Nov 062010
 
… sau cum sa faci un maraton de bicicleta incercand sa urmaresti un traseu gps fara gps, traseu pus la dispozitie de un mare pasionat al muntelui. 
Mai jos e traseul parcurs de mine, cu diferentele de altitudine.

Un link de unde se pot descarca fisierele .kmz si waypoint-urile.kml cu locurile unde am facut poze:
https://docs.google.com/leaf?id=0B0TGOQUw_mFJZmE4MTg3YzYtN2YzZi00NmNhLWE0ZjItOTIyMzk5OTE3ZDEx&hl=ro
Pozele sunt si pe picasa la:
http://picasaweb.google.com/vezentan/MaratonulMeuUnExamenDeOrientareSiRezistenta#
Idealul: parcurgerea cu bicicleta a unui posibil traseu de maraton de alergare in zona Baisoara – Scarita-Belioara dupa un traseu gps. Durata estimata 8 ore.
Pregatiri:- se iau obligatoriu print screenuri de fragmente de harta din google earth cu traseul, fara sa se tina seama de directia N-S si zoomate diferit;
– just in case se ia totusi si o harta normala si o busola, dar nu se foloseste decat in momentele de apogeu (panica) sau cand se apropie noaptea si nu stii exact unde te afli;
– se ia mobilul pentru a suna la 112 sau un prieten;
In fond undeva tot ajungi, doar nu esti prin salbaticiile din emisiunile de pe Discovery.
Traseul propus: statiunea Muntele Baisorii – Buscat – Sesu Cald – vf. Pietrele Marunte – Crucea Crencii – catun Bocsesti – … – Scarita Belioara – … catun Zapodie – statiune.
Desfasurarea: Dimineata, nu foarte matinal, o iau spre Baisoara cu masina si la ora 09.30 sunt pe partie cu bicicleta. Am un gps-logger la mine, destul de destept cat sa-mi afiseze coordonatele si sa-mi permita acasa descarcarea traseului parcurs, inclusiv way-pointurile necesare pentru localizarea pozelor, dar atat. Eu il folosesc in principiu in conjunctie cu un netbook ca sistem gps pentru masina.
Inceputul e promitator: urc zidul mic stil impins, oprindu-ma de cateva ori sa-mi dau jos din hainite, pana ajung la combinatia perfecta. Merg portiuni scurte pe bicicleta pana La Plopis. Aici o iau standard in sus, fara sa stau mult pe ganduri. Dupa un km de urcare primesc primul telefon de orientare. Cum vreau sa fiu sigur ca nu m-am abatut din drum, o iau inapoi La Plopis, doar timp am suficient. Eu filtrasem cu privirea intersectia de acolo si nu-mi aduceam aminte sa fie mai multe drumuri spre dreapta. In sfarsit, totul e ok, iar pe hartie fac primele adunari si scaderi ca sa stiu pe baza indicatiei vitezometrului cat din ce am parcurs e distanta utila. Ajung pe Buscat la capatul instalatiei de telescaun, care pare perfect functionala. Aflu mai tarzior ca au de gand sa-i dea drumul la iarna.

Se vede varful Muntele Mare, dar n-am de gand sa merg acolo

Ajung in Sesu Cald urgent si acolo fac alte poze. Deja au bar, mai asteptam din triumvirat (apropo de emisiunile d-lui Marga) aparitia unei biserici si a unei banci. Parca asist la nasterea unei localitati  a cautatorilor de aur din Far West.

Si urc. Imi place. Uit de toate si urc. In general cand ma duc la munte incerc sa ma relaxez mental si doar sa fac efort fizic. La concursuri sunt mult mai atent la detalii, desi sunt si marcaje. Nici nu-mi dau seama cand ajung la primele semne de intrebare. Dau de indicatorul de ghetar Scarisoara si apelez la acelasi prieten. Naspa rau situatia, sunt deja aproape de varful Muntele Mare. Nu-mi vine sa cred ca m-am abatut atat, privesc cu stupoare tipariturile mele si le arunc intr-un tomberon virtual. Imi aduc aminte de harta si busola si ma felicit ca le-am pus. Inca nu mi-era clar de ce e asa mare diferenta intre harta si desenele mele, dar am destul timp de meditatie. Cu toate acestea ma simt bine si, daca tot am urcat pana acolo m-am dus pana pe varf, la o bataie de pusca de statia meteo (pentru siguranta si evitarea intrebarilor).

la o bataie de PM, ca nu cred sa aiba altceva in dotare

Sunt din nou la lectia de matematica. Am facut 5,5kmx2 in plus. Macar am gasit o referinta buna – chioscul alb, de unde putin mai sus poti s-o iei spre varful Pietrele Marunte.

chioscul alb
casuta cu gard, atat de greu gasita
priveliste de pe varful nou cucerit

Imi place varful acesta. E salbatic, nu-i inalt dar ai priveliste de jur-imprejur, iarba mare pigmentata de tufe desi nu-i potrivita pentru bicicleta, seamana cu chica unui copil care se cere mangaiat. Am de mers, asa ca o tai la vale si ajung la padure. Aici e singura zona care trebuie imblanzita. La ora 15 abia ajung la Crucea Crencii. E mult prea evident ca nu mai am cum sa parcurg traseul dorit, am facut peste 25km cu bicicleta, din care abia 15km utili. Dau peste caini si cu incrancenare trec fix printre casute, pe unde latra mai tare. Din infruntare ies invingator, le-am aratat care-i seful, dar cand ma uit pe harta vad m-au pacalit cainii si iar am luat-o gresit, in ciuda numeroaselor telefoane ale misteriosului prieten care stie zona. Am facut poza cu locul unde trebuia sa ajung (catunul Bocsesti), dar nu m-am mai intors, deja aparea posibilitatea sa ma prinda intunericul.

Am ajuns la Zapodie (nu eram sigur, doar acasa m-am lamurit) si acolo cu o mica remuscare m-am intors la vale si am incercat sa ma duc spre Stiolne, dar nu pe poteca. Cand am vazut ca intru la apa, am renuntat la toate pretentiile de traseu si mi-am fixat ca tinta masina.
Culmea e ca traseul pe care l-am urmat mai departe a fost asemanator cu track-ul gps dupa care facusem print screenurile. Am urcat pe valea Cacovei si pe la ora 17.30 am ajuns la hotel si masina. Abia mi-am aranjat lucrurile si s-a facut intuneric. Am parcurs in 7h56 37km, cu o medie de 7,43km/h in 5h mers efectiv. Am ramas fara partea transparenta de la cateye-ul fata, nici nu mai stiu prin ce hatisuri mi-a cazut.
Concluzii: Abia astept sa ma duc iar, de data aceasta sa parcurg tot traseul. Imi place ca are de toate si cu toate acestea specificul Apusenilor e mereu prezent. Va fi cu siguranta mai putina orientare si ma pot concentra mai mult pe partea sportiva. Daca merg in weekend poate gasesc de data aceasta si parteneri de drum. Vreau totusi sa caut o ocolire a padurii spre coborarea din Pietrele Marunte. Cu bicicleta distantele par mult mai scurte si e frustrant sa te tot opresti pentru orientare.

  2 Responses to “Scurt tratat ilustrat de rataciri marunte prin Muntele Mare”

  1. Ce chestie faina… chiar imi place ideea! Functioneaza cel mai bine, cred eu, in momentul in care esti in pana de idei pentru we. Voi incerca si eu odata, dar ca sa fie mai “tare” voi alege un traseu total necunoscut mie. Cand asta? Inca nu stiu. Felicitari!
    Atti

  2. Foarte faina relatarea, mi-e dor de zona aia si de mult tot vroiam sa ajung in zona mai ales ca auzisem de buscat bike park. Daca mai prind timp frumos poate navighez eu putin pe trackul tau 🙂

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)