Sep 162013
 


Anul acesta am perseverat în ceea ce am început anul trecut: am diversificat antrenamentele, concursurile, dar tot cu predominanţă MTB-ul. Realitatea e că după ce am fost la zeci de concursuri de MTB am cam început să mă plictisesc şi numai asta nu doream – să devină o rutină ceva ce e pentru mine fun.

generatii: cu Szabi si Ilie Rosu – multumesc Luiza Tamas pentru poze – From Ciucas Trail Running 2013
poza Luiza Tamas – From Ciucas Trail Running 2013

Şi uite-aşa lucrurile mi-au devenit clare: trebuie să schimb. Cum era vreme rea, ploaie, cum mă antrenam la alergare, cum era mai frumos treceam la bici – MTB sau şosea, după caz, scăpând de timpul pierdut cu întreţinerea zilnică a bicicletei. Pe lângă concursurile de MTB am fost şi la câteva concursuri de triatlon în special offroad (aştept iarna să mai exersez înotul), dar la alergare m-am limitat doar la Maratonul Internaţional Cluj. Când am tras linie m-am trezit că e toamnă şi n-am apucat să particip oficial la nici un concurs pur de trail-running. Mă uit în calendar, cele pe echipe mă atrag dar n-am cu cine (şi e firesc la cât de rar particip) şi mă atrage Maraton Piatra Craiului. Bun, mă duc dacă mă acceptă, dar aşa, pentru mine, un checking nu strică, mai ales că oficial la o proba de maraton offroad n-am mai participat din 2011 la Hercules. Nu mă pot duce de nici o culoare la Mureş şi singura opţiune rămâne … Ciucaş. Îmi încalc cu brio regula cercului (distanţa maximă faţă de Cluj), uit de concursurile de MTB din acel weekend şi gata: mă înţeleg cu Szabi să mergem împreună până la Braşov şi cu Cozmin să stăm împreună.

doar cateva poze am facut – battery low – From Ciucas Trail Running 2013
dupa vaci – From Ciucas Trail Running 2013
From Ciucas Trail Running 2013
corturi la start – From Ciucas Trail Running 2013

Mi-am pregătit şi eu strategia mea şi plec la drum, fiind hotărât să nu risc nimic pentru a mă putea recupera cât de cât pentru Maratonul Gilăului de MTB de săptămâna ce vine, care contează ca şi Campionat Naţional de elite şi amatori (prima dată când se face aşa ceva la noi pentru amatori).

Ce pot să spun despre cursă decât că am avut noroc de la bun început! Le mulţumesc celor din jur pentru sprijin, practic de la călătorie începând tot cu oameni deosebiţi am avut de-a face. Până şi în dubiţa care ne-a luat din Braşov am avut ce povesti şi ţine minte – am fost împreună cu trei ultra-maratonişti din Ungaria. Au spus de la început că unul din ei e mai bun (şi pare-mi-se a terminat cei 105km pe locul 2) iar ceilalţi doi vor merge împreună (şi au mers bine!). Ştiaţi că biletele de tren din Budapesta la Braşov i-a costat 19eur, mai ieftin ca de la Arad la Braşov? Că e aşa pentru că primele 12 bilete la un tren internaţional sunt cu reducere – le-au luat cu 3 săptămâni înainte? Că dacă trenul are întârzieri mai mari de o oră primeşti despăgubiri cam de 25% din bilet? Normal că m-am şi gândit la o afacere: să-mi iau bilet din Budapesta la mare la noi, să urc din Cluj, şi să mai şi primesc bani înapoi la ce întârziere are trenul 🙂 ! Ei, nu-i chiar aşa, că se returnează maxim 50% din preţ, dar e de reţinut. În orice caz s-au ştiut autoaprecia. Se adaugă autoaprecierea la lista de trei elemente spusă în puţine cuvinte de câştigătorul de la ultra-maraton la final: antrenament, strategie de cursă şi alimentaţie în cursă înainte de a simţi nevoia.

În orice oază de necunoscut omul caută ceva de care să se agaţe, care să-i fie familiar. Ca de obicei mi-am stabilit repere umane, dar extrem de puţine, necunoscând aşa bine competitorii de la alergare. Mi-a şi zburat un reper – Răzvan Ilie – care a trecut la semi. Am rămas fixat pe Hiroko, nu pentru că o cunosc, dar pentru că multă lume spune că aleargă constant, metronomic. Ţelul – să fiu comparabil ca performanţă cu primele fete (ce să-i faci, asta-i realitatea, bazată şi pe experienţa mea din MTB). Vremea era uşor ploioasă, în revenire – o diferenţă mare faţă de ora 6 când a plecat la drum Cozmin, aşa că mi-am lăsat la start windstopperul de bici, rămânând doar cu foiţa. După primii 2km am reperat-o pe Hiroko, m-am bucurat şi am trecut în faţă, să iau avans până să ma ia cu făraşul. Încetul cu încetul mi-am intrat şi eu în ritm şi m-am mirat când am văzut atâta lume urcând la pas. Am înţeles şi eu de ce când am început să alunec pe porţiunile de noroi, dar tot am încercat să-mi păstrez cadenţa. Până pe la km15 am alergat într-un grup şi cu prima fată (atunci n-aveam idee), mă cam chinuiam şi … surpriză: vine un grup de 5-6 alergători în galop din stânga – se rătăciseră. Am crezut că fug eu bine până au trecut pe lângă mine. Ce să fac, îmi caut şi eu locul, nu le pot pune piedică. Nici nu ne-am unit bine destinele că iar erau s-o ia razna prin pădure: sigur aveau în faţă un “pointer” cu mirosul cam slab. Fantastic ce te motivează cei mai buni!

loc de intalnire – From Ciucas Trail Running 2013
in sfarsit se vad crestele – From Ciucas Trail Running 2013
colacul de salvare – poza de pe FB – From Ciucas Trail Running 2013

A urmat urcarea printr-un lung canion ca o vale de torent uscată, cu nisip pe jos: fain, impresionant, ca la mare, doar că tot urcam şi aveam de sărit o mulţime de lemne – rămase parcă de la epave eşuate pe acolo. Până şi un colac de salvare am găsit – un cauciuc de maşină ajuns de la vreo “viitură” 🙂 . Bine că n-a fost noroi şi n-a bătut vântul! N-am privit înapoi şi am încercat să ţin pasul cu doi coechipieri de drum. Am ajuns la cabana Ciucaş şi, când am văzut că trebuie să intru ca să mă alimentez am zis pas, mi-am luat ce am avut la mine şi am plecat mai departe să fac bucla de vârf. S-a făcut şi ceaţă, aveam probleme să văd poteca. Eram în dubii dacă îmi iau sau nu foiţa. Mereu dacă aveam de ales mergeam pe poteca ce urca mai tare. Când am ajuns la km26 mă aşteptam să fiu aproape de vârful Ciucaş, aşa că tindeam să tot urc spre stânga. M-am pomenit cu poteca devenită cărare şi apoi cu jnepeniş mărunt. În spate nimeni, în jos … ziduri abrupte de munte, acoperite tot de jnepeni. Ceaţa nu reuşea să acopere ca o anvelopă prăpastia. No kidding! Înapoi! Mai trag speranţa că nu am luat-o chiar de tot aiurea şi poteca e la aceeaşi altitudine dar mai în spate. Fac câţiva metri şi o las baltă. Unde păcatele e poteca în vale? Mă uit în direcţia sperată şi-mi văd prîn spărtura de ceaţă colegii. Iar la ei! Am pierdut cam două minute jumătate care mi s-au părut o eternitate. Mi se spune să trec în faţă, că-s mai tânăr. Aşa o fi, după comportament 🙂 . Nu ştiu traseul, dar mă duc în faţă!

harta oficiala maraton – From Ciucas Trail Running 2013

Ajung pe vârf, în spate nimeni, văd indicatorul de cabana Ciucaş înainte, văd şi doi stâlpi, din care unul o ia în stânga. Alerg. Ok, dar mă aud strigat din spate! Sunt păţit, aşa că mă întorc, deşi cred că am luat-o corect. Oamenii au reacţionat la reproşul meu că nu m-au strigat şi înainte şi le mulţumesc pentru asta. Am mai pierdut un minut jumătate şi am schimbat tactica: trebuie să rămână cineva cu mine. Era bine şi că urma mai mult vale. Înainte de cabana Ciucaş mai rămăsesem doar cu Florian Petre şi speram să pot alerga şi-n continuare alături de el. Am oprit la cabană pentru că a oprit şi el şi în momentul când nu l-am mai văzut am şi ţâşnit afară. N-aveam chef deloc să fac orientare şi el ştia traseul. Era deja la 50m mai jos, dar se uita în spate! N-am mai aşteptat invitaţii şi-i mulţumesc pentru ajutor. Cred că l-am ajutat şi eu – a terminat primul la categoria lui 🙂 . În rest a fost doar punct albastru şi graba să nu fim ajunşi din urmă.

micile mele rataciri din cauza cetii – cam 4 min – cu alb – bucla mica pe la varful Ciucas – From Ciucas Trail Running 2013

Am încheiat cu emoţii pe locul 3 la categorie cu un timp de 4h44min şi pe locul 5 la general. Efectiv a fost noroc şi cred că m-a ajutat per ansamblu şi vremea. Traseul a fost bine ales, potrivit şi pentru vreme mai rea. Păcat cu ceaţa pe bucla mică – acolo am şi simţit lipsa unor confirmări că sunt pe traseul bun – punctele de marcaj sunt convins că existau dar de efectele ceţii nu te scapă uneori nici gps-ul. În orice caz la MPC dacă e vreme asemănătoare ştiu ce voi ţine într-o mână. Sper că i-a prins bine bătrânul Etrex Vista hcx (chiar a respectat specificaţiile de durată de funcţionare?) la Adrian – a terminat în 23h40min la ultra – ei au luat cu lopata pe toţi cei întâlniţi în drum 🙂 .  Felicitări tuturor participanţilor! Cel mai de apreciat sunt însă voluntarii, toţi aceia care au stat pe traseu. Bravo organizatorilor, eu cred că au avut de luat şi decizii grele. Din punctul meu de vedere au fost înţelepte. Îi mulţumesc lui Istvan Szokolszky şi toată aprecierea mea pentru Cozmin.

clasament general maraton – From Ciucas Trail Running 2013
podium maraton 40-49 ani – multumesc pentru poza – From Ciucas Trail Running 2013
From Ciucas Trail Running 2013
castigatorul ultra-trail a ajuns inainte de ora 21 – From Ciucas Trail Running 2013

Pun un big Remember la cursa asta, ca merită! Pentru mine urmează Gilaul şi MPC!

  7 Responses to “Ciucas Trail Running – un big Remember”

  1. Salut Laurentiu!

    In primul rand, felicitari pentru rezultat! Intradevar multe aventuri am avut si eu weekendul asta! Mai ales cu dubita aia din BV spre Cheia. Dupa multe telefoane si insistente din partea mea a venit pana la urma si te-ai alaturat mie, celor 3 maghiari si baiatului blond, tot ultramaratonist, de langa mine. Partea amuzanta e ca la intoarcere tot tipul cu dubita (Nae) m-a dus chiar pana in Timisoara, el mergand mai departe spre Germania. 🙂 Lucky me!
    Cat despre cursa, ce sa zic… ti-am spus si tie..mi-am depasit asteptarile! Am avut unele probleme musculare pe finalul cursei, dar asta e…lipsa experientei si nivelul fizic ‘inca’ neajuns de ridicat pentru a face fata cu brio unui asemenea efort! Cu timpul o sa fie tot mai bine, o sa cresc!
    Am ramas dupa weekendul asta, inafara de o ‘frumoasa’ febra musculara la coapse si gambe, cu multe lucruri invatate ( tactica de cursa, alimentatie corecta inaintea si in timpul cursei), cu oameni frumosi si sanatosi pe care i-am cunoscut, cu peisajele Ciucasului vazute pentru prima data..si mai ales..cu imensa satisfactie de a termina cursa si cu emotiile de la finish cand eram incurajat si aplaudat de toata lumea! Best feeling in the world!
    Multa sanatate si carari senine pe viitor!

    • Multumesc, n-ai mers rau nici tu – m-am uitat in clasament. Stai linistit, si eu am avut febra musculara ziua urmatoare in special pentru ca nu am alergat cum mi-am pus in gand si am tot stat in masina ore intregi. Coborarea lunga de la final cred ca a afectat pe multi, important e sa scapi fara probleme la genunchi.

      Ne vedem la urmatoarele curse, carari senine si pentru tine :)!
      Laurentiu

  2. Salut Laurentiu

    Felicitari pentru cursa! Am mers impreuna o buna bucata din ea dar la urcarea pe varf te-ai dus in fata. Eram in grupul de alergatori care se ratacisera 🙂

    Toate bune,
    Mihai

    • Servus! Din cate tin minte erai cu ceva galben pe tine :). Felicitari si tie, sper sa avem ocazia sa ne cunoastem mai bine (cam depinde de mine sa vin mai des la alergari)! Sunt frustrante ratacirile, asta e, nu te poti obisnui niciodata cu ele.

      Cu bine,
      Laurentiu

  3. […] avea un mers extrem de rapid. Am povestit câte ceva cu el, ne ţineam minte de anul trecut când am urcat de la Braşov la Cheia în dubiţa organizatorilor. Atunci venise cu încă doi prieteni tot la ultratrail, venind din Ungaria cu trenul. Mi-a spus […]

  4. […] X3 – înapoi în Cheia – Prahova, după câțiva ani de pauză. În 2013 am fost la maraton, unul din primele de trail la care am participat, iar în 2014 a fost rândul să parcurg […]

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)