cand aveam tendinta sa ma tot opresc, sa nu ma grabesc, pe stilul Baisoara, pana mi-a intrat in cap ca am abonament pe o zi si nu trebuie sa-mi fac calcule financiare. Pentru cateva zile cu familia e o destinatie de luat in seama, mai ales pentru aceia care au un buget limitat. Bun forumul skivirus, ca de obicei.

https://picasaweb.google.com/vezentan/SchiLaToplita#

Intoarcerea in tromba seara, doar ma asteapta un concurs de sah cu fetita pentru weekend: al doilea al ei, Cupa Danone pentru juniori – editia a 4-a. Greu concurs, pentru ca sahul e un sport epuizant. Iar daca la mijloc intervin si ambitiile parintilor, atunci e ca un razboi adevarat. Ca sa-l caracterizez, i-as da titlul “Ingeri si demoni”, ca tot e la moda Dan Brown. E evident cine sunt ingerii si e pacat sa sufere pentru ca se gaseste cineva pentru care nu conteaza decat rezultatul. Felicitari organizatorilor ca sunt printre putinii care fac ceva pentru sah in Cluj si le doresc multa intelepciune parintilor (valabil si pentru mine).
Am pus cateva poze pe picasa si filmulet pe youtube:


Iar e luni…
Jan 172011
 
Vremea nepotrivita, inima rea, totdeauna exista o alternativa. Cum copiii nu beau tarie, pentru ei exista sahul. Am avut de ales intre un concurs de bicicleta duminica in Parcul Rozelor din Cluj si un concurs de sah – Cupa Danone, desfasurat la Liceul Samuel Brassai pe parcursul a doua zile – sambata si duminica.
Cum era primul concurs de sah al fetitei mele, am ales, bineinteles, sahul. Nu-i un sport usor sahul. In cazul de fatza, a fost solicitant si pentru mine. Astepti sa apara copilul din sala de joc dupa ce a terminat o partida si, cum la varsta aceasta nu exista compromisuri voite, doar intamplatoare, pe fatza lui nu poti vedea decat ori fericire, ori lacrimi. Doar 0 si 1, incertitudine sau “impedanta ridicata” nu. Cam asa si cu Andreea.

Inceput de partida

Din desfasurare: prima zi – 3 runde, a doua – 4. Normal, ma refer doar la categoria la care a participat fetita – sub 8 ani – incepatori. La inceput, la toate mesele ceasuri, 28 de competitori, 11 fetite. S-a renuntat dupa ce s-a constatat ca mai mult incurca: intarzie mutarile… Cel putin asa mi s-a parut in cazul Andreei, care iesea la scurta vreme dupa startul rundei. Cu 0 sau 1 pe fatza. Cred ca partidele ei semanau cu blitzul la 3 minute, nici macar la 5, mai ales cand pierdea. Cu cat trecea timpul, cu atat ii dadeam sanse mai mari de castig. Cat despre restul competitorilor, mai ales la masa 1 se joaca altceva. Chiar le-am sugerat organizatorilor sa puna ceasuri la mesele de joc unde se simte nevoia, ca partidele respective sa nu treneze.

Premiere fetite
Premiere baieti
Medaliatii

Grea viata pentru un parinte, mai ales daca e fost sahist. Pe langa emotiile normale, dar pe care incerci sa le controlezi constructiv, mai apar si asteptarile crescute de la copil, nu din partea mea, dar nu poti sa nu fii constient de acest lucru. Doar nimeni nu-i profet in tara lui. Si numai eu stiu cat de putin m-am ocupat de ea. Eu am fost chiar surprins cand a castigat prima runda: semn bun, mai ales ca nu stiam cum se comporta dupa o pierdere. E capabila sa castige! Apoi primul test in acest sens: pierde partida a doua. Primele instructiuni: sa nu se grabeasca, dupa ce se gandeste la o mutare, sa numere in gand pana la 5 si apoi sa se mai uite o data. Apoi sa mute, nu sa intre in ritmul de blitz al adversarului. Dupa ce da mana cu partenerul la inceputul jocului, sa se gandeasca la el ca la un inamic. No mercy and respect pana la strangerea de mana finala. Doar si politicienii  la fel fac, dau mana cu tine si apoi iti dau in cap. Sa joace pana pica jos, pana la capat.
Fac cateva poze, filmez un pic, ma uit apoi si constat ca fetita joaca cu negrul de parca ar fi cu albul. Rezultatul: joaca incredibil de riscant. Partida a 3-a o castiga, cu albul, iar din interogatoriul meu imi dau seama ca a dat mat cu dama si pion in minus. Imi zic: mai trebuie si noroc in viata. Mie nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva. Eu joc sisteme inchise, dar de multe ori m-am intrebat daca acest lucru il fac numai ca sa-mi ascund agresivitatea. La ea nu se pune inca problema de deschideri, iar agresivitatea ei se poate datora faptului ca nu urmareste ce face adversarul, doar ce vrea sa faca ea.
Prima zi se incheie cu un rezultat peste asteptarile mele, doua puncte din trei. A doua zi e grea, sper ca macar un punct sa faca: doar va avea parte de jucatori tot mai buni. In runda 4 primeste mat rapid, o linistesc si-i spun ca, mai ales cand joaca cu negrul, sa fie atenta si daca adversarul joaca dama la primele mutari inseamna ca umbla dupa smecherii si mat rapid. Face pana la urma 4 puncte din 7, neasteptat din punctul meu de vedere. Ultima partida o castiga din nou cu figuri in minus si inca la unul din baietii fruntasi, iar mai inainte am avut parte de un episod simpatic: Andreea spune ca a facut 3 puncte, adica a castigat, iar adversarul ei spune la randul lui ca a castigat. Asta e, mi-am zis, o sa vad dupa masa la care joaca care-i adevarul! Ca sa vedeti ce inseamna sa fii incepator.

pozele sunt si pe picasa

In sfarsit, ia locul 3 la fete si medalia de bronz! Imi dau seama dupa reactiile ei ca acest concurs si rezultatul au marcat-o profund. Felicitari pentru antrenor (fetita face sah la scoala), dar si pentru organizatorii concursului. Se misca ceva si-n Clujul nostru in domeniul sahului si au aparut oameni care se implica serios.