Sep 122017
 

 

Ciucas

Ciucas

Ciucas X3 – a treia oară

Ciucaș X3 – înapoi în Cheia – Prahova, după câțiva ani de pauză. În 2013 am fost la maraton, unul din primele de trail la care am participat, iar în 2014 a fost rândul să parcurg ultramaratonul. Am amintiri frumoase de acolo, chiar dacă 2013 a fost anul “fugii banilor”, dar și în aceste condiții ca și participant nu am băgat de seamă, noroc cu bârfele. E drept că nici nu-s pretențios. 🙂 În 2013 a fost ceață, m-am rătăcit de vreo 3 ori, dar nu mă pot compara cu alții: am terminat pe locul 5 la general (4h44min), incredibil, și locul 3 la categorie. În 2014 la ultramaraton țin bine minte și acum ce probleme am avut, de atunci n-am mai purtat pantaloni de compresie decât la curse până la semimaraton.

M-a tot întrebat lumea, cum de nu-s la ultramaraton: și așa am exagerat până acum, în plus plec în Pirin – Bulgaria la “UTMB-ul Balcanilor” – cu 22 septembrie startul. De acolo am alte amintiri.

traseu.jpg

Traseul pe Strava
Am ajuns cu întreaga familie în Cheia pe la 11 noaptea, “optim” pentru un rezultat bun în ziua următoare, ca de obicei în ultima vreme. Dar aveam cazare, găsită pe FB pe ultima sută de metri. Mulțumesc! Și așa tot cu heirupul aflu că doar Tudor va merge în excursia organizată sâmbătă de Tabere și Circuite de Alergare, Schi și MTB. Andreea, deși are doar 14 ani, vrea să participe la primul ei semimaraton, evident fără pregătire specifică, că doar dacă aleargă taică-său așa cum poate și el după ureche (mult da’ prost) sigur s-a lipit antrenamentul și de ea. Dar e tânără, ce-i pasă! Spune vreau și poate. Și normal, știe ce trebuie cel mai bine. Pune stăpânire pe un rucsăcel de alergare pe care-l aveam în plus, pe câteva batoane cu cereale la care avea voie că-s inofensive și îmi ia și un bidon flasc. De papuci de alergare ce să mai spun, ai ei n-au avut crampoane niciodată. Că nu pentru trail era scopul lor, și nici nu scrie că se folosesc legați cu șireturi doar la primele 3 găuri să-i poată scoate din picior ca pe șlapi. Așa-i trendy, cu șireturile atârnând ca pletele, la cât i-a călcat sunt ferfeniță și cu noduri. Nu m-am mirat că i-a spus lumea la finish Cenușăreasa când i-a sărit un papuc din picior. Dar nu spun mai multe, că am impresia că orice zic e laudă.

Așadar programul: sâmbătă maraton pentru mine, semimaraton pentru Andreea și forțat pentru Diana (n-am mai avut rucsac și pentru ea), că doar n-o s-o lase singură (vorba vine, adică pe același traseu, că nu s-au mai întâlnit decât la final), Tudor în excursie; duminică cursele de copii pentru amândoi.

21543895_1643952065636303_5258386382404316324_o.jpg 21544026_1643945022303674_201337466120389292_o.jpg 21586645_1643951835636326_9158478672347663839_o.jpg

Pe traseu, mulțumesc pentru poze!
Foarte bine mi-a prins startul la 10.30. Am putut să fiu de față la plecarea lui Tudor, la startul fetelor. Și am avut timp și de povești. Am pornit cum am putut de bine, am fost martor la formarea deja a unui prim grup de vreo 15 alergători după primele sute de metri și m-am străduit să mă încadrez împreună cu Lazăr Sângeorzan în grupul următor. Greu de tot, lumea zbura pe lângă mine. Și atunci, vechea poveste – mă agăț cu privirea de fetele pe care le cunosc. Până la urmă cu chinuri mă țin de Vio care o urmărea pe Daniela Marin. Daniela din păcate a abandonat devreme, a avut probleme. Pe porțiunea vălurită de pădure ce a urmat abia pe urcări mă apropiam de Vio. Foarte mult m-a ajutat un ritm susținut, m-am adaptat. Atâta că nu mult după start, pe la km6 spre Poiana Stânii tot grupul nostru a luat-o greșit. Așa am ajuns-o și pe Iulia Găinariu, eram vreo 8-10 persoane. Nu știu cum de n-am văzut marcajul, dar pentru mine nu e prima dată. Și în 2013 a fost la fel. N-am pierdut prea mult timp, poate un minut și nițel stres.

ratacire1.jpg

Veșnica rătăcire
Au urmat frumoasele chei ale Văii Stânei și, marcat încă de rătăcire, le-am spus și la ceilalți să fie atenți la ieșire că și acolo m-am rătăcit acum câțiva ani și am luat-o înainte în sus la o stână. Acum, fiind vreme bună, totul a fost limpede. Înainte de Cabana Ciucaș m-am întâlnit și cu Diana. M-a încurajat, mi-a spus că nu-s mulți în față. Așa să fie! Până la cabană am fost mai mereu în grup cu Vio, dar la PA n-am stat decât puțin și m-am depărtat. L-am luat în vizor pe un băiat cu un tricou alb și în vârf am ajuns aproape de Iulia.
Pe coborâre nu s-a întâmplat nimic spectaculos, Iulia s-a depărtat și am încheiat la aproximativ 2min30sec de ea. 4h30min06sec a fost timpul meu, locul 6 la categorie (nici dacă a avut mâna în ghips n-am reușit să-l ajung pe Silip – locul 5 la 5min de mine), locul 18 la general. Nu cu mult înainte a ajuns Diana – 4h51min, așa că am avut o primire călduroasă, fiind și Andreea acolo. Andreea a avut un timp foarte bun – 3h28min, locul 20 la fete 14-29 ani. Probabil și datorită ei organizatorii au afișat categoria cu 14+ ani.

Foarte multă lume la Ciucaș! E un concurs mare, cu mii de concurenți. Și e fain! Păcat că e atât de departe. Pe când îi ieșisem în întâmpinare la Tudor a trecut primul ultramaratonist – Radu Milea. Cred că pe mulți i-a luat prin surprindere sosirea lui, eu abia am apucat să zic ceva, că mi-a luat câteva secunde să-mi bag ochii bulbucați înapoi. Am asistat pe urmă la premiere, la tombolă. Am înțeles că m-au strigat și pe mine și pe Andreea, dar ce să-i faci, n-am putut sta până la capăt. Nu-i bai, să fie fericiți norocoșii! 🙂

Duminică ne-am înființat la cursele de copii, micii campioni! Au alergat și ei cum au putut, după puterile lor. Să-i vedem cum cresc și cum ne depășesc!

DSCN0093.JPG

La muncă acum! 🙂

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)