Jul 212021
 

Într-un stil necaracteristic pun alături trei din activitățile mele sportive trecute, mai importante, care au precedat concursul Transylvania Legends. Prioritățile mele sunt acum în schimbare, a trebuit să mă adaptez ținând cont de prelungirea la infinit a nivelului de alertă mai mult sau mai puțin global.

Voi face scurte prezentări ale acestor evenimente, atașând câteva poze sau trackuri semnificative.

4-7 martie 2021. În ordinea și a importanței, dar și a efortului depus, încep cu provocarea 10K Vertical – ski tură.









Ce am scris pe facebook:
“A fost 10k Vertical, adica 10000m diferenta de nivel pozitivă parcurși cu schiurile de tura în 24h… O provocare de tipul Rupicapra Challenge in care e vorba de echipa, de a reusi sa duci la indeplinire un scop suficient de greu pentru a aduce la limita atat fizic cat si pe alte planuri un om … obisnuit. Adica o forma de concurs in care mai ales duci o lupta cu tine însuți si te bucuri daca reusesc cat mai multi dintre ai tai. In care ajuti pe cel de langa tine cand e cazul, iar locul ocupat la final se subordoneaza prioritatii de a încheia cu bine cat mai multi. Fireste, ramane o mare bucurie sa termini si primul, e si dovada si incurajarea pentru ceilalti ca se poate.
Provocarea noastra, a echipei Clubul Sporturilor Montane Rupicapra, a luat forma inca de anul trecut, dar atunci a fost perioada de urgenta. Anul acesta am decis ca, adaptandu-ne conditiilor, putem da o forma ideii initiale nascute cel mai probabil in mintea prietenilor Szénási Zoltán , Csongor Vágási , Hadnagy Péter si Alpar Gyorgy Katona . Cine mai stie …
Acum a avut loc varianta pandemica, cu pauza intre orele 23 si 5 dimineata.
Dupa tatonari in diverse domenii schiabile din tara ne-am decis la Straja. Aici am si eu merit! A fost propunerea mea, am fost și în prospecție, mai întâi cu fiul meu, apoi și cu echipa.
Ne-am strans mai multi, opt care am luat startul: adaug pe Adi Cosma si doi invitati: János Márk-Nagy si Zsolt Kovacs . Stiam ca o parte dintre noi nu vom putea ramane pana la final, ca in plus pot aparea probleme. Dar, daca suntem mai multi, poate nu e chiar nebunie, nu? Adica ne-au sprijinit si voluntari, ca la o echipa adevarata: Bea Lózer, Péter Mária, Balint Aba, Endre Molnar . Nu uit de asta data sa adaug multumirile mele si pentru Ramona Szenasi , discreta, pe care implicit am considerat-o organizator si cumva “fara nume”. Le multumesc tuturor pentru suport, pentru poze, incurajari, a fost un eveniment special! Multumesc si echipei Salvamont de la Straja care ne-a asigurat un spatiu apropiat de partie pentru a ne putea descurca cu logistica.
Traseul stabilit de noi putea fi considerat a fi format din 3 parti, sumand 650m diferenta de nivel, inlantuite de undeva de la partia de sub telegondola ce urca in statiune si pana la varful Mutu. Prima parte, sub telegondola – 300m diferenta de nivel. Urma o traversare de drum de masini ca sa ajungem la “zid”, portiune usor mai abrupta cu 150m diferenta de nivel, de la baza telescaunului lenes si a teleschiului. Partea a treia si ultima, pana la varful Mutu, avea aproximativ 200m diferenta de nivel, dar era mult mai expusa la vant, ceata si aveai si portiuni mai plate care puteau fi considerate pierdere de timp. In principiu majoritatea am preferat sa parcurgem inlantuirea celor 3 bucati de partie pentru a nu schimba pieile prea des si pentru a ne mai si dezmorti.
Pe scurt, am reusit sa incheiem împreună patru dintre noi: Csongi, Zoli, Peter si cu mine.
Eu am incheiat primul, daca e sa calculez fix cei 10000m mi-au trebuit 19h50min.
In prima zi am parcurs 8575m diferenta de nivel in 16h55min, pana la ora 21.55 de la ora 5 dimineata. Au fost 77,65km conform Strava:
https://www.strava.com/activities/4896195060/overview
A doua zi am continuat insa sa fac ture si cu grupul determinat sa incheie provocarea – Csongi, Zoli si Peter – au incheiat cei 10000m sub 23h. Ca asa e frumos si m-au impresionat cu determinarea si unitatea lor. Am pornit dupa ora 7 si in 2h55min am indeplinit provocarea, dar in total am parcurs 23km, 2626m diferenta de nivel. https://www.strava.com/activities/4900422027/overview
Pe langa grupul “monolit”, mai spun cateva cuvinte despre cei care au schiat alaturi de noi, ne-au aratat si alt nivel si ne-au si incurajat si ajutat prin prezenta lor.
Zsolt a fost foarte tare, a avut alt ritm decat noi toti si o alta tactica de abordare a urcarilor: a tot urcat si a coborat pe bucata de partie mai abrupta, zona doi descrisa mai sus, fara sa-si dea jos pieile. A reusit sa faca astfel cel putin la inceput pe la 800m diferenta de nivel pe ora. Cred ca i-a fost tot mai greu cand au inceput sa vina schiori multi pe partie, acolo mereu e inghesuiala si se rascheteaza zapada de ajungi sa patinezi pe urcare. Pe la 7200m diferenta de nivel a acumulat in prima zi inca pe lumina, rapid, iar in ziua urmatoare a pornit in explorarea domeniului, a mers alaturi si de Joe si a facut in total 9000m.
Alpar schia zen pe coborari, era puternic pe urcari, dar obligatiile nu l-au lasat sa incheie provocarea. Ne-am bucurat ca si-a facut timp sa vina, a fost la Straja mai mult pentru noi.
Janos a avut si el strategia lui, la un moment dat s-a fixat pe bucata de partie de sub telecabina care urca la statiune, bucata care avea 300m diferenta de nivel. Fiecare dintre noi suntem unici, diversi, asa ca despre el pot spune ca-i place linistea si sa-si faca treaba singur. Zona aceea de partie nu era folosita de schiori, nefunctionand teleschiul, iar mai jos nu puteai schia pana la baza telecabinei, asa ca trebuia sa ai echipament de schi de tura. L-a afectat puternic interzicerea schiarii in acea zona de pe la 10 noaptea din cauza concursului ce se tinea in ziua urmatoare. N-am stiut de acel concurs cand am facut prospectie, ne-a obligat sa incheiem ziua intai la ora 22, portiunile doi si trei erau sub ceata groasa si vant, cu prognoze nefavorabile si in ziua urmatoare. Probabil de aceea Janos n-a mai facut touring ziua urmatoare, a schiat si ne-a ajutat.
Multumesc lui Adi Cosma pentru compania pana pe la ora 17! Cu el am tot urcat si coborat, m-am straduit sa tin ritmul alaturi de el stiind ca va fi mai alert, Adi netrebuind sa se pastreze pentru a doua zi. Inca un om cu program! N-am prea facut pauze, abia dupa plecarea lui Adi m-am dus la cabana pentru pastele cu branza (foarte multumesc).
Cred ca niciunul dintre noi n-a crezut ca am putea incheia provocarea in regim de partii din Romania cu timp sub 18h, asa ca am fost si eu nitel bulversat de aceasta posibilitate. Nu eram la nivelul sa obtin asa ceva, dar… Aveam 5200m dif de nivel dupa primele 9h, dar evident pierdusem din ritm si ma gandeam ca imi vor ramane pana la 1000m pentru ziua urmatoare. De la cei 600m dif nivel pe ora si chiar usor peste in primele ore, intrasem in pierderi calculate in zona cu 500m dif de nivel pe ora.
A fost “Veni, vidi, vici” al nostru. Bine, musamalizam ce a reusit Killian. Ma conformez regulii enuntate tot de mine, nici nu dau linkuri. 🙂 La noi au fost 10000m carpatini.
Revin ca dintr-un vis, ce mai e pe la Cluj?
PS1: Inca o data multumesc pentru poze, ma tot uit si acum, am vreme.
PS2: Multumesc Merinito in special pentru bluza. Eu nu ma inghesui in general sa fac reclama dar… am folosit-o si ziua a doua, fara s-o spal. Era cu urme de sare si aveam si alte optiuni. Si nu, nu eram bolnav, fara miros.
PS3: “N-am mai vazut oameni care sa schieze in sus! Faci un selfie cu mine?” Din glumele prietenilor mei… poate.”

Cei din club au făcut și un filmuleț reprezentativ.

27-28 martie 2021 Cupa Busola de Aur și CN Orientare.
Am participat și eu la acest concurs anual organizat în Făget, lângă Cluj. Îmi place la orientare, chiar dacă nu sunt așa de performant, iar Făgetul mi-e cunoscut binișor pentru că aici alerg regulat, ceea ce măcar mă ferește să nu ajung în alte … țări fără să-mi dau seama.
De pe facebook:
“Incepe concursul de orientare, etapa I.
Am gatat. Ei zic ca au fost 6,6km cu 245m dif nivel. Eu i-am contrazis, am 8,4km cu 467m dif nivel.”







“Etapa a II-a. Azi teren mai dificil. Etapa a II-a Cupa Busola de Aur orientare, categ M45, teoretic 5km cu 140m dif nivel. Eu 6,8km cu 308m ascent, 1h15min.”



15 mai 2021 Memorialul Jokai Mor, am ales MTB traseul N (ca de obicei).
Schimbarea față de anii trecuți a fost că am parcurs traseul împreună cu Adi Cosma, cu care de altfel voi fi alături și la concursul de aventură Propark Adventure.
De pe facebook:
“E o tura cu traditie la care am fost de cateva ori dar mereu cu MTB-ul. Este acum si varianta ultramaraton de aproximativ 52km, dar in general in aceasta perioada in ultimii ani am avut alte ultra-uri inainte si nu era bine sa alerg in regim de competitie fara pauza. In plus, la MTB ai posibilitatea sa alegi o multime de variante de la Sandulesti la Rametea.
Tura memoriala presupune sa parcurgi distanta Cluj-Rametea pe ruta aproximativa Cluj-Adrenalin Park-Tureni-Sandulesti, iar de aici ai variante spre Moldovenesti-Rametea unde e finishul. Pentru familii cu copii exista si variante mai scurte de drumetie de la Moldovenesti pe la Piatra Secuiului la Rametea (10km) sau Sandulesti-Rametea.
De data aceasta am mers alaturi de Adi Cosma , ii multumesc pentru companie, si pentru ca avem de gand sa fim in echipa la Propark Adventure in acest an.
Traseul nostru, de aproximativ 91km, a fost pe ruta Cluj-Sandulesti si apoi varianta N, pe la Cheile Turzii, Cheile Borzesti si Coltesti.
Un singur eveniment mai deosebit: Adi si-a rupt lantul si ne-am cam chinuit sa-l scurtam, oprindu-ne si de verificare. Aproximativ 30min per total am avut pauza neprevazuta.
In rest, atmosfera faina, oameni fericiti (chiar daca unii aveau fetele mai chinuite) si vreme buna.
Felicitari la toti participantii la tura, ca a fost drumetie, ultra sau MTB. Dintre toate, doar ultra a fost competitie, acolo cei de la Clubul Sporturilor Montane Rupicapra au ocupat tot podiumul.
Ne-am intors tot pe MTB, mai linistit, pe ruta Buru-Filea-Ciurila, deci tot asfalt. S-a schimbat si vremea iar de pe la Baisoara ne-a plouat aproape continuu.”

May 122019
 

EcoRun si Jokai MorPoza de la EcoRun – Lucian Paşca

După câte o cursă lungă cum a fost la Istria, cum spun prietenii – “organismul se sperie”. Dacă nu eşti atent, chiar dacă eşti activ şi mergi la alergat, MTB sau orice altceva, ai tendinţa de a mânca în neştire, iar dacă n-ai dormi – chiar nonstop. Şi atunci e bine să ai motivaţie să fii mai controlat. La mine funcţionează participarea la concursuri, evenimente.

Din timp m-am înscris la noul EcoRun, fost EcoMarathon, ca să nu mai pot da înapoi pe urmă. Şi, sperând în îndreptarea vremii, şi la tura de anduranţă Jokai Mor, o tură deosebită pentru faptul că are o mulţime de trasee şi pentru drumeţie, şi pentru MTB (eu asta aleg, să mă mai scot din rutina alergării), toate având ca destinaţie localitatea Râmetea, cunoscută pentru Piatra Secuiului care o domină şi pentru prezenţa constantă a parapantiştilor.

Mă limitez aici la poveştile mele scrise pe facebook, reprezintă destul de exact cum am trăit eu aceste evenimente.

1. EcoRun – 4 mai.

2. Tura de anduranţă Jokai Mor – MTB pentru mine – 11 mai.

* Despre paharele de unică folosință

 1.

EcoRun sau EcoMarathon, denumirea contează mai puţin, important e că se desfăşoară în împrejurimile Moieciului, o zonă pitorească limitată de munţi spectaculoşi şi plini de zăpadă de astă dată – Piatra Craiului şi Bucegii. A fost un concurs “printre ploi”, frumos ca de obicei.
Mi-am estimat bine forţele şi posibilităţile, păcat… nu mă supăram să fiu mai bun. Cu 4h35min şi ceva am obţinut un loc 42 general, 37 masculin şi 6 categorie (ca să fiu fair, Daniel Stroescu a încheiat pe open masculin pe locul 10 şi de aceea n-a intrat în ierarhia pe categorie, conform regulamentului). Faţă de 2014 şi 2016 am fost mai bun, cu aproximativ 3 minute. Şi asta datoriă Crinei Buzgan care a avut o revenire puternică pe ultima buclă şi, evident, datorită mai ales mie că m-am ţinut de ea.  Cu 1h30min pe ultima buclă am ajuns pe câţiva concurenţi şi am fost pe undeva printre primii 30 ca timp pe această porţiune.

S-a fugit foarte tare la început, ok – rachetele au fugit aşa până la sfârşit iar eu, de unde credeam că m-am plasat bine la start, după câteva minute aveam sute de oameni în faţă. Aş fi zis că fug tare, că e deal la ei aşa cum e deal şi la mine… Niţel deprimant, dar mi-am revenit, a veni ea şi clipa mea.
Aşa s-a făcut că mare parte din timp, cam de două bucle, n-am putut “scăpa” de prietenul meu Adi Cosma, pe prima buclă eram pe undeva aproape de Daniela Marin (ea participând la cros) şi la un moment dat am ajuns într-un grup de prieteni cu Waldemar Vaum , Adi şi Edi Petrov .

N-am avut ce face şi mi-am luat beţele din tura a doua, în speranţa că îmi va fi mai bine la sfârşit. Lucian Clinciu a trecut lejer de mine pe bucla 2, Andrei de la Bate Toaca la fel, atâta că săracul n-a putut face tot traseul având şi treburi pe la standuri, m-am agăţat multă vreme de Gica Blajiu şi până la urmă l-am ajuns … Mare concurenţă la Ecorun, au fost foarte mulţi prieteni şi cunoscuţi, practic mereu întâlneai pe cineva cu care să schimbi o vorbă, numai să ai chef.

Am alergat aproape şi de fata de la Salomon Germania şi încetul cu încetul am început să am un ritm ceva mai bun decât cei din jur. Pe ultima urcare din bucla 3 m-am întâlnit cu Sebastian Butcovan, el era mirat că nu eram mai în faţă, eu în sinea mea m-am gândit că la altă ediţie ne-am văzut pe la mijlocul traseului şi, ca urmare,  m-am remorcat cu privirea şi mai abitir de Crina care nu cu mult în urmă mă ajunsese.

Ce timpi au scos cei din faţă! Mă tot uit şi acum…  Bravo concurenţilor, felicitări organizatorilor!

Ziua următoare, cu Diana, Gyöngyi  şi Lenart Denes, cu Florin Chircu, am purces la o plimbare – remember 2016 când am fost şi cu copiii – pe circuitul Andolelor (T3 cum e notat). Frumoase peisaje!

Mulţumesc voluntarilor şi mă bucur că m-am întâlnit din nou cu atâţia prieteni alergători sau nu, printre ei ca de obicei Marlene şi Dinu Mititeanu .

Nu pot să nu pomenesc de ciudăţenia de la restaurante, unde în câteva locuri nu servesc pe cei care nu sunt cazaţi acolo sau îi descurajează cu priorităţile lor. Aşa am ajuns să mâncăm gogoşi după premiere. Ne-a trecut prin cap că poate şi ei servesc doar pe clienţii lor, adică probabil pe cei cu … corturi. Aruncându-mi privirea peste gard am văzut cortul şi maşina lui Dinu şi Marlene, aveam deja pile pentru planul B…

Top

 *

Încă o observaţie, de astă dată referitoare la discuţia despre paharele de unică folosinţă, că EcoRun nu-i chiar eco… Sunt convins că mai important este ca fiecare dintre noi să contribuie pozitiv şi mai ales regulat/zilnic la îndeplinirea unui ţel nobil decât să accentuăm la proporţii biblice un minus la un eveniment. Constant peste tot la concursuri se încearcă minimizarea impactului asupra mediului, dar tot nu se poate 100%, nici măcar la curse cum e UTMB, unde e obligatoriu să porţi un pahar la tine.
De ce? Poate are legătură cu infrastructura, cu logistica cum se spune, cu faptul că e un concurs mare unde participă mii de oameni. Ar trebui ca zeci de voluntari să fie la PA-uri ca să facă faţă şi să servească pe alergători, ar fi frustrări pentru cei care se luptă pentru podium ca să stea la coadă pentru o gură de apă. Dacă se alege soluţia a sute de peturi de apă de jumătate de litru efectul e şi mai negativ.
Eu am avut pahar la mine, recunosc că nu l-am folosit. Totuși, chiar dacă am folosit pahar de la PA, când am vrut să mai beau unul mi-am turnat dintr-un pahar în altul. După bucla 1 am ales “să pierd vremea” umplând un bidon. După bucla 2 nu am oprit. Dacă noi, măcar o parte, la concursuri n-am folosi paharele de unică folosință oferite de organizatori și la sfârșit le-ar prisosi, să le ajungă și pentru ediția următoare, atunci aș începe să cred că voința majorității e “fără pahare”, iar organizatorii s-ar conforma. Cum a fost la Eco, au rămas pahare? Fiecare e dator ca mai întâi să se uite în ograda proprie, la obiceiurile zilnice, şi apoi să se uite la ce fac alţii. De exemplu, câţi dintre noi bem zilnic apă de la robinet şi câţi orice altceva, inclusiv apă minerală?
Să nu fim ipocriţi ca unii oameni care dacă merg duminică la biserică consideră că şi-au făcut datoria pentru toată săptămâna.

Top

 2.

Tura de anduranţă Jokai Mor – MTB pentru mine – 11 mai.

Şi a fost tura Jokai Mor cu MTB-ul şi-n acest an. 2019 e de ţinut minte, că nu mai ştiu de când (dacă a fost vreodată) a fost o aşa vreme … splendidă şi la munte şi pe dealuri până în luna mai, de nu-ţi venea să te urci pe MTB. Ca de obicei m-am înţeles cu Zsolt să mergem împreună pe traseul N, considerat dificil: Cluj – Baza Unirea – Camping Făget – Adrenalin Park – Fântâna cu Butoi – Cheile Turenilor – Sănduleşti – Cheile Turzii – Curmătura – Cheile Borzeşti – Moldoveneşti – Piatra Secuiului – Colţesti – Râmetea, aproximativ 85 – 90km.

Am avut noi însă un incident cu urechea ruptă la schimbător chiar după ce am trecut de camping şi am dat de un noroi mai “strong”. Aşa că de data aceasta eu mi-am continuat singur traseul, iar cu Zsolt m-am reîntâlnit la Petreştii de Jos – să continuăm tura împreună din Cheile Turzii. El s-a întors la Cluj şi a venit apoi pe şosea cu alt MTB, cred că a mers foarte tare – trebuie să calculez, că practic în Petreşti am ajuns la vreo 5 minute după el. I-am tot dat mesaje la PA-urile pe unde treceam.
Înainte de reîntâlnire, în Sănduleşti, am stat mai mult, nu puteam rata pâinea cu unsoare şi ceapa.
 
Foarte faină tura, cu de toate, de la noroi la ploicică. Doar la sfârşit ne-a plouat mai tare, pe la Colţeşti.
 
Multă lume, tura de anduranţă Jokai Mor e şi drumeţie, şi MTB, cu o mulţime de trasee pentru toate gusturile: de la 10km pentru copii şi familii (din Moldoveneşti peste Piatra Secuiului la Râmetea), la 55km din Cluj. Anul acesta traseul de 55km s-a inaugurat şi ca ultra, cronometrat – sub formă de concurs, unde s-au înscris mulţi din prietenii de la Rupicapra.
La MTB traseele au variat şi ele ca lungime şi dificultate, cel mai lung fiind N.
 
M-am întâlnit cu multi prieteni “călare sau pe jos”, toţi cu voie bună deşi ploaia era o veşnică ameninţare şi să mergi pe poteci era uneori o provocare din cauza noroiului.
La final, în Râmetea, am fost întâmpinaţi şi de un curcubeu.
 
Mulţumesc pentru efortul lor voluntarilor de la PA-uri, mulţi fiind localnici din satele/comunele respective. Să ne vedem cu bine la anul!
 

Top

Jun 032018
 

Între primele mele”keyframe-uri” de anul acesta Istria 100 mile, Salomon UltraTrail Hungary şi Bike 4 Mountains care urmează am continuat să aleg activităţi de timp liber mai deosebite, care mi-au plăcut anii precedenţi, dar pe linia povestită în Un început de an mai neobişnuit – din postură diferită de cea de concurent sau … participare la tură şi nu concurs.

Aşa pot încadra prezenţa la Tura memorială Jókai Mór – MTB şi Maraton Apuseni family.
La tura memorială am participat pentru a doua oară, şi acum tot la MTB şi tot împreună cu prietenul meu Zsolt L. Am considerat că trebuie să fac ceva şi în vederea concursului Bike 4 Mountains având în vedere că mai tot timpul m-am antrenat la alergare.
La Maraton Apuseni, deşi s-a introdus şi proba de ultra care mă tenta, era prea devreme după concursul din Ungaria ca să-mi revin la un nivel normal şi am ales să revin la family după mulţi ani, ultima dată participând ca şi concurent cu copiii în 2013, la a doua ediţie family. În rest, în 2012 am fost organizator (eu am introdus proba family la Maraton Apuseni, aflat la a doua ediţie) şi din 2014 am participat ca şi concurent la proba de maraton.

1. Tura memorială Jókai Mór – MTB – 12 mai
2. Evenimentul Maraton Apuseni family – 26 mai

 1.
Tura memorială Jókai Mór – MTB a fost şi în acest an un eveniment gândit pentru toată lumea, de la cei mici la cei mari, de la plimbăreţi sau cicloturişti la cei cu veleităţi sportive şi competitive. Au fost ture organizate pentru tracking/alergare şi pentru MTB cu distanţe şi dificultăţi diferite, de la 10k la 75km.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-j91mJVPaGyA/WxO_mI6_GjI/AAAAAAAA2t0/0oyacX9RHvQWLUITdn0MEzO_BONTP0qmQCCoYBhgL/s144-o/DSCN0934.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799743959767602″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0934.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-2Kf8tOYP1gs/WxO_mKajshI/AAAAAAAA2t0/RyowHhOnUXIBj1CWQ4jaewwcOEs8_l3EQCCoYBhgL/s144-o/DSCN0935.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799744360624658″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0935.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-rsCzijfx-Pg/WxO_mDCMF7I/AAAAAAAA2t0/JTpsSL-S1igjApDS5Z0FHm3YHg3HcC0rQCCoYBhgL/s144-o/DSCN0936.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799742379366322″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0936.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4DzxeiMxKGY/WxO_mI6ARBI/AAAAAAAA2t0/mr9PfhlxKI06OWbljngQpEcSeJ6KshAuACCoYBhgL/s144-o/DSCN0937.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799743955649554″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0937.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zHsJXPJwBbk/WxO_mElF8cI/AAAAAAAA2t0/1tH4o2CIkZEUQPjdy56PKfQAx3o7NjZwACCoYBhgL/s144-o/DSCN0939.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799742794199490″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0939.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-PowTOHTjKYs/WxO_mAJOAyI/AAAAAAAA2t0/8MfB3aI0TH0INXgUJzwmTMEKAqiVZPdfQCCoYBhgL/s144-o/DSCN0938.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799741603545890″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0938.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3Om3PLduoEw/WxO_mAe1IEI/AAAAAAAA2tw/mnXy4zX4r8slxnlXhJDIJz18ZfBxCnT-wCCoYBhgL/s144-o/DSCN0949.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799741694189634″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0949.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Q7PlZQDAQA4/WxO_mIQsLxI/AAAAAAAA2tw/hV9Q5rB1wDwLuvZTQp6fUVtOymxnVNXAQCCoYBhgL/s144-o/DSCN0943.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799743782366994″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0943.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-rZbQ6Gv5pmM/WxO_mILTKZI/AAAAAAAA2tw/mWmFE7IDrxQt23mm3mcgOF7ouzVgDdLLwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0948.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799743759755666″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0948.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Xv1LlIdd7qg/WxO_mN8LLVI/AAAAAAAA2tw/JFIUWuLd14UEpcOcDbhesvo9_VkgGexXACCoYBhgL/s144-o/DSCN0946.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799745306930514″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0946.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fFzT1K4HuyE/WxO_mAybReI/AAAAAAAA2tw/OOv_4MR83qM2Jfp2Lqs2oFjYPVxt0t94QCCoYBhgL/s144-o/DSCN0945.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799741776381410″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0945.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-MC2FzX1ceZc/WxO_mEED6SI/AAAAAAAA2tw/Uf6rpRQ3y1wQlcpMB4kSavGt93bui8hZgCCoYBhgL/s144-o/DSCN0944.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799742655654178″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0944.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

Multă lume ca de obicei, mulţi copii, o atmosferă faină la care au contribuit foarte mult organizatorii şi voluntarii – mai ales gospodinele voluntare. Aşa a fost şi anul trecut. La turele organizate de EKE nu sunt puncte de alimentare cum sunt eu obişnuit la concursuri, cu izotonic, cu batoane, fructe etc, aici sunt produse de casă, “de la ţară”, în care intră zacusca, dulceţurile, magiunul peste care tronează sute de felii de pâine cu untură şi ceapă. Ca băutură principală e apa, dar cine doreşte mai poate servi ceai. Se poate completa “meniul” oricând cu ce cumperi la magazinele săteşti care sunt deschise sigur cu această ocazie. Marea majoritate participă cu prietenii, în grup, aşa că e un bun prilej de socializare, de distracţie. În glumă am pus şi eu o poză cu “apa de izvor” pe care am luat-o în cursa mea cu Zsolt.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-dpu0qKIURII/WxO_mEQOJxI/AAAAAAAA2t0/vq26aKKseoUJWwIWtYogZTABKtYpTsqyQCCoYBhgL/s144-o/DSCN0940.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799742706657042″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0940.JPG” image_size=”4618×3464″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-FHB9Yd2Rh0g/WxO_mLIjWvI/AAAAAAAA2tw/MNm3dUGM0RQmu9bfMVyyJ6k-QF3l5BSiACCoYBhgL/s144-o/DSCN0942.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799744553540338″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0942.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-vT85BSudGgI/WxO_mK7VL0I/AAAAAAAA2tw/Sr3YD2ZBRgo3ndlgalNM5b0s_zdREa3qwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0950.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799744498085698″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0950.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-QxoJB2zsydA/WxO_mMC-EUI/AAAAAAAA2tw/LBj5eNajnI8kd7SpN7THHJJpVegPIRhpwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0952.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799744798560578″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0952.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-15jly5YN354/WxPGZ_Z_L5I/AAAAAAAA2xY/FYEyzRUg0TYWCbniyF0EXKKmkEvUPIR8wCCoYBhgL/s144-o/DSCN0933.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562807231828406162″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0933.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

Noi am ales ca şi anul trecut (când ne rătăcisem) tot tura cea mai grea – traseul numit N, pe ruta Cluj – Adrenalin Park – BR – Tureni – Sănduleşti – intrare Cheile Turzii – Curmătura – Cheile Borzeştilor – Moldoveneşti – Pietroasa – Piatra Secuiului – Colteşti – Râmetea. Am apreciat că organizatorii au avut grijă să străbată traseele înainte, deşi erau multe variante propuse, iar în cazul Cheilor Borzeştilor au curăţat pe coborâre poteca. Traseul nostru de acum pe Strava

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-tpfjsHRrOTo/WxO_mOSkkoI/AAAAAAAA2tw/T0ZFhq0MOSwxMUGW_dRG-6r6vp1GCLxuwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0953.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799745400869506″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0953.JPG” image_size=”4618×3464″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-YAy_mkTRLPs/WxO_mKsaj9I/AAAAAAAA2tw/zz7JWwxLWH444Nr9rEHcq4NCRmNIh-jHwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0954.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799744435523538″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0954.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-2JxJoUZKOsc/WxO_mAbzYEI/AAAAAAAA2tw/mHyymWicZisCB8wpu-RhqtPDOq0JspaHwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0955.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562799296245485873#6562799741681492034″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0955.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

Pentru că ziua următoare, duminică, trebuia să fiu la serviciu n-am putut să stau mult la Râmetea şi am pornit încetişor spre casă pe un traseu mai uşor şi mai rapid.

Top

 2.
Evenimentul Maraton Apuseni family am avut ocazia să-l văd anul acesta mai de aproape şi de asemenea am putut aprecia mai bine munca depusă de colegii de la CAR Universitar în organizarea basecampului. Eu consider că acest maraton a ajuns să fie unul dintre cele mai bine organizate concursuri, nu numai din ţară. Bravo alor noştri, le mulţumesc şi din postura de participant. Sunt oameni care an de an vin ca voluntari la punctele de control, la basecamp, unii sunt “în anonimat”, nu-i ştiu decât prietenii şi organizatorii.

Anul acesta noutăţile mari cu care a venit Maraton Apuseni au fost proba de ultra şi înscrierea probelor de ultra şi maraton la ITRA. E o mare responsabilitate, un mare pas înainte din punct de vedere competiţional. Eu sper că participanţii la ultra au apreciat pozitiv traseul, e posibil să apară îmbunătăţiri de anul viitor, poate legate şi de încadrarea probei la 5 puncte ITRA, nu 4 ca acum. Asta ar însemna lungime mai mare şi diferenţă de nivel crescută. Momentan n-au apărut clasamentele la ITRA, dar nu e motiv de îngrijorare, nici la Salomon Ultra-Trail Hungary încă n-au apărut, deşi s-a desfăşurat cu o săptămână înainte.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-WMxfa7TYL3w/WxPEzRYgBSI/AAAAAAAA2vw/0eFYT8RM7Og97Q7Z2U16jUDi41Jk-k9KACCoYBhgL/s144-o/20180526_101341_HDR.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562804984984101649#6562805467127481634″ caption=”” type=”image” alt=”20180526_101341_HDR.jpg” image_size=”4208×2368″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-jfxO7szNzZY/WxPEofig9XI/AAAAAAAA2v4/0ZLRebHVHp0MdbUc0cSF23-4C4WH0AdGwCCoYBhgL/s144-o/DSCN1040.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562804984984101649#6562805281949021554″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN1040.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-_6DdhK9FABE/WxPEoVYHLbI/AAAAAAAA2v4/Hm5EAfXBh3IcIGh-n3f50dinCEXIZ-jdQCCoYBhgL/s144-o/DSCN1039.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562804984984101649#6562805279221034418″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN1039.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zJaAHbP40SU/WxPEoQxtVfI/AAAAAAAA2v4/cB15MvSd5ycxE0gNhAeWG2AkFZ_rtC5SQCCoYBhgL/s144-o/DSCN1038.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562804984984101649#6562805277986215410″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN1038.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Eja_BKuVlxM/WxPEocCEzRI/AAAAAAAA2v4/fF9Xba0R0bQV6j3lcMFdLAbwSPuVZR7CwCCoYBhgL/s144-o/DSCN1035.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562804984984101649#6562805281007652114″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN1035.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-KmLNP89Q4a4/WxPEoZhb_pI/AAAAAAAA2vw/dnckFsJMQ181CV7x3TRlbF9ViJlmO4OgACCoYBhgL/s144-o/DSCN1042.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562804984984101649#6562805280333889170″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN1042.JPG” image_size=”4618×3464″ ]

Cum mă simt eu legat mai mult de proba family, rândurile următoare se vor adresa acestei probe.
Ca de obicei am fost să marchez traseul cu zile înainte, dar micile panouri cu imagini vesele au fost pregătite şi puse de voluntari. Traseul de family e unul dintre cele mai dificile pentru copii, având 3,2 km şi 150m diferenţă de nivel.

Ce am remarcat în mod deosebit este că proba family, mai precis evenimentul family, nu se limitează acum numai la concursul în sine. Copiii au putut să folosească hamacele, să se caţere pe un panou artificial, să participe la un treasure hunt în păduricea de lângă Skiland, au mai fost şi alte ateliere gândite pentru ei. Andreea mea s-a lăsat pictată şi a fost încurajată să ajute şi ea la pictarea micuţilor, având o înclinare artistică.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-cIibd0GW5mY/WxPEzTZIXgI/AAAAAAAA2vw/ivHBBPfCS048Vcxa_3ropQ9uJT8O-mr7QCCoYBhgL/s144-o/20180526_135827_HDR.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562804984984101649#6562805467666996738″ caption=”” type=”image” alt=”20180526_135827_HDR.jpg” image_size=”2368×4208″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-FXez8yeO7P8/WxPEzcyEqPI/AAAAAAAA2vw/2lrRayU_x0QzUgvIbn_LgUAMTWhQHng3gCCoYBhgL/s144-o/20180526_140232_HDR.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562804984984101649#6562805470187530482″ caption=”” type=”image” alt=”20180526_140232_HDR.jpg” image_size=”2368×4208″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-gJMlsFLZjqE/WxPEzd4bv0I/AAAAAAAA2vw/YlW9A5b0-qkNupX4ja-ZD95-xLauhv3xACCoYBhgL/s144-o/20180526_140254.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562804984984101649#6562805470482644802″ caption=”” type=”image” alt=”20180526_140254.jpg” image_size=”2368×4208″ ]

Proba family transformată în evenimentul family am putut-o aprecia în transformarea ei pozitivă de-a lungul anilor. Am mai scris şi în 2016 despre evoluţie, mai există şi acum poze şi filmare de la prima ediţie – 2012 când au participat o mână de copii şi părinţi – site-ul de atunci mai există pe platforma blogspot,  cum sunt eu ordonat există şi clasamentele 🙂 ,  se vede creşterea evenimentului, acum participând aproape 300 de familii. Atunci am insistat ca toţi copiii să fie prezenţi pe şi lângă podium, în fond contează mai mult atitudinea, participarea, nu rezultatul. Pun o poză din 2012 cu startul de atunci drept mărturie… Încă nu am poză de la startul de anul acesta, pentru comparaţie.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mmSLuT6CyxU/WxPEzcdML3I/AAAAAAAA2v4/JA0VKhO_abUdOELF8tbQjQk5nlRLa5hMgCCoYBhgL/s144-o/DSC_0001.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562804984984101649#6562805470099943282″ caption=”la start – remember 2012″ type=”image” alt=”DSC_0001.jpg” image_size=”2000×1339″ ]

remember 2012

Copiii mei au participat în fiecare an şi acum s-au bucurat că îi pot însoţi. Cu atât mai fericit am fost eu că le-am fost alături. Nu mă puteam împărţi să fiu cu amândoi deodată, aşa că până sus la Plopiş am alergat cu Tudor (el având o concurenţă mai tare cu băieţii) şi apoi am continuat cu Andreea până la finish. Tudor a încheiat pe locul 5 la general şi tot  locul 5 la categorie, iar Andreea pe locul 1 la fete.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-5__OV_z1viA/WxPEzS2aB6I/AAAAAAAA2vw/im-ej6D9KIkyPi7fJ6hSggL6jkRPcnZhgCCoYBhgL/s144-o/MA%2Bfamily%2Bcu%2BTudor.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562804984984101649#6562805467521353634″ caption=”MA family cu Tudor.jpg” type=”image” alt=”MA family cu Tudor.jpg” image_size=”1880×1250″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4rmWM5XxJ7Q/WxPEzROxNpI/AAAAAAAA2vw/fE1njjmdCPoecpXqsuk4asLs4m6JWLEDACCoYBhgL/s144-o/33575955_10214433050394618_3158706240117276672_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6562804984984101649#6562805467086665362″ caption=”” type=”image” alt=”33575955_10214433050394618_3158706240117276672_o.jpg” image_size=”2048×1485″ ]

Foarte buni alergători sunt copiii, pun şi mult suflet, dau totul. Bravo lor! Traseul meu pe Strava

Să ne vedem cu bine, pentru mine urmează acum 4 Munţi, unde voi participa în echipă cu sora mea, ca şi acum 2 ani.

Top

May 142017
 




A început o perioadă de tranziţie de la competiţiile mai importante din primăvară la cele din vară. Cum orientarea mea este în special spre concursurile pe echipe, spre cele de anduranţă – ultratrail şi dacă există şi de aventură, minusurile au ajuns să fie antrenamentele de MTB şi viteza la alergare, pentru competiţiile de scurtă durată dar intensive, inclusiv triatlon. Cu mare plăcere m-am urcat din nou pe MTB, fără mari pretenţii la rezultate bune, şi s-a văzut asta la Maraton Făget şi NapoCup XCO. Dar important e să-ţi placă, restul vine de la sine. Şi, ca să nu lâncezesc, am început să bifez evenimentele din zonă, chiar dacă nu pentru aspectul competiţional. În final însă preponderent tot spre trail mă voi îndrepta, pentru că mă aşteaptă Maraton Apuseni, Propark Adventure, Marathon 7500, UTF şi probabil Geiger MTB.

Aşa am ales să particip la o tură de tradiţie – Jokai Mor, pe unul din traseele de la Cluj-Napoca la Râmetea, la care puteai alege MTB sau alergare, trasee mai uşoare sau mai grele, mai scurte sau mai lungi. Am continuat cu o vizită la noul Complex Sportiv Gheorgheni – Cluj unde m-am distrat puţin la Ziua Orientării pentru toţi şi, chiar astăzi, am participat la Campionatul Naţional de Duatlon de la Cluj.

Dar, să le iau pe rând …

1. Tura memorială Jokai Mor  – am ales MTB pe unul din traseele dificile
2. Ziua Orientării pentru Toţi – popularizarea orientării
3. Campionatul Naţional de Duatlon – duatlon

 1.
Tura memorială Jokai Mor – 06 mai – este practic o excursie organizată de clubul EKE, în care nu contează vreun clasament final. Primeşti o hârtie cu puncte de reper (control) pe care trebuie să le atingi, unde sunt oameni, la câteva chiar poţi să mănânci. Cel mai important e să te simţi bine, sunt persoane care vin an de an să socializeze, să sărbătorească anduranţa şi sănătatea prin mişcare. Ca să nu fie monoton, în fiecare an poţi alege alt traseu, traseul îl poţi parcurge pe jos sau cu bicicleta, te poţi înţelege cu prietenii să-l parcurgeţi împreună. E o idee super, nu tot “hammering” în regim de concurs şi apoi fuga acasă că ai treabă.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4EfZ2M6e7Tw/WRhEPHiuzFI/AAAAAAAAk9s/TtzT4rQadEAZgutPfiN5uRU8BDEWM3FIgCCo/s144-o/18300970_1519911414709987_702916887056147439_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956203594291169#6419956295330090066″ caption=”” type=”image” alt=”18300970_1519911414709987_702916887056147439_n.jpg” image_size=”960×720″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-LfNdY83QxT8/WRhEOu_8vsI/AAAAAAAAk9s/hn01J62Ree0EbXEGPvIQrLh5oS-PhZRcQCCo/s144-o/18268609_1366773560026103_7628256605801710441_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956203594291169#6419956288741752514″ caption=”” type=”image” alt=”18268609_1366773560026103_7628256605801710441_n.jpg” image_size=”720×960″ ]

Normal că imediat ce am auzit de la Suni de tura aceasta mi-am zis că mi se potriveşte, dar tot nu m-am putut acomoda cu ideea de excursie, aşa că împreună cu prietenul Zsolt am pus la cale un traseu în regim mai alert, traseul N, considerat şi dintre cele mai dificile şi lungi. Am ales deci MTB, că de alergare gen ultra deja eram sătul.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Jq3hCPxnKnQ/WRhEN3wDW-I/AAAAAAAAk9s/OkuzBG2LvXMpKznoLTG7dF9lVkLZ7mTIgCCo/s144-o/IMG_20170507_164400.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956203594291169#6419956273911127010″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170507_164400.jpg” image_size=”1536×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Bn2WP8UO75c/WRhEOUno9rI/AAAAAAAAk9s/mYwvdOHrnN8Ml8RDUHbl0ZWsdi4Rxo-dgCCo/s144-o/IMG_20170507_164412.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956203594291169#6419956281660470962″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170507_164412.jpg” image_size=”1536×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-nAYlR1GhDT8/WRhEMyHGrgI/AAAAAAAAk9s/ErDaTsYG0xg6i-q9mZMqRM8kYFEBB32rQCCo/s144-o/IMG_20170507_164245.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956203594291169#6419956255217331714″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170507_164245.jpg” image_size=”1536×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-xrBPV-ze7z8/WRhENRI_VCI/AAAAAAAAk9s/3YXNCFfX3h0oIoA_VtZRoMQageaoxrgPgCCo/s144-o/IMG_20170507_164342.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956203594291169#6419956263546737698″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170507_164342.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

Ca la orice excursie care se respectă, ora de plecare nu-i fixă, iar noi am ales să plecăm mai târzior, pe la 8, în fond dacă ne grăbeam prea tare poate voluntarii de la posturi nici nu apucau să ajungă la timp. Ruta aleasă a fost Cluj – BR – Adrenalin Park – Tureni – Sănduleşti – intrare Cheile Turzii dinspre Petreştii de Jos – Curmătura (mai sus de Petreştii de Sus, unde este mănăstirea) – Moldoveneşti – Piatra Secuiului – Colţeşti – Râmetea.

Nu m-am putut dezminţi, iar la Curmătura am luat-o niţel greşit – aşa, cale de-o oră convertită în peste 6km cu peste 200m diferenţă de nivel în plus. Dar a fost fain! Am avut parte de o coborâre pe banda roşie (potecă destul de abruptă şi cu ceva provocări pe parcurs) până la Buru pe care am continuat s-o facem deşi deja ne-am prins că am greşit – era păcat s-o ratăm. La Buru am luat-o înapoi în sus pe triunghi roşu spre “boscheţii” unde trebuia să obţinem “ştampila”. Ar fi fost ok urcarea dacă nu era plin de copaci doborâţi de la iarna târzie care a afectat puternic şi pădurile din Făget. Aşa, sătui să tot descălecăm, cu câteva sute de metri înainte de PC am parcat bicicletele şi am continuat pe jos. De alte evenimente mai deosebite ne-am ferit, la final am avut peste 90km cu 2100m diferenţă de nivel, parcurşi în aproape 9 ore.

Foarte de treabă oamenii de la punctele de alimentare din sate, ce mi-a plăcut mai mult a fost pâinea cu unsoare şi ceapă, dar nu m-am putut abţine să gust din tot felul de dulceţuri. Mi-am zis: uite un eveniment la noi care nu-i concurs, dar la care participă activ comunitatea!

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-EsiOWYpvATM/WRhEKWQ3NcI/AAAAAAAAk9s/4KR9SE-baEkGCgQA9ovSuhu3TUBnOgAJgCCo/s144-o/IMG_20170506_204354.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956203594291169#6419956213382329794″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170506_204354.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-BDPQVEzHLlk/WRhEMZb7_LI/AAAAAAAAk9s/8DnjBRDscYA6QUoGmV7pC7GyKcMlmg68QCCo/s144-o/IMG_20170507_134804.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956203594291169#6419956248593824946″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170507_134804.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-k96gVg0S4LU/WRhEK8-_eyI/AAAAAAAAk9s/CFAf1xk9cjURcb70ki7YiE1s9IjAJkBuwCCo/s144-o/IMG_20170507_122526.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956203594291169#6419956223776357154″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170507_122526.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-dZumgD-CNb0/WRhEL_a9W6I/AAAAAAAAk9s/oant6TWZRDovLxBP-9n3p2IQEfWau8hJQCCo/s144-o/IMG_20170507_134711.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956203594291169#6419956241610398626″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170507_134711.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

Şi un alt aspect, şi mai important: a fost plin de copii, unii mici, familii! Au participat şi ei. Au fost şi ai mei, practic la Râmetea mi s-a întregit familia. Explicaţia? Au fost stabilite trasee şi pentru cei mai mici, majoritatea au plecat din Moldoveneşti până la Râmetea, maxim 12km, excursie în grup de o zi, pe jos. Şi au avut ce vedea, chiar dacă la Cheile Turzii n-au ajuns. Au urcat la Piatra Secuiului, au coborât pe partea mai abruptă până la Râmetea.

Faină zi, e drept că a fost nelipsitul noroi, dar ce mai contează? Faini oameni, le mulţumesc pentru tot. E tot mai greu să mobilizez copiii, dar dacă astfel de excursii n-ar fi o excepţie mi-ar fi mai uşor.
Ziua următoare m-am întors tot pe MTB, pe la Măgura Ierii, aproape de Borzeşti, n-a fost uşor: noroaie, poteci neumblate şi veşnicile crengi rupte. De la Deleni, să mai exersez şi eu cu MTB-ul, am luat-o direct pe ogoare şi mirişti. Dacă eşti perseverent îţi reuşeşte, chiar dacă ce vrei e o prostie!

Top

 2.
Ziua Orientării pentru toţi – 13 mai – e destinată în special copiilor. Eu aşa o interpretez, acest aspect e cel mai important – popularizarea orientării în rândul lor. De fapt, toate cele 3 evenimente despre care vorbesc acum sunt pentru viitorul nostru.
– La Jokai Mor cel mai fain a fost că au putut merge şi copii, care doar împreună se pot mobiliza să parcurgă trasee care altfel ar fi epuizante şi ar fi făcute în chinuri, cu rezultatul fix opus: îndepărtarea de mişcarea în aer liber.
– La Ziua Orientării s-a dat ciocolată la toţi cei mici, la cei mai mărişori a fost premiere (tot ciocolată, dar şi medalii), dar ei deja văd altfel orientarea – merg singuri pe trasee. Şi adulţii au fost premiaţi, inclusiv eu, dar fiecare dintre noi ştim că de fapt suntem a 5-a roată la căruţă. Meritul nostru este că aducem copiii. Eu tot m-am dus, cu Diana, deşi copiii erau plecaţi. Am mai stat de poveşti şi, ca să mă mai obosesc şi eu, m-am apucat să alerg la repere ca la intervale. Doar urma duatlonul, trebuia să văd cum mă simt dacă forţez. Mare greşeală, era gata să mă accidentez şi … toate mă dureau. Grea zi avea să urmeze!
Dar să-mi continui ideea…
– La CN Duatlon, chiar dacă e declarat campionat naţional şi există age groups pentru amatori, cu diplome şi medalii, de fapt principala ţintă sunt tot copiii. Acolo contează cu adevărat competiţia, se uită antrenorii dacă ce au muncit peste iarnă a dat rezultate… În acest context e superfluu să dai o prea mare importanţă rezultatelor la adulţi. Da, e ok să te compari, să lupţi, să te bucuri pentru rezultat. Dar să fii conştient că prin participarea ta de fapt ai sprijinit derularea unui eveniment care altfel ar ieşi în pierdere puternică financiară, că astfel ai dat un semn clar că eşti de acord ca astfel de evenimente sunt pozitive, iar dacă poţi să-ţi aduci şi copiii… Dar lumea, conştient sau nu, a înţeles. Au venit copii, cu antrenori, cu părinţi, de peste tot din ţară. Au venit şi sportivi deja consacraţi, să se măsoare între ei. Dar n-au venit în număr mare adulţi doar ca să obţină titluri la age-groups, nu de la distanţă mare. E fain că s-a organizat la Cluj campionatul naţional. Altădată s-a organizat la Bucureşti. Poate data viitoare se organizează la Târgu-Mureş sau Iaşi. Şi ce-i dacă anul acesta campionul naţional e de la Oradea, anul trecut a fost din Bucureşti şi anul viitor… Mai am şi eu o şansă la locul 3. 🙂

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-0-YRuGbJ-TU/WRhElZov5wI/AAAAAAAAk9s/2fRTS6VZTtMqxLuqbdrGS20rmr3oba4iwCCo/s144-o/IMG_20170513_130000.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956657947617185#6419956678144288514″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170513_130000.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4GYRhmSoV5Y/WRhEm0ai-QI/AAAAAAAAk9s/As2vgLrXSfM8Tzh-F2ok_r5UQ2iYE2WqACCo/s144-o/IMG_20170513_130112.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956657947617185#6419956702512347394″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170513_130112.jpg” image_size=”1536×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ZZ2nbs5edKo/WRhEmRCPW9I/AAAAAAAAk9s/nQI2FYxfQPMbF99WM1CHTBXq42F2QgD5wCCo/s144-o/IMG_20170513_130025.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956657947617185#6419956693015157714″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170513_130025.jpg” image_size=”1536×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-atNWHaELn2Y/WRhEkeBNJJI/AAAAAAAAk9s/9oKVPQaiMjYmDsK_gDSea4mcd8Nf0XZZgCCo/s144-o/IMG_20170513_115450.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956657947617185#6419956662140740754″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170513_115450.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

Ziua orientării pentru toţi s-a desfăşurat la Complexul Sportiv Gheorgheni. E prima dată când ajung acolo, aşa că am mai atins un obiectiv. Sper să se construiască ceva asemănător în fiecare cartier, începând cu Mănăşturul. 🙂

În rest, se ştie – oameni inimoşi la orientare. Tot încerc să îndrept copiii spre acest sport în natură, vreme au până la bătrâneţe.

Top

 3.
Campionatul Naţional de Duatlon – 14 mai – Cluj, lângă Parcul Iuliu Haţieganu. A fost interesant de urmărit evoluţia la copii. Unii sunt chiar foarte buni! Au venit şi ai mei, deşi practică alte sporturi. Lumea e mică, se cunosc şi ei cu alţii de la MTB, înot etc. Andreea a ţinut să vină neaparat deşi era foarte obosită, sosise la 2 noaptea de la Braşov, de la campionatele naţionale de fotbal. E campioană naţională cu echipa şcolii! Ce să-i faci, dacă a vrut fotbal… Şi când mă gândesc că o vreme a fost la balet. 🙂
În orice caz, eu sunt păţit, aşa că ziua precedentă am tot montat roţi şi cauciucuri la bicicletele noastre mai de doamne-ajută. Şi maşina de găurit am folosit, să lărgesc la genţi găurile pentru valvele de maşină. Că aşa aveam camerele pentru slickuri. Până la urmă tot va trebui să cumpăr alte biciclete.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-yVTYGEnfGyo/WRhE3eYvnmI/AAAAAAAAk9s/fd0KyiHushMAjDu7mpK3phi7te0VBBe-wCCo/s144-o/IMG_20170514_143416.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956982981189185#6419956988656983650″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170514_143416.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-o4qCPGNnO8o/WRiBepOtRzI/AAAAAAAAk-8/gFdbnb8UN-EguwjWGRjoVSHDDLnzxQyLQCCo/s144-o/18493910_1261357960628463_174402099_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6419956982981189185#6420023632280241970″ caption=”” type=”image” alt=”18493910_1261357960628463_174402099_o.jpg” image_size=”1136×852″ ]

S-au străduit ai mei, eu sunt foarte mulţumit! Aşa cum am spus mai sus, ca a 5-a roată la căruţă, am avut şi eu lupta mea în primul rând cu mine însumi. La final am terminat pe locul 42 la general (1h10min32sec pentru 5km alergare + 20km bike + 2,5km alergare), 3 la categoria 45-49 ani, am resimţit lipsa antrenamentelor specifice de viteză şi s-a văzut că anul acesta am kilometri mai puţin pe bike, iar cursiera … e prima dată când o folosesc în acest sezon. Ce să-i faci – ploile şi alergarea. Mai degrabă invers.

Urmează pentru mine (noi) un fel de concurs de MTB (fără marcaj) şi Maraton Apuseni.

Top

May 122014
 


Am încheiat încă două evenimente deosebite, la care am ţinut să particip: unul mare şi ca amploare – EcoMarathon Moeciu – şi unul, în noua definiţie simpatică – “de suflet” – Runsilvania Night Race.
Scriu câteva cuvinte despre ele, deşi dupa EcoMarathon nu prea mai am stare să stau în casă.

Moieciu de Sus – poze Radu Cristi – mulţumesc –
Din seria albumelor marca “Fac poze pentru Inima Copiilor” si “Donez amintiri”  – From EcoMarathon Moeciu
mulţumesc pentru poze Stratulat Alexandru – Instantanee in mişcare – From EcoMarathon Moeciu

EcoMarathonul de la Moeciu a reuşit să aducă la start nume de valoare, oameni care pe mine mă uimesc prin timpii lor la alergare – parcă nu parcurg acelaşi traseu ca şi mine. Hello, la mine au fost cam 2400m diferenţă de nivel, capisci? Try to act like that! Eu ca de obicei dau tot ce pot, mă străduiesc chiar dacă am zile mai slabe, şi când văd cât de greu îmi este să scot un anumit rezultat şi cei buni mă surclasează… mă ambiţionez şi mai tare, deşi tardiv – după război 🙂 . Acum iar sunt gata să dau cu ei de pământ, păcat că starea asta de euforie vine ca de obicei după cursă şi-n plus iar omit să-mi consult picioarele. Bravo lor şi bravo fetelor, ce să mai spun de Emanuela Brizio de la Valetudo.

Urmează ultima coborâre – poze Radu Cristi –
Din seria albumelor marca “Fac poze pentru Inima Copiilor” si “Donez amintiri” – From EcoMarathon Moeciu
pe urcare bucla 2 – – poze Radu Cristi –
Din seria albumelor marca “Fac poze pentru Inima Copiilor” si “Donez amintiri” – From EcoMarathon Moeciu

Mi-a plăcut organizarea, n-am avut probleme. Am avut şi număr personalizat, numai bine să mă aud strigat pe nume de spectatori. Le mulţumesc! Mulţumesc şi pentru poze mai ales lui Radu Cristi – mă tot întâlnesc virtual cu el la competiţii. A fost o surpriză plăcută pentru mine compartimentarea de la start. Elitele au fost separat – ok – dar după ele n-a urmat potopul: s-au pus panglici de demarcare pe intervale orare şi concurenţii, cu bun simţ, s-au poziţionat corect. Eu m-am pus la 4-5h – cam aşa am estimat eu că mă duc deşi eram la prima participare –  şi n-am avut probleme de trafic ci doar … personale. Cu marcajele n-am avut probleme, deşi erau roz 🙂 . Au fost şi mulţi voluntari la intersecţii, la schimbări de direcţii. În general mă agăţam cu privirea de câte un concurent şi verificam din când în când că sunt pe traseu. Totuşi, că tot pomenesc de marcaje, la bărbaţi le plac alte culori 🙂 . Mie de exemplu, orice culoare, indiferent dacă e pe copaci sau pe panglică, îmi place să fie înconjurată de alb – sunt fan al marcajelor turistice clasice. Sunt principii legate de percepţia umană a culorilor de care s-a ţinut seama inclusiv în televiziune. Referitor la premiere – le-am spus gazdelor să-l urmărească pe primar şi dacă-l văd că se antrenează pentru anul viitor atunci să ştie că nu sunt şanse de canalizare, gaze pe la ei. Dacă nu reuşeşte, măcar să modernizeze sala de festivităţi – Căminul Cultural, că prea-i întunecos şi abia se vede  scena.

mărgele şi zig-zag-uri – poze Radu Cristi –
Din seria albumelor marca “Fac poze pentru Inima Copiilor” si “Donez amintiri” – From EcoMarathon Moeciu

La Moeciu am participat pentru că ştiam de la prieteni că e un concurs fain într-o zonă în care ai ce vedea. Pentru cei buni e în întregime alergabil, nu e stâncărie şi ajungi totuşi la altitudini de peste 1300m iar Bucegii îţi apar parcă pe neaşteptate. Ce mi s-a părut mie şi mai deosebit au fost dealurile înierbate, destul de abrupte şi fără denivelări. A plouat tare în seara precedentă şi traseul a devenit mai noroios, a picurat şi-n timpul concursului, dar s-a putut alerga chiar în condiţii mai bune decât anul trecut, dovadă rezultatele.

Hai Laurenţiu! – From EcoMarathon Moeciu

Am început tare greu cursa mea, mai greu ca niciodată, mă simţeam epuizat încă de la primii 2-3 km, nici nu apucasem să ajung la prima urcare propriu-zisă. Mă şi gândeam că dacă situaţia continuă tot aşa poate ar fi mai bine să renunţ şi îmi treceau prin minte unele nume cunoscute care au abandonat anii trecuţi. Lumea trecea pe lângă mine, nu aveam voinţă să îi urmez pe cei care în mod normal erau cam de valoarea mea. Primii 10km au fost un dezastru, iar ploaia uşoară care-n mod obişnuit trebuia să mă răcorească plăcut la efort acum mă îngheţa, dovadă că o lălăiam şi motorul nu-l putem încălzi. Nici la coborârea de pe prima buclă nu puteam trage tare, dar cred că depăşirile care le făceam m-au mai încurajat. Măcar îmi dispăruseră gândurile de abandon şi singura dorinţă devenise să nu prind prea multe anotimpuri pe drum, adică să închei cât mai repede, să nu se înrăutăţească vremea.
Nici la bucla doi n-am strălucit, dar măcar ţineam un ritm şi începeam să mă mişc mai natural. Tot pe coborârile abrupte m-am bazat. La începutul buclei trei mi s-a strigat locul – 53 sau 54. Nu eram mulţumit, am început să trag mai tare. Am tot depăşit, dar mereu aveam un concurent – Mihai Husleag, de care nu mă puteam despărţi. La un moment dat am trecut şi de ultimul concurent vizibil şi a urmat o perioadă destul de lungă, minute întregi, în care trebuia să mă uit numai după marcaje, vorba lui Mihai – ce să facem dacă i-am depăşit pe toţi. Toţi ca toţi, dar unde sunt cei din faţă? Nu mai e nici o punte de legătură? Te stimulezi mai bine având pe cineva înainte. Zăresc pentru o clipă un tricou alb.
Mi-au trecut cu totul gândurile negre,  simţeam în sfârşit că sunt într-o competiţie, doar pentru asta am venit – pentru lupta sportivă cu cei de valoare apropiată de a ta. Fiecare dintre noi poate simţi senzaţia! Nu e rezervată numai pentru cei buni, pentru profesionişti! Acesta este unul din farmecele competiţiilor. Am spus şi altădată – nu trebuie să vânezi, să pescuieşti sau să lupţi la propriu cu cineva. Pe acelaşi principiu sunt şi jocurile, în care un bun exemplu e şahul. Am auzit întrebarea, nu o dată, în timp ce priveam cum se zbate la finiş un concurent să încheie în faţa altuia pentru a obţine un anonim loc x: de ce se mai luptă cei din spate, nu-şi dau seama că sunt penibili? Ei bine, nu-i aşa, eu îi înţeleg şi-i admir cu atât mai mult! Să-ţi găseşti motivaţie, să lupţi chiar dacă eşti ca a cincea roată la căruţă arată că ai un caracter puternic. Mulţi sunt amatori, au un pic de timp liber pe care au ales să-l petreacă într-un mod pozitiv, iar dacă e să mă întrebaţi cine are succes în viaţa reală aş alege dintre aceşti luptători “fără şanse”.
Nu puteam nicicum să-l ajung, a sesizat şi cel din faţă că sunt pe urmele lui. Prin fuga asta i-am ajuns pe alţii, mă apropiasem de tricoul alb, ştiam cu cine am de-a face – iar Mihai, dar Şerban. A terminat în faţa mea, din câte ţineam minte, nu la mari diferenţe şi la Intersport, şi la Alba-Iulia. Ştiam că doar la vale puteam spera să trec de el, că la sprint sau plat nu aveam nici o şansă. Aşa că pe ultima coborâre am forţat. Era să şi ies în decor de câteva ori, încercând să abordez alte linii ca şi el, noroc cu braduţii care m-au ajutat să-mi mai schimb direcţia. N-am reuşit să am o diferenţă de viteză suficientă ca să nu-l iau cu fulgi cu tot şi-n plus m-am ales cu crampe musculare de la frânări şi schimbări bruşte de direcţie. La final a terminat la 15 secunde în faţă, n-am mai sprintat.

From EcoMarathon Moeciu
la finish – poză Marcela – mulţumesc – From EcoMarathon Moeciu

Pentru mine finalul a salvat toată cursa şi aş fi fost foarte mulţumit şi de rezultat dacă nu eram aşa de apatic la început. Am încheiat pe locul 8/101 la categorie, 42/492 la general, cu un timp de 4h39min45sec. Stimă la toţi concurenţii, au fost care au încheiat cursa şi-n aproape 9 ore! Eu cred că s-au simţit bine toţi, mai ales că vremea s-a făcut tot mai frumoasă.
Unul din scopurile concursului a fost şi să vedem cum stăm – Adi şi cu mine – şi ce avem de făcut în continuare. Vrem să participăm împreună la Marathon 7500 – echipa Regi şi Pioni. Am şi eu o emisiune de şah pe TVR Cluj, se împlinesc anul acesta 10 ani, şi vreau s-o mai promovez, că tot e vorba să se introducă şahul ca opţional în şcoli.  Momentan Adi mai are de lucrat 🙂 , ne mai comparăm şi la Maraton Apuseni – maratonul casei pentru noi. Săptămâna aceasta merg la pregătit traseul de family, sper să nu fie surprize majore datorate construcţiilor şi tăierilor de copaci.

la startul cursei de noapte – mulţumesc pentru poze fotografului – From Runsilvania Night Race – Rimetea

Şi acum despre Runsilvania Night Run – desfăşurată săptămâna trecută, – o cursă nocturnă într-o zonă superbă … ziua. Nu au fost mulţi concurenţi din păcate, poate şi din cauza vremii – văd că papucii mei de competiţie n-au prins până acum nici un concurs fără noroi. Concursul face parte dintr-o serie de alergări nu departe de casă – Runsilvania Tour, prin zone foarte pitoreşti – Râmetea, Rodnei, Răchiţele, Făgetul nostru. Şi aici, la Râmetea, o zonă cunoscută mai ales parapantiştilor (şi acum erau o mulţime cu corturile – îi recunoşti şi după obsesia lor – au numerele de la maşini cu FLY), am mers şi cu dorinţa de a exersa alergarea de noapte în vederea Marathon 7500, să-mi dau seama de problemele care apar nu numai din experienţa altora, că doar fiecare e diferit.

Cetatea Colţeşti – From Runsilvania Night Race – Rimetea

Din cauza ploilor şi a terenului organizatorii au modificat traseul şi foarte bine au făcut, că şi aşa am simţit din loc în loc că parcă-s cu şlapi şi făceam eforturi să nu rămân desculţ. Am renunţat la gps pentru că modificarea de traseu era în ultima parte, dar măcar am avut o grijă mai puţin. Am luat startul din centrul localităţii Râmetea imediat ce s-a lăsat întunericul. Prin zonă am mai fost eu de câteva ori, atât în drumeţie cât şi cu MTB-ul, inclusiv pe la Cetatea Colţeşti, dar traseul îmi era în mare parte necunoscut. Interesantă e lumea la lumina frontalei! Nu e chiar ca-n peşteră, e chiar mai fain. Mi-era teamă de rătăcire şi am încercat să ţin pasul cu cei din faţă. O parte am reuşit, dar şi la această cursă am simţit că nu-s refăcut complet după Maratonul Internaţional Cluj. Panglicile albe s-au văzut bine, dar în pădure tot am reuşit să le pierd, deşi îmi mişcam capul de-mi era frică să nu capăt tic. Am ajuns la o cascadă spectaculoasă, iar dedesubt era o prăpastie de vreo 30m, că nu-i vedeam bine capătul. Mă tot întrebam pe unde părul meu au trecut primii şi dacă era vreo urmă de posibilitate de trecere sunt convins că nu-mi trecea prin cap că o luasem greşit. M-am liniştit însă şi în sfârşit am luat decizia corectă să mă întorc. Am văzut şi lumini – mă ajunseseră doi concurenţi. Era totul ok, acum eram în grup şi alergam repejor la deal. Am încercat de vreo 2-3 ori să trec în faţă şi să mă depărtez dar de fiecare dată o luam pe potecuţe greşite, aşa că m-am resemnat temporar. În plus, apăruse altă neplăcere. Pentru prima dată la un concurs am avut “probleme tehnice”. A trebuit să rămân în urmă, iar am rămas singur. M-am forţat să-i ajung şi am reuşit să-i văd bine cu puţin înainte de încheierea urcării. Pe coborâre am reuşit să trec în faţă, dar au urmat urcările de final pe dealurile presărate cu luminiţe clipitoare de la biciclete. Geza a scăpat în faţă, n-am mai reuşit să-l ajung la final. Cu 150m înainte de finish, eram în comună, auzeam aclamaţii, am reuşit iar s-o iau pe alături. Am ajuns la casa Tobias, probabil că pe fond de relaxare şi din cauza unui autocar parcat la intersecţie, am ratat strada. N-a fost mare paguba, am pierdut cam 2 minute, ajungând înainte de cel de-al treilea din grupul nostru.

cursa pe Strava – From Runsilvania Night Race – Rimetea
mulţumesc organizatorilor – From Runsilvania Night Race – Rimetea

Clar că la Maraton 7500 voi avea şi gps, că pe fond de oboseală cine ştie ce face omul. Tot aşa de limpede e că acolo ne vom strădui să parcurgem cât de mult din traseu ziua, că noaptea e făcută pentru altceva. Rezultatul meu – 2h2min la o distanţă de semimaraton – locul 1 la categorie şi 6 la general, nu spune mare lucru, dar eu m-am bucurat. A fost frumoasă şi atmosfera, am avut parte de un gulaş, de vin, de bere, de ţuică, fiecare de ce am vrut, aşa că ne-am încălzit rapid. Am avut norocul că ploaia ne-a aşteptat să terminăm. Mulţumesc pentru cazare, mulţumesc lui Geza pentru tovărăşia pe traseu. Aţi fost simpatici toţi! Sper să ne vedem la următoarele etape!