Jul 212021
 

Într-un stil necaracteristic pun alături trei din activitățile mele sportive trecute, mai importante, care au precedat concursul Transylvania Legends. Prioritățile mele sunt acum în schimbare, a trebuit să mă adaptez ținând cont de prelungirea la infinit a nivelului de alertă mai mult sau mai puțin global.

Voi face scurte prezentări ale acestor evenimente, atașând câteva poze sau trackuri semnificative.

4-7 martie 2021. În ordinea și a importanței, dar și a efortului depus, încep cu provocarea 10K Vertical – ski tură.









Ce am scris pe facebook:
“A fost 10k Vertical, adica 10000m diferenta de nivel pozitivă parcurși cu schiurile de tura în 24h… O provocare de tipul Rupicapra Challenge in care e vorba de echipa, de a reusi sa duci la indeplinire un scop suficient de greu pentru a aduce la limita atat fizic cat si pe alte planuri un om … obisnuit. Adica o forma de concurs in care mai ales duci o lupta cu tine însuți si te bucuri daca reusesc cat mai multi dintre ai tai. In care ajuti pe cel de langa tine cand e cazul, iar locul ocupat la final se subordoneaza prioritatii de a încheia cu bine cat mai multi. Fireste, ramane o mare bucurie sa termini si primul, e si dovada si incurajarea pentru ceilalti ca se poate.
Provocarea noastra, a echipei Clubul Sporturilor Montane Rupicapra, a luat forma inca de anul trecut, dar atunci a fost perioada de urgenta. Anul acesta am decis ca, adaptandu-ne conditiilor, putem da o forma ideii initiale nascute cel mai probabil in mintea prietenilor Szénási Zoltán , Csongor Vágási , Hadnagy Péter si Alpar Gyorgy Katona . Cine mai stie …
Acum a avut loc varianta pandemica, cu pauza intre orele 23 si 5 dimineata.
Dupa tatonari in diverse domenii schiabile din tara ne-am decis la Straja. Aici am si eu merit! A fost propunerea mea, am fost și în prospecție, mai întâi cu fiul meu, apoi și cu echipa.
Ne-am strans mai multi, opt care am luat startul: adaug pe Adi Cosma si doi invitati: János Márk-Nagy si Zsolt Kovacs . Stiam ca o parte dintre noi nu vom putea ramane pana la final, ca in plus pot aparea probleme. Dar, daca suntem mai multi, poate nu e chiar nebunie, nu? Adica ne-au sprijinit si voluntari, ca la o echipa adevarata: Bea Lózer, Péter Mária, Balint Aba, Endre Molnar . Nu uit de asta data sa adaug multumirile mele si pentru Ramona Szenasi , discreta, pe care implicit am considerat-o organizator si cumva “fara nume”. Le multumesc tuturor pentru suport, pentru poze, incurajari, a fost un eveniment special! Multumesc si echipei Salvamont de la Straja care ne-a asigurat un spatiu apropiat de partie pentru a ne putea descurca cu logistica.
Traseul stabilit de noi putea fi considerat a fi format din 3 parti, sumand 650m diferenta de nivel, inlantuite de undeva de la partia de sub telegondola ce urca in statiune si pana la varful Mutu. Prima parte, sub telegondola – 300m diferenta de nivel. Urma o traversare de drum de masini ca sa ajungem la “zid”, portiune usor mai abrupta cu 150m diferenta de nivel, de la baza telescaunului lenes si a teleschiului. Partea a treia si ultima, pana la varful Mutu, avea aproximativ 200m diferenta de nivel, dar era mult mai expusa la vant, ceata si aveai si portiuni mai plate care puteau fi considerate pierdere de timp. In principiu majoritatea am preferat sa parcurgem inlantuirea celor 3 bucati de partie pentru a nu schimba pieile prea des si pentru a ne mai si dezmorti.
Pe scurt, am reusit sa incheiem împreună patru dintre noi: Csongi, Zoli, Peter si cu mine.
Eu am incheiat primul, daca e sa calculez fix cei 10000m mi-au trebuit 19h50min.
In prima zi am parcurs 8575m diferenta de nivel in 16h55min, pana la ora 21.55 de la ora 5 dimineata. Au fost 77,65km conform Strava:
https://www.strava.com/activities/4896195060/overview
A doua zi am continuat insa sa fac ture si cu grupul determinat sa incheie provocarea – Csongi, Zoli si Peter – au incheiat cei 10000m sub 23h. Ca asa e frumos si m-au impresionat cu determinarea si unitatea lor. Am pornit dupa ora 7 si in 2h55min am indeplinit provocarea, dar in total am parcurs 23km, 2626m diferenta de nivel. https://www.strava.com/activities/4900422027/overview
Pe langa grupul “monolit”, mai spun cateva cuvinte despre cei care au schiat alaturi de noi, ne-au aratat si alt nivel si ne-au si incurajat si ajutat prin prezenta lor.
Zsolt a fost foarte tare, a avut alt ritm decat noi toti si o alta tactica de abordare a urcarilor: a tot urcat si a coborat pe bucata de partie mai abrupta, zona doi descrisa mai sus, fara sa-si dea jos pieile. A reusit sa faca astfel cel putin la inceput pe la 800m diferenta de nivel pe ora. Cred ca i-a fost tot mai greu cand au inceput sa vina schiori multi pe partie, acolo mereu e inghesuiala si se rascheteaza zapada de ajungi sa patinezi pe urcare. Pe la 7200m diferenta de nivel a acumulat in prima zi inca pe lumina, rapid, iar in ziua urmatoare a pornit in explorarea domeniului, a mers alaturi si de Joe si a facut in total 9000m.
Alpar schia zen pe coborari, era puternic pe urcari, dar obligatiile nu l-au lasat sa incheie provocarea. Ne-am bucurat ca si-a facut timp sa vina, a fost la Straja mai mult pentru noi.
Janos a avut si el strategia lui, la un moment dat s-a fixat pe bucata de partie de sub telecabina care urca la statiune, bucata care avea 300m diferenta de nivel. Fiecare dintre noi suntem unici, diversi, asa ca despre el pot spune ca-i place linistea si sa-si faca treaba singur. Zona aceea de partie nu era folosita de schiori, nefunctionand teleschiul, iar mai jos nu puteai schia pana la baza telecabinei, asa ca trebuia sa ai echipament de schi de tura. L-a afectat puternic interzicerea schiarii in acea zona de pe la 10 noaptea din cauza concursului ce se tinea in ziua urmatoare. N-am stiut de acel concurs cand am facut prospectie, ne-a obligat sa incheiem ziua intai la ora 22, portiunile doi si trei erau sub ceata groasa si vant, cu prognoze nefavorabile si in ziua urmatoare. Probabil de aceea Janos n-a mai facut touring ziua urmatoare, a schiat si ne-a ajutat.
Multumesc lui Adi Cosma pentru compania pana pe la ora 17! Cu el am tot urcat si coborat, m-am straduit sa tin ritmul alaturi de el stiind ca va fi mai alert, Adi netrebuind sa se pastreze pentru a doua zi. Inca un om cu program! N-am prea facut pauze, abia dupa plecarea lui Adi m-am dus la cabana pentru pastele cu branza (foarte multumesc).
Cred ca niciunul dintre noi n-a crezut ca am putea incheia provocarea in regim de partii din Romania cu timp sub 18h, asa ca am fost si eu nitel bulversat de aceasta posibilitate. Nu eram la nivelul sa obtin asa ceva, dar… Aveam 5200m dif de nivel dupa primele 9h, dar evident pierdusem din ritm si ma gandeam ca imi vor ramane pana la 1000m pentru ziua urmatoare. De la cei 600m dif nivel pe ora si chiar usor peste in primele ore, intrasem in pierderi calculate in zona cu 500m dif de nivel pe ora.
A fost “Veni, vidi, vici” al nostru. Bine, musamalizam ce a reusit Killian. Ma conformez regulii enuntate tot de mine, nici nu dau linkuri. 🙂 La noi au fost 10000m carpatini.
Revin ca dintr-un vis, ce mai e pe la Cluj?
PS1: Inca o data multumesc pentru poze, ma tot uit si acum, am vreme.
PS2: Multumesc Merinito in special pentru bluza. Eu nu ma inghesui in general sa fac reclama dar… am folosit-o si ziua a doua, fara s-o spal. Era cu urme de sare si aveam si alte optiuni. Si nu, nu eram bolnav, fara miros.
PS3: “N-am mai vazut oameni care sa schieze in sus! Faci un selfie cu mine?” Din glumele prietenilor mei… poate.”

Cei din club au făcut și un filmuleț reprezentativ.

27-28 martie 2021 Cupa Busola de Aur și CN Orientare.
Am participat și eu la acest concurs anual organizat în Făget, lângă Cluj. Îmi place la orientare, chiar dacă nu sunt așa de performant, iar Făgetul mi-e cunoscut binișor pentru că aici alerg regulat, ceea ce măcar mă ferește să nu ajung în alte … țări fără să-mi dau seama.
De pe facebook:
“Incepe concursul de orientare, etapa I.
Am gatat. Ei zic ca au fost 6,6km cu 245m dif nivel. Eu i-am contrazis, am 8,4km cu 467m dif nivel.”







“Etapa a II-a. Azi teren mai dificil. Etapa a II-a Cupa Busola de Aur orientare, categ M45, teoretic 5km cu 140m dif nivel. Eu 6,8km cu 308m ascent, 1h15min.”



15 mai 2021 Memorialul Jokai Mor, am ales MTB traseul N (ca de obicei).
Schimbarea față de anii trecuți a fost că am parcurs traseul împreună cu Adi Cosma, cu care de altfel voi fi alături și la concursul de aventură Propark Adventure.
De pe facebook:
“E o tura cu traditie la care am fost de cateva ori dar mereu cu MTB-ul. Este acum si varianta ultramaraton de aproximativ 52km, dar in general in aceasta perioada in ultimii ani am avut alte ultra-uri inainte si nu era bine sa alerg in regim de competitie fara pauza. In plus, la MTB ai posibilitatea sa alegi o multime de variante de la Sandulesti la Rametea.
Tura memoriala presupune sa parcurgi distanta Cluj-Rametea pe ruta aproximativa Cluj-Adrenalin Park-Tureni-Sandulesti, iar de aici ai variante spre Moldovenesti-Rametea unde e finishul. Pentru familii cu copii exista si variante mai scurte de drumetie de la Moldovenesti pe la Piatra Secuiului la Rametea (10km) sau Sandulesti-Rametea.
De data aceasta am mers alaturi de Adi Cosma , ii multumesc pentru companie, si pentru ca avem de gand sa fim in echipa la Propark Adventure in acest an.
Traseul nostru, de aproximativ 91km, a fost pe ruta Cluj-Sandulesti si apoi varianta N, pe la Cheile Turzii, Cheile Borzesti si Coltesti.
Un singur eveniment mai deosebit: Adi si-a rupt lantul si ne-am cam chinuit sa-l scurtam, oprindu-ne si de verificare. Aproximativ 30min per total am avut pauza neprevazuta.
In rest, atmosfera faina, oameni fericiti (chiar daca unii aveau fetele mai chinuite) si vreme buna.
Felicitari la toti participantii la tura, ca a fost drumetie, ultra sau MTB. Dintre toate, doar ultra a fost competitie, acolo cei de la Clubul Sporturilor Montane Rupicapra au ocupat tot podiumul.
Ne-am intors tot pe MTB, mai linistit, pe ruta Buru-Filea-Ciurila, deci tot asfalt. S-a schimbat si vremea iar de pe la Baisoara ne-a plouat aproape continuu.”

May 022018
 

Care iti sunt limitele?

Care iti sunt limitele?

Imediat începe vara și mă uit în urmă la rezultatul unei decizii de-ale mele: două postări în acest an – una despre Activități 2017 și una despre un concurs – Istria 100 mile. După “standardul” anilor trecuți, aș fi fost la cam la a 14 postare despre un concurs (din cele 38 de exemplu din 2017). Parcă adie o schimbare, deși concursurile sunt doar vârful aisbergului și baza încă nu s-a topit. Adică la mișcare pe afară nu s-a modificat mare lucru și am fost la diverse concursuri locale și nu doar în calitate de concurent.
M-am “orientat” mai spre orientare și lucruri nestandard, mai neobișnuite.
Să fac o enumerare cu ceea ce voi aminti pe scurt:

1. Crosul Divelor ca voluntar – 3 martie
2. Beard Run 3 – Crosul treptelor – 17 martie
3. Cupa Compass ed 16 – orientare – 24 martie
4. Olimpiada de șah pe licee – zona NV  – neimplicat decât cu gândul 🙂 – 14 aprilie
5. Maraton Internațional Cluj ca voluntar – 15 aprilie
6. Cupa Busola de Aur 2 etape – orientare – 21, 22 aprilie
7. Seminar “Care îți sunt limitele”, alături de Vio și Alin Cârdei – 26 aprilie

Pot spune că fiecare în parte îmi trezește un fel de nostalgie mai copilăroasă, așa că sunt din categoria evenimentelor de care îmi voi aduce aminte mereu și deci au însemnat un plus pentru mine, nelimitat doar la efortul fizic.

 1.
Crosul Divelor e mai degrabă un vestitor al primăverii la care băieții nu trebuie să lipsească, ca suporteri și admiratori – evident. Păcat ca sunt așa timizi! 🙂 Am și eu prințesele mele care participă an de an la acest concurs, așa că venirea mea n-a fost ceva ieșit din comun. Că în mod obișnuit sunt pregătit să alerg oricând iar nu e “out of limit”.
Rezultatul a fost că am făcut pe iepurele (la sugestia prietenului Horațiu) și am parcurs prima tură și la cursa de 2km și la cea de 5km, cu singura preocupare să nu fiu surclasat de dive și să fiu astfel de ajutor. Cum a fost bine organizat și voluntari pe traseu nu au apărut probleme. Faptul că Andreea a încheiat pe locul 2 cursa de 2km m-a făcut și mai bucuros că am fost acolo.
Câteva poze am făcut și eu – un link.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mV5GLunkk3s/Wunf19ACL4I/AAAAAAAA2fo/PVeE9eCNeHws4OiGXla7cujjJkN24RwfACCoYBhgL/s144-o/28514736_173289616636343_5247261729451631112_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013250987863938″ caption=”” type=”image” alt=”28514736_173289616636343_5247261729451631112_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-H6dlGqQem8w/Wunf198AQpI/AAAAAAAA2fo/9w4nVhhR7NYyaEyJKQVkUqg1U3JXhWxgQCCoYBhgL/s144-o/PMCJ6253_.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013251239395986″ caption=”” type=”image” alt=”PMCJ6253_.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3JvGY6Jpins/Wunf1z0rIKI/AAAAAAAA2fo/c7a3APMHC6QLoCGISmA8_9XmjXaJM-z7gCCoYBhgL/s144-o/28424396_173290939969544_586283399426613913_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013248524296354″ caption=”” type=”image” alt=”28424396_173290939969544_586283399426613913_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-VlWO2-NYVmQ/Wunf1–bHII/AAAAAAAA2fo/jQfjIihSHYoFlRqLC19lUQhpvDi3QTHHwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0779.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013251517979778″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0779.JPG” image_size=”4686×3414″ ]

Top

 2.
Beard Run 3 sau Crosul Treptelor  – eveniment caritabil – a însemnat pentru mine un prim test în noul an. Nu sunt feblețea mea treptele acestea “noi”, făcute mai mari și mai abrupte decât cele anterioare, dar am vrut să-mi testez cu această ocazie și viteza și puterea.
Ce am scris atunci pe facebook:
Beard Run 3 – crosul treptelor – un concurs caritabil, in care toti banii de inscriere au fost donati pentru achizitionarea unei ambulante. Pas cu pas, cu rabdare…
A fost primul meu concurs din anul acesta, un loc 4 la general la tura lunga cu 5 urcari. N-am apreciat corect cat de tare sa trag de la inceput, asa ca la ultima bucla m-am pomenit cu un timp cu aproximativ 20sec mai bun ca restul – 5min36sec https://www.strava.com/activities/1457157535/segments .
Ca de obicei, la astfel de concursuri conteaza mai mult sa participi si sa fii alaturi de prieteni si familie. Diana a facut parte din una din multele echipe Garmin si a incheiat pe locul 2 stafete, iar Tudor a incheiat pe locul 3 la baieti. In acest timp unii invata – Andreea. 
Felicitari participantilor, organizatorilor si … sa avem orasul pe care ni-l dorim!

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-QcD8i9fw8v8/WungVvTzEKI/AAAAAAAA2hE/5Im6CSwp3_AM3050Jl1MN-xLIt4TZQGbgCCoYBhgL/s144-o/28700793_10214627581817118_6474491476164663245_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013797068476578″ caption=”” type=”image” alt=”28700793_10214627581817118_6474491476164663245_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ZXjYogGlhG0/WungVqZHxGI/AAAAAAAA2hE/rf3m-gW3JMMwJOFCX6KoN8hHm3UnyWljACCoYBhgL/s144-o/PMCJ9635_.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013795748627554″ caption=”” type=”image” alt=”PMCJ9635_.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Vy4KBAmmtbo/WungViESR6I/AAAAAAAA2hE/tCgfSn-iPUMCkUihhB0bGJnoHo2x_ZxsACCoYBhgL/s144-o/28947878_10214627581937121_461023232704511909_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013793513752482″ caption=”” type=”image” alt=”28947878_10214627581937121_461023232704511909_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ]

Top

 3.
Cupa Compass ediția 16 – orientare – a fost ca de obicei o provocare pentru mine. Poate totuși ar trebui să tratez orientarea mai serios și să învăț mai multe, să ajung la un nivel mai puțin … obositor. 🙂 După ce m-am învârtit de pomană peste 30min, răstimp în care cred că am găsit doar 2 repere, am avut norocul să dea Gyongyi peste mine și, cum am observat că reperele coincideau, am parcurs restul de traseu împreună, mai mult încurcând-o. Mie în schimb mi-a prins foarte bine parteneriatul, din care am rămas nu cu multe, e drept, că dacă nu știi nici nu poți pricepe totul deodată. E ca diferența dintre a vedea din avion terenul față de cum îl vezi pierdut prin tufe, ca un șoricel. Ce a pus capac a fost și stilul de atacare a unui reper, la unul de exemplu nici nu mi-am dat seama că a punctat în viteză și a trebuit să mă întorc. Am crezut că doar s-a dezechilibrat puțin că era o zonă abruptă. Singurul meu avantaj e că nu mă descurajez ușor, m-am abținut și nu mi-am aruncat busola în semn de protest. În fond ea nici n-am observat să aibă nevoie de busolă și să devin profesionist așa simplu… 🙂
De pe facebook:
Cupa Compass – ed 16 – orientare. Fain, soare, ca o zi de primavara.  Am participat la categoria M45. Traseul a fost de medie distanta, zona Bradet – Galcer (ca de obicei la orientaristi fiecare petec de pamant are un nume, la alergare sau MTB spun doar atat – Faget – si am rezolvat locatia).

A fost multa lume si mai ales multi copii pentru acest sport interesant si instructiv dar care nu e in voga la noi. Are acea atmosfera de prietenie specifica concursurilor in care fiecare se stie cu fiecare si … a ramas la vechea si modica taxa de participare de 10 – 15 lei prin care se vede clar ca organizatorii sunt si voluntari.  Alte vremuri in aceste vremuri!

Pe Strava – https://www.strava.com/activities/1468856930/overview .

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fYykxddzNBc/WungiDgZscI/AAAAAAAA2hE/msq0hU-qGBY_DaGiIh1jda9PFZ7eQ8rcACCoYBhgL/s144-o/20180324_122200.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014008648479170″ caption=”” type=”image” alt=”20180324_122200.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-HPXcgBOCTFQ/WungiJNJLMI/AAAAAAAA2hE/Q2RmKLVyctknL_rN8bltt0pXXTCMWkGGwCCoYBhgL/s144-o/20180324_150452.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014010178317506″ caption=”” type=”image” alt=”20180324_150452.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-vYcCFC3ZsVE/WungiCJIYcI/AAAAAAAA2hE/8iWLrCXZNronhl6ewhg9dpL7hRTIZkaVgCCoYBhgL/s144-o/20180324_150503.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014008282440130″ caption=”” type=”image” alt=”20180324_150503.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

Top

 4.
Olimpiada de șah pe licee – zona NV – o enumăr pentru că Andreea a reușit împreună cu echipa claselor 5-8 de la Hațieganu să se califice în finala pe școli. Ceva tot îi place la șahul ăsta… Că cel mai probabil nu va putea merge la finala pentru că e clasa a VIII-a, nu-i așa important. Eu nu am decât meritul că am încurajat-o.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mtOVq_ch4M8/Wung1gdCQ4I/AAAAAAAA2hE/HG9oNQyyoO0BUR7aILfvlN42VZ9K2Tj6gCCoYBhgL/s144-o/30705179_1848863225184451_1162733829840961536_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014342836503426″ caption=”” type=”image” alt=”30705179_1848863225184451_1162733829840961536_o.jpg” image_size=”1008×1792″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-g5J6ZdflPDw/Wung1k1tR7I/AAAAAAAA2hE/P-DgKHK18vYiOB3uBwbsZYJkdhQfOEvaQCCoYBhgL/s144-o/30706552_1848853928518714_7389753801298673664_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014344013727666″ caption=”” type=”image” alt=”30706552_1848853928518714_7389753801298673664_o.jpg” image_size=”1008×1792″ ]

Top

 5.
Maratonul Internațional Cluj l-am trăit ca voluntar. Am fost o echipă de bicicliști pe care Horațiu ne-a rugat să avem rol de însoțire a primilor concurenți de la probele de maraton, semimaraton și ștafete. Pentru mine traseul era destul de întortocheat, l-am și parcurs de 2 ori înainte de concurs ca să nu greșesc și să induc în eroare alergătorii. În timpul concursului însă, ca de obicei, n-au fost probleme, dar au fost cazuri când am folosit fluierul și o dată chiar a trebuit să mă opresc să nu lovesc pe cineva. Kenyanul s-a descurcat perfect, s-a strecurat.
De pe facebook – mai întâi ce am scris în ziua premergătoare (aveam ceva emoții):
Recunoastere traseu alergare Maraton Cluj 2018, fara Parc Babes si Stadion

Maine, in faţa kenyenilor…
Simt ca MTB-ul nu mă va trăda.  Singura întrebare: cu ce mă îmbrac. Roşu?

Tot de pe facebook, după cursă:
M-am bucurat ca am avut ocazia sa insotesc pe primul maratonist de la Wizz Air Cluj-Napoca Marathon . Cu MTB-ul, cum altfel, doar vorbesc de un kenyan.

Felicitari concurentilor, celor care s-au zbatut sa se autodepaseasca. Imi pare rau ca Balan Nicolae a incheiat pe locul 4, pana la ultimii 3-4 km a fost mai tot timpul pe locul 2. A fost un reper pentru “noi”, adica pentru Kiplagat, cam la 3min in spate.

Felicitari si organizatorilor, voluntarilor si spectatorilor, fiecare s-a straduit in felul lui sa fie totul bine. Fain ca m-am intalnit cu multi prieteni, ca alaturi de mine pe bicicleta am avut prieteni deja pot spune – vechi.

Traseul a fost interesant, ai putut vedea si Clujul istoric, dar si parcurile Mare si Babes pe unde-si duc veacul clujenii cand vor un pic de liniste si racoare. N-a fost insa un traseu de batut recordurile de timp la maraton, e insa un aspect secundar. Fain de asemenea a fost ca au fost benzi separate pentru transportul public si astfel nu cred ca au fost multi carcotasi pe care sa-i deranjeze sărbătoarea … noastra.
Am fost de 2 ori pe traseu in recunoastere, prima data sambata, fara sa intru in Parcul Babes si pe stadion, si o data astazi, pe la ora 7 dimineata, cand erau aproape gata montate gardurile, separatoarele etc. In cursa insa e totul altfel, chiar daca esti doar observator. Si a fost destul de stresant pentru mine, a trebuit sa fiu atent la multe… si ceva am gresit chiar la final. Dar nu asta e important.

Cum decurge o cursa pentru un winner? Well, e o senzatie cam inedita pentru mine, ceva despre am tot citit si gandit.  Clar stiu ce sa fac si am pregatirea necesara daca as fi intr-o astfel de postura. Dar atat!  
Mai intai startul… Impreuna cu Kertesz Levente , Tudor StupariuBoldi Calin Mircea si … (nu stiu numele) am asteptat in afara stadionului sa apara alergatorii. Poza de mai jos este de la crosul de 5km dinainte de maraton (primii). Enorm de multi participanti au fost la cros (si Andreea mea), unii si cu carucioare cu copii, am crezut ca n-au sa se termine pana incep maratonistii si clar va fi imposibil de trecut de ei. Dar… totul a fost gandit ok.
In timp ne-am repartizat, sa nu pateasca ceva primii alergatori. Eu am ramas cu kenyanul. Am schimbat cateva vorbe cu el, am banuit ca e stresat ca nu stia cine e in faţă şi trăgea prea tare. Scăpase un băiat care alerga extraordinar, dar era de la stafeta. Nu m-a crezut Kiplagat, dar in timp s-au mai schimbat lucrurile: stafetele aveau numere de 4 cifre, noi de 3.

Primul semimaraton a fost fara multe povesti, cam 1h12min a durat. Nicu Balan era la 3minute si distanta s-a pastrat pana spre final. In apropierea lui insa mai era un alergator, probabil Stefan Lupu, dar acesta statea “la cutie”, tinandu-l sub control pe Nicu.
Fantastic ce seamana o cursa de alergare cu una de ciclism! Ce mult te ajuta cineva care este in faţa ta pentru ritm! Cand “al meu” era depasit de cineva de la stafeta o vreme reusea sa se tina si avea alt ritm. Probabil daca avea concurent mai aproape putea sa traga si mai tare, dar vreau sa spun ca nu i-a fost usor in special la final. Asa ca, inca o invatatura, credeti in voi, pana nu bate gongul nu se sfarseste nimic, orice e posibil! Si lasati in faţa voastră şi pe alţii, faceţi schimb la “trenă” dacă ritmul e asemănător, ajuta tot grupul, primul trebuie să fii la finish nu pe parcurs! Daca omul de langa nu colaboreaza, incetiniti sau trageti-va la o parte, punct. Poate l-ati fi ajuns…

A venit finalul, mi-am luat ramas bun de la kenyan inainte de intrarea pe stadion si am tasnit sa anunt, daca e cazul, ca soseste primul maratonist. Si de aici o mica bâlbă, am luat-o pe culoarul gresit, de bucla, nu de finish (n-am vazut marcajul), iar omul meu, desi era departe, ajungand sa aiba incredere oarba in mine… idem  Dar a fost un baiat inspirat inainte de finish, si cu forta necesara, si a mutat un gard si invingatorul a avut parte de primirea dorita!

Acum, back to work, astept sa incheie cursa de 10km si Diana. 
Daca ma gandesc bine, as putea sa ma obisnuiesc cu chibiţatul, e şi asta o meserie. In orice caz, pentru cei din breasla asta, e incomparabil mai mic efortul! Trebuie sa fi trait asa ceva, cu un nivel cat mai sus e si mai bine, ca sa devii un chibit bun. M-am straduit sa nu inoportunez prea tare fotografii de pe parcurs, sper ca am si reusit.

Fain să ai aşa un concurs în oraşul tău!
Cursa mea cu MTB-ul (de fapt a lui Kiplagat în alergare): – Strava.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-SMgDt2HaN1k/Wung9Xx0eGI/AAAAAAAA2hE/LyNeF3HdpXEmgSQQyWM5vd_UBaeexOPHQCCoYBhgL/s144-o/QzibuSjnmW5g3KkM_zwSd9-Sw3wIwSA-qvuwIWOECjQ-2048×1455.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014477946714210″ caption=”” type=”image” alt=”QzibuSjnmW5g3KkM_zwSd9-Sw3wIwSA-qvuwIWOECjQ-2048×1455.jpg” image_size=”2048×1455″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ji8EMioguZY/Wung9QXBUyI/AAAAAAAA2hE/GxIUyYnuAxsBpX7xCWYPdBuKn8g1-frHQCCoYBhgL/s144-o/ok.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014475955262242″ caption=”” type=”image” alt=”ok.jpg” image_size=”3097×1890″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zhp4w4mZZXk/Wung9bJJc9I/AAAAAAAA2hE/zZomYGAkKFECa9GFbeu1rxaJgOY5SETuACCoYBhgL/s144-o/30722914_1922141221192648_7449060045456670720_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014478849864658″ caption=”” type=”image” alt=”30722914_1922141221192648_7449060045456670720_n.jpg” image_size=”960×720″ ]

Top

 6.
Cupa Busola de Aur 2 etape – orientare – asta chiar a fost hard pentru mine. Au fost două etape – lungă și medie, iar prima chiar a fost extenuantă, mai ceva ca un maraton. Nu din cauza efortului fizic… Noroc că pe mine nu mă doare capul. 🙂
De pe facebook:
Azi, Cupa Busola de Aur, Casele Micesti – prima etapa – long distance – sunt epuizat, mai ales psihic.

Parametri tehnici, la categoria M45: 5,4km cu 220m dif nivel. Pentru mine, conform trackului: 18,5km, 4h, 926m dif nivel (in majoritate cred ca urcari aiurea, direct prin padure si lastarisuri, nu pe poteci). https://www.strava.com/activities/1522317404/overview

Cam 1h mi-a luat sa gasesc primul reper (din 14), si acela cu ajutoare.  La punctul 13, gata-gata sa-l ia “recuperatorii”, in mainile lor am inscris cipul. Ultimul, 14, era cam … luat, l-am cautat in nestire. Au spus ca m-au si sunat, sa-mi ceara voie – foarte de treaba – e clar ca n-au cum sa stea toata ziua dupa mine. Momentan sunt finisher, beau o bere si ma laud. Nu va pun poza cu timpii intermediari, ca sa ma protejez. 

Maine cica va fi mai usor (padurea mai usor de strabatut) – medie distanta. Ma duc la nani sa fiu la maxim, poate reusesc sa termin pana la premiere. Nu a mea, evident. 

Super concurs, veniti si voi! http://www.compass-cluj.ro/Tartalom/index_ro.php

PS: Azi, duminica, la etapa a 2-a – medie distanta – a fost mai bine. Doar un punct l-am balbait si “floricica” traseului arata mult mai bine: 1h06min. Tot ultimul, dar… in loc de 4,1km cu 170m dif nivel am facut 6,3km si 271m dif nivel. Uman. https://www.strava.com/activities/1524644318/overview
Ce e fain – l-am mobilizat pe Radu Kis – a venit la concurs in locul alergarii planificate prin Cheile Turzii. Asa ca, data urmatoare o anunt si pe Dobrescu Alina . 

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-1BUiYse95cE/WunhLRHf-yI/AAAAAAAA2hE/JLt7jHTMIi8VAQkP350QmwrJApztz8wpQCCoYBhgL/s144-o/2018-04-22%2B07_53_27-Cupa%2BBusola%2Bde%2BAur%2B-%2Bprima%2Betapa%2B-%2Blong%2Bdistance%2B%2528pentru%2Bmine%2Bde%2B3xLD%2529%2B_%2BRun%2B_%2BS.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014716676766498″ caption=”2018-04-22 07_53_27-Cupa Busola de Aur – prima etapa – long distance (pentru mine de 3xLD) _ Run _ S.jpg” type=”image” alt=”2018-04-22 07_53_27-Cupa Busola de Aur – prima etapa – long distance (pentru mine de 3xLD) _ Run _ S.jpg” image_size=”963×472″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-V3G_8_ytL60/WunhLZXL0tI/AAAAAAAA2hE/H-AnsXfiwckG3Y-3SeFRfZQ1ERhP81-JgCCoYBhgL/s144-o/Cupa%2BBusola%2Bde%2BAur%2B2018_Page_1.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014718890037970″ caption=”Cupa Busola de Aur 2018_Page_1.jpg” type=”image” alt=”Cupa Busola de Aur 2018_Page_1.jpg” image_size=”2339×1656″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Engt6OsSCso/WunhLUG9YBI/AAAAAAAA2hE/LWVSjv3g7HUFhCuy5r20FOuYWRum_hakgCCoYBhgL/s144-o/Cupa%2BBusola%2Bde%2BAur%2B2018_Page_2.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014717479804946″ caption=”Cupa Busola de Aur 2018_Page_2.jpg” type=”image” alt=”Cupa Busola de Aur 2018_Page_2.jpg” image_size=”1656×2339″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-LuHS3Ax7KbQ/WunhLdDdTGI/AAAAAAAA2hE/p-soUYf7CHUYMbqHDjFkvT2HfRmWjLDagCCoYBhgL/s144-o/31100373_10215335747331965_742848640048955392_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014719881038946″ caption=”” type=”image” alt=”31100373_10215335747331965_742848640048955392_o.jpg” image_size=”2048×1152″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-tKsl1nEaJvM/WunhLT1OJ7I/AAAAAAAA2hE/3-IdPourvoAyALp5ZhtxfOcF_rV3-6lfACCoYBhgL/s144-o/31064427_10215328532511599_4490167121447223296_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014717405407154″ caption=”” type=”image” alt=”31064427_10215328532511599_4490167121447223296_o.jpg” image_size=”2048×1152″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Ea8riW5bIJg/WunhLSONZTI/AAAAAAAA2hE/AGX_5BlmTAEuRg4NrWf-UdTP6V74-6B2ACCoYBhgL/s144-o/2018-04-23%2B08_18_21-Overall%2Bresults%2B%25E2%2580%2593%2BGoogle%2BChrome.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014716973344050″ caption=”2018-04-23 08_18_21-Overall results – Google Chrome.jpg” type=”image” alt=”2018-04-23 08_18_21-Overall results – Google Chrome.jpg” image_size=”715×368″ ]

Top

 7.
Seminar “Care îți sunt limitele”, alături de Vio și Alin Cârdei – a fost de fapt o întâlnire prietenească unde am răspuns, împreună cu Viorica Mălai și Alin Cârdei, la câteva întrebări legate în special de motivația noastră și de modul cum ne stabilim limitele, cum ne organizăm concursul.
Cum pe facebook nu am scris decât înainte de seminar:
O tema interesanta la seminarul organizat de Maraton Apuseni msg systems . Eu inca nu cred ca omul are limite, desi realitatea ma contrazice mereu. Dar, no, inca sunt tanar, mai am vreme, nu-s irecuperabil. 
mă simt dator să fac un scurt rezumat.

În primul rând le mulțumesc “alor mei” că am fost invitat. Spun asta și pentru că reiese din prezentarea mea ca fiind “ultramaratonist, ciclist montan și coleg de club”.
Dacă am reușit să fiu cât de cât convingător, logic, dacă am reușit să fiu de folos la cineva cu opiniile mele, m-aș bucura. Eu m-am străduit, cel puțin să nu fiu prea standard, și m-am și pregătit cum am știut mai bine. Am ținut însă cont de câteva reguli de bază care mie mi s-au părut esențiale: să nu spun lucruri pe care le-am citit poate în cărți sau le-am auzit dar nu le-am folosit în curse, să nu mă apuc cu câteva zile înainte să pregătesc răspunsuri corecte, științifice, dar care să nu mă reprezinte. Pentru asta există specialiști, antrenori etc. ori eu nu am fost chemat în astfel de calitate și nici nu sunt o astfel de persoană. Mi-am permis însă să pomenesc de câteva cărți.
Mai fac o precizare: am venit cu o parte din răspunsuri scrise, dar nu le-am citit acolo. Poate am greșit, n-am spus tot ceea ce am scris, n-am scris tot ceea ce am spus. Nu pentru că au o deosebită valoare, ci pentru că așa gândesc eu. Și îmi pare rău că nu am spus anumite lucruri. E ceea ce reproșez uneori la alții: se pregătesc un an la un eveniment în toate amănuntele și apoi fac modificări radicale la fața locului, de parcă tot ce au gândit un an pot să-l facă mai bine în stres printr-o sclipire de “geniu”. Cam lungă introducerea…

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-g6wDMqr1Xe8/WunhjcHbpsI/AAAAAAAA2hg/xkx4YQBLgpQZnjCyOnWtWzOCBZZNGE1zACCoYBhgL/s144-o/din%2Btimpul%2Bseminarului.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551015131946133186″ caption=”din timpul seminarului.jpg” type=”image” alt=”din timpul seminarului.jpg” image_size=”960×720″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/–l_nNhcWIRg/WunhjWVUEkI/AAAAAAAA2hg/5O1MYwRIdf4LoR7zs0WwYKk-1cmaNwGiQCCoYBhgL/s144-o/31118627_1774393912616827_1665518691673964544_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551015130393743938″ caption=”” type=”image” alt=”31118627_1774393912616827_1665518691673964544_o.jpg” image_size=”1920×1080″ ]

Conținutul fișierului meu “întrebări” (ciorna), corectat pe alocuri (doar răspunsurile mele, nu coincid decât în parte cu ceea ce am spus):

As porni de la ce inseamna cuvantul ultra: nu e folosit doar la maraton, inseamna mai mult, extrem. Si extrem, greu poate sa iti fie si la o alergare de 50m. Te poti accidenta si la o proba scurta, americanii care sunt vestiti in statistici (eu am fost impresionat de cati parametri tin cont ei la baschet in NBA) au statistica cu cati oameni mor la maraton. Am citit ca 1 la 150mii alergatori mor la maraton. Se stie acest lucru si totusi oamenii vin si maratonul are loc. Nimic de speriat! Dar…

Actul de a lua parte la o activitate fara sa te antrenezi are si un nume: complexul Superman. Ca participi nepregatit la un concurs la care iti risti viata asta deja suna a iresponsabilitate si prostie. Din pacate lumea de astazi merge fatis spre sustinerea propriului interes, dar omul apartine unei comunitati si trebuie sa te gandesti cand iei o hotarare si la apropiatii tai, la organizatori etc. Au fost concursuri in Romania la care s-a renuntat din cauza unor evenimente nedorite.
Si uite-asa vedem ca putem folosi termenul de ultra in mod peiorativ, ceva gen ultras. Ne plangem in Romania de conditii, salarii etc. Si putem spune: avem ultraconducere, ultraparlament, ultradrumuri. Echivalentul incompetentei. Dati-mi si mie sa proiectez un pod peste Dunare, si ce-i mai grav: eu sa accept, la cunostintele mele actuale.

Pentru mine un ultramaraton este impingerea unor limite, dar cu posibilitatea, avantajul de a-mi reveni daca e cazul. Nu m-as duce daca n-ar aparea lucruri noi, din care sa am de invatat ceva. E un joc de sah in care de cateva ori imi pot retrage mutarea. Sa fie clar, eu la concursuri totdeauna voi da maxim, la limita riscului … pe care incerc sa-l calculez. Ca nu se vede, e alta discutie. Pana acum m-am descurcat, sper ca nu am creat probleme. Pentru mine un concurs inseamna sa dau tot ce-i mai bun din mine, sa-mi folosesc toate cunostintele acumulate si din alte domenii. Altfel exista si ramuri necompetitive cum este drumetia, care chiar e faina…

E instructiv sa vezi pe urma ce ai realizat din ceea ce ai planificat, ai anticipat, pe scurt ai gandit. E important sa-ti dai tie feedback. Fara asta nu progresezi. Ultramaratonul e ca-n viata. Alergarea se supune regulilor de zi cu zi. Se spune ca alergarea e un mod de viata sanatos. Atata ca intervine cuvantul ultra care se bate cap in cap cu sanatatea. Oare? Tocmai am spus ca de fapt conteaza antrenamentul, pregatirea sub toate aspectele, nu numai fizice. Daca concurezi in limita bunului simt dispare aspectul ultra. Daca nu, ai esec si cand alergi dupa autobuz.

Si sa nu uitam: alergare nu e singura optiune de a-ti petrece timpul liber in mod n-as spune numai sanatos (ca suna egoist sa te referi doar la ce inseamna pentru tine), ci si pozitiv in comunitate. Daca ai probleme, alergarea fiind totusi mai invaziva, poti trece la bicicleta, inot, drumetie…

Important e sa nu te plictisesti, sa cauti ceva nou. Eu rotesc activitatile mele din timpul liber. Am nevoie de ele pentru echilibru. Am si spus ca atunci cand nu voi mai putea voi trece la drumetie, la activitati necompetitive si voi incheia cu sahul. Adica un ciclu al vietii, de la sah am pornit. De fapt nu chiar, dar la sah am insistat mai semnificativ. Ciclul meu de viata, cel de timp liber suna cam asa: sah, speologie, drumetie, bicicleta tot timpul, triatlon, MTB, alergare si acum orientare (cu rezultate amuzante, ca de copil care invata sa umble). Tipuri de competitii: triatlon pana la genul ultra care inseamna de tip ironman, MTB, alergare sosea si trail, orientare, aventura (Propark la noi). Foarte faine competitiile in echipe, asa cum va place sa alergati in grup puteti incerca sa alergati la concursuri cu inca cineva cu acelasi ritm (mai ales la incepatori e foarte bine).

Ce e important in tot amestecul acesta: sa va rezervati o ora pe zi numai pentru voi. Peste ani va veti da seama cat de mult conteaza. O ora nu-i mult, meritati. Chiar, pentru ce traiti, pentru ce lucrati? Ganditi-va ca ajutati și pe ai voștri si comunitatea, pe cei din jur daca sunteti fit și sănătoși. Daca revin fix la ultramaraton, aici apare o problema: depasesc ora zilnica si ajung la 3 ore. Ceea ce zi de zi, an de an e mult. De aceea înainte am luat-o mai incetisor cu MTB-ul: ca pe langa 1h-2h, mai trebuia macar 30 min pentru curatat bicicleta, ceea ce inseamna timp pierdut. Si, mai trebuie sa si inveti in sensul propriu, sa devii mai bun si pe alte planuri, nu? Eu consider ca ultramaratonul e o etapa din viata mea. Atat! Merita sa incerci, asta da. Dar nu-i in orice caz cel mai important lucru din viata, e doar trendy acum. Timpul trece, viata nu-i vesnica.

Eu ce voi spune aici e in principal din propria experienta, pentru aspectele stiintifice intrebati “un medic sau specialist”. Si cititi, de exemplu, Jason Koop – “Training essentials for ultrarunners”. Sunt explicații pe înțelesul tuturor, există și în varianta digitală.

Întrebări, la care am răspuns mai cu “liniuțe”, sper sa nu se supere lumea ca le deconspir:

  1. Cati km pe sapt ar trebui cumulati pentru a avea rezultate bune la un ultra?

un plan: 100k pe săpt ca antrenament la endomondo pt cursă de 64k (mai mult nu exista plan la endomondo!): ritmul pe baza testului cooper care se face o dată la câteva săptămâni – eu folosesc 1 zi pauza (e bine pt refacere)

ex pentru mine: Ma – intervale (11k 4.11) sau tempo (17k 4.42); Mi, J, V – 11-15k easy (5.39); S,D 28k, 21k

important sa fie 2 legate de gen semi sau mai mult, asa iti dai seama daca poti ultra (de fapt asta e una din sugestiile mele ca sa vă dați seama dacă puteți alerga un ultra)

Si acum ganditi-va ca va antrenati pentru triatlon de tip ironman (4km inot, 180km bike, 42km alergare), unde alergarea e maratonul. Unde incap inotul si bicicleta?

ma refer la rezultat bun pentru un amator, care e si antrenor, si sponsor si competitor
daca doriti performanta … cea mai buna e reteta clasica (antrenor etc…)

Si cititi! Am adus 2 carti.
Matt Fitzgerald scrie: “Essential week-by-week training guide” – plans, scheduling tips, workout goals for triathletes of ALL Levels. Cine recunoaste in sinea lui ca nu e SuperElite si ar alege un plan pentru incepatori?
Joe Friel: “The triathletes training bible” – editia 3
exemple: pag 153 biblie ; pag 54 quick reference; 52 sapt plan, pe 1 an
De ce carti despre triatlon care sunt de aproximativ 500 pagini fiecare? Pentru ca acolo vezi ce inseamna viata organizata, cum sa obtii maxim din minim, simti ce inseamna sa fii profesionist. Amatorul “profesionist” e ca un lucrator care se scoala la 5 si isi incheie ziua la 10 noaptea, zi de zi, an de an. Si in “biblie” scrie de exemplu si de miscarea de pendul pe care trebuie sa o aiba piciorul in alergare, de tinuta in alergare… lucruri pe care nu le gasesti oriunde. Si sunt carti scrise de americani care se bazeaza mult pe statistici, cum am mai spus.

Eu am renuntat sa le studiez, fac de placere, nu? Sunt amator! Placere se refera nu numai la partea fizica, cum s-a incetatenit. De aceea am renuntat la sahul de performanta, iti dai seama ca a fi profesionist inseamna o activitate de toata ziua, trebuie să sacrifici tot. Avem si serviciu unde ar trebui sa ne manifestam profesionismul nostru (cel mai mult timp alocat dintr-o zi), si familie, chiar daca le neglijam si acum. Pentru ca ne ambitionam sa facem ultramaraton intr-un mod sanatos, adica antrenandu-ne corespunzator.

  1. Cum iti antrenezi mintea pentru a face fata competitiei?

Ca simularile, ca la examen, repeti cum te comporti in diverse cazuri
Ai o problema si trebuie s-o rezolvi, atunci apelezi la experienta ta din rezolvarea unor probleme asemanatoare; sau la a altora, De aceea ati venit la seminar, nu?
Încerci sa-ti invingi teama cautand lucruri cunoscute, te ajuta sa elimini emotiile.
Cauți oameni cunoscuti.

  1. De ce creste pulsul mult mai mult pe coborari decat pe urcari si daca e normal sa se intample asa? Alimentația vegana ar putea fi potrivita pentru un ultramaratonist?

Sunt convins ca si vegan se poate. Eu nu sunt si din ratiuni practice: nu vreau sa mor de foame la PA-uri cu mancarea langa mine. Nu are sens sa-mi antrenez corpul pentru cateva alimente si apoi in timpul cursei sa fiu fortat de imprejurari sa mananc altceva. Sigur voi avea probleme. Eu mananc efectiv aproape orice, iar la competitii cat simt ca e bine, nu depinde de cantitate. Daca simt ca e ceva in neregula nu mananc si nu beau nimic 30 min. Evident in tot acest timp incetinesc daca e nevoie.

O explicatie: la vale ritm crescut, exista ruperi de ritm, atentie marita; coordonare, concentrare; uneori nici nu respiri regulat, poti ajunge epuizat jos, iti trebuie adaptare sa poti trece in mod urcare. Ori asta inseamna ca ai ajuns pe rosu.
Si cand gandesti creste pulsul chiar daca stai pe scaun

Cat este pulsul unui pilot de F1? E o dovada ca pulsul nu depinde numai efortul fizic.

La un control medical mi se lua pulsul si dupa ce a tot aranjat ventuzele, se tot uita agitata la mine, in disperare m-a intrebat: ati facut efort inainte? Nu, doar ma gandesc! Bine ca nu mi-a facut ceva injectie! A trebuit sa stau leguma, sa-mi golesc mintea de orice gand, ca-n adormire.

Concluzia: eu la ultramaraton o atentie speciala mi-o indrept spre coborari, sa le fac ponderat, altfel “ma rup”. Ceea ce nu s-a intamplat la Istria la inceput, m-a luat putin valul.
Concluzia dupa seminar: posibil ca persoana in cauza sa nu urce in alergare si sa dea “blana” pe coborare. 🙂

  1. Pt oricare din invitati: Ce consuma in timpul unei curse in afara de geluri?

Ce sunt antrenat. Ce mananc zi de zi si nu e perisabil.
Batoane pt eliminarea senzatiei de foame; paine cu salam, slanina, cas, branza; Sunt fan branza si cas. Prefer painea unsa cu unt etc sa nu fie seaca. Stiu ca unii evita “chimicalele”, dar ele sunt gandite sa suplineasca consumul la efort. Si sunt mai practice.

Ca anecdota va pot spune ca un profesor de la UMF care preda biochimia (pe vremea impuscatului) spunea ca absolut toate mancarurile au un sambure cancerigen. Era inalt si uscativ. Si ce sa faci? Pe cand ajungi sa nu mananci nimic, mori. Ca magarul lui Buridan. Ori la ultra e musai sa mananci, sa va spun ce se intampla daca uiti?

Atentie la apa, izotonic; de la organizatori: seminte, cola, anumite fructe, cas
Un lucru invatat: fara apa nu se asimileaza ce mananci si atunci ai gaze etc.
Si tot un lucru citit in carti dar care il folosesc, pe baza a ceea ce imi place si stiu ca imi face bine. La un PA ma uit direct daca exista 2-3 mancaruri principale – pentru mine sunt cas, branza, paine, cola. Apoi ma uit dupa salam sau similar, seminte … Apoi la restul. Ce stiu ca nu exista (cel putin la noi in tara) iau de la start (exemplu cas, paine). Alimentele le imaginati ca niste cercuri concentrice, daca nu gasiti pe primele din cercul interior treceti la urmatorul etc. E valabil mai ales la cursele lungi. Altfel, e ca si cum ati avea de rezolvat o problema cu un triunghi in care vi se dau o gramada de elemente dar nu stiti concluzia.

  1. Cand v-ati dat seama care e granita dintre pot si nu mai pot ??

Pot sau nu un anumit ţel: acest lucru il stabilesc inainte de cursa, la rece, cand am mintea clara: daca fac estimare corecta, atunci sunt multumit.
In timpul cursei, daca sunt nevoit, scad ritmul, trebuie sa ma multumesc cu mai putin.
Simti ca-ti depasesti „atributiile” cand incepi sa ai greutati la mancat, cand esti moale, cand iti scade atentia – pierzi marcaje, te impiedici.
Apoi treci la nivelele urmatoare, din care poti sa nu-ti mai revii in graba – frisoane, frig, tremura mainile etc

Cel mai bine simti asta la MTB, pe coborari. Spre sfarsitul cursei traseele pe care le biruiai la antrenament fara probleme le simti riscante. Eu preventiv spre sfarsit cobor mai lent sau … descalec. Scade foarte mult coordonarea din cauza efortului.
Am scris si in 100 miles of Istria pentru a doua oară ce mi s-a intamplat: m-a rugat un baiat sa pun o semnatura pe un caiet si n-am fost in stare, n-am putut sa-mi controlez miscarea mainii. Am incercat si a a doua oara, tot degeaba, apoi am renuntat. Bine ca nu te supune nimeni la acest test in curse!

  1. Ce antrenamente recomandati pt incepatori?

Drumetie, mers. In planurile de antrenament gasite pentru cineva incepator si drag mie erau incluse etape de mers saptamanal. Dhaene spunea ca pt ultra trebuie sa fii cat mai mult pe munte.
Si trebuie sa-si imbunatatesca starea de fitness, e bine pentru orice sport.
Aici este acel lucru despre care am omis sa spun in timpul seminarului: practicati drumetia, asa vedeti mai bine natura si o apreciati. In fond lumea de astazi care e pe repede inainte a sarit o etapa, inainte de alergare, si acea etapa e drumetia. Eu inainte de alergare am fost tot drumet si sper sa inchei cu bine tot asa. 

  1. Cu cât timp trebuie să te pregătești pentru un ultra? Si ce antrenamente mai exact?

Fiecare cat poate, e clar ca trebuie sa fie mai mult si mai bine ca pentru un maraton (vezi punctul 1).
In general planurile de antrenament au peste 2 luni si nu degeaba; pur si simplu nu te lasa sa pui ziua cursei mai repede si atunci te apuci sa-ti decalezi antrenamentul la cate saptamani mai ai la dispozitie pana la cursa
Dar cel mai mult conteaza pregatirea psihica. Am spus deja la punctul 2. Eu deja am timpul pentru UltraTrail Hungary la care voi participa peste o luna, corespunzator la 610 ITRA. Cat pot de des ma gandesc daca pot sau nu, studiez traseul etc. Si daca tot sunt coleg de club cu un mare om, iubitor al muntelui – Dinu Mititeanu, nu pot sa nu spun de “cicăleala” lui: veniti cu mine pe munte numai daca vă pregătiți cu informații despre traseu, despre zona, munti, varfuri etc. Ca altfel degeaba veniți… Poate de aceea nici nu merg asa des cu dânsul. 🙂
La seminar am vorbit mai mult despre ITRA, despre scopul acestui clasament, despre faptul ca se doreste a fi echivalentul ELO la șah, despre faptul ca e perfectibil – incă nu mi se pare că ține cont de valoarea adversarilor. Oare la ce timp pentru UTH (corespunzător la 610 ITRA) m-am gândit că mi-e accesibil dacă-s în formă maximă, fără probleme fizice? Acolo nu cunosc alergători de care “să mă țin” ca un câine, nu am rezultate din anii precedenți de la alergători cunoscuți și de valoare apropiată mie. 🙂 Pentru ultra de la Maraton Apuseni ca să fii finisher ar trebui să ai minim 400 ITRA și fără probleme fizice, ca să dau un număr rotund. Chiar dacă nu figurezi în clasament, precis ai prieteni de aceeași valoare care sunt.

  1. Recomandari ptr.un incepator (fost sportiv de performanta, sportiv amator acum, dar cu vointa si placere de a alerga) in ale maratonului.

Probabil ca esti fit. Folosirea cunostintelor acumulate la performanta conteaza enorm: eu le fol pe cele de la sah si apoi de la alte sporturi ca MTB; fa ce stii mai bine ca sa ajungi la nivel de competitie si adauga alergare dupa orice plan care crezi ca ti se potriveste, o sa-ti dai seama in cateva zile. Doar un sfat: nu uita ca nu e bine daca te doare ceva.

  1. Este benefic/Se merita sa alergi intensiv? Simțiți că a meritat antrenamentul pentru ultramaraton?

Normal, numai faptul ca iti creste increderea si deja …
Fara, intri in complexul Superman.

  1. Ce mananci inainte de concurs?

Toata lumea pune intrebare legata de mancare ori nu acesta e aspectul principal. Te antrenezi si la mancat.

Mancare normala, prefer oua, ceva satios.

  1. Pe unde va antrenați în Cluj?

Mai ales Faget, iar pentru intervale, viteza – parc.

  1. 3 lucruri pe care le recomanda sa nu le facem ca si sportivi, alergatori

Fara excese.

Fara trisari, comportament inadecvat, belicos, isteric, trebuie sa fii stapan pe sine, pe situatie.

Nu risca, cauta de fiecare data solutia sigura – aici intra si sa te stii autoaprecia corect, sa stii renunta chiar daca ai apreciat gresit la inceput.

Am dorit să pornesc o discuție pe marginea unei întrebări “scrise la tabla”, o reformulare a “Care îți sunt limitele”.

Cum sa faci din ultra sa nu fie “ultra”? Adică, cum sa faci ca un concurs care pare ca te depaseste sa-ti devina accesibil. Si aici nu e vorba doar de ultramaraton. Eu cred ca raspunsurile la intrebarile precedente se potrivesc.

Pentru ca seminarul era de fapt ca o indrumare la Maraton Apuseni, si mai ales la Ultra-ul nou, eu am fost chiar pe traseu inainte de seminar, pe bucla noua, ca sa stiu ce sa spun daca cumva sunt intrebat. Si asta in conditiile in care in mod sigur nu voi putea participa desi mi-as fi dorit – cum am spus – merg inainte cu o saptamana la Salomon UltraTrail Hungary, am invitatie. La MTB asa procedeaza profesionistii: chiar daca nu au timp sa parcurga tot traseul, isi rezerva timp sa parcurga macar ultima portiune, incearca astfel sa aiba un minim avantaj față de restul (sau să nu-l piardă). Între elite diferențele sunt foarte mici, conteaza fiecare amănunt: dacă au venit cu o zi mai devreme, dacă au reușit să fie recuperați și la potențial maxim…

De pe facebook:

Azi am fost pe bucla suplimentara de ultra (29km cu 1000m dif nivel – aprox 3h25min) de la Maraton Apuseni msg systems si apoi pe traseul de copii (3km cu 150m dif nivel – aprox 20min).

Totul e ok, bun si de MTB  . Dar mai multe amanunte maine la 
https://www.facebook.com/events/577511892620726/

Traseele:
https://connect.garmin.com/modern/activity/2650526818
https://connect.garmin.com/modern/activity/2650526894

Evident, ce-i oficial e valabil. 

Și am avut și câteva propuneri:

  1. Clasament in coada finisherilor pt cei care nu continua dupa maraton, eventual fara medalie de finisheri.
  2. Termen limita ca la maraton – 9h30min pt Skiland
  3. Posibilitate lasare bagaj schimb la Skiland in spatiu accesibil.
  4. Impunerea frontalei măcar pentru cei care încheie bucla de maraton în peste 8 ore.

Traseul de ultra de la Maraton Apuseni necesită alergare. Nu e un ultra obișnuit. Cei mai lenți trebuie să se gândească la un timp de 5h pentru bucla de ultra.

Succes în ceea ce vă propuneți!

Top

May 012017
 



În jurul 100 Miles of Istria s-au selectat de la sine câteva competiții care  mi s-au părut interesante și provocatoare în același timp. Am să scriu câteva cuvinte, în locul mâncării micilor de 1 Mai, sperând ca poate – poate se va îndrepta vremea.

1. Cupa Busola de Aur – orientare – medie și lungă distanță
2. Brașov Marathon – trailrunning – proba de maraton
3. NapoCup XCO – MTB – amatori
4. Maratonul Făgetului – MTB – proba lungă

 1.
Cupa Busola de Aur  – aprilie 1 și 2 – s-a desfășurat lângă Sălicea, nu departe de Cluj, mai precis – Poiana Bivolilor, cu câteva zile înainte de competiția din Istria. Faină denumire! Și cred că nu-i departe de ce a fost mai demult acolo, sunt câteva mici lacuri/bălți care au putut fi raiul acelor animale. N-o știam, deși mai alerg sau merg cu MTB-ul pe acolo.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-lIxpyQJfSV8/WQbgVuoWZNI/AAAAAAAAkxQ/VNNw2hyKt30Dk9nmeaqvmsoX1bHTE-piACCo/s144-o/IMG_20170402_133231.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415061345203445905#6415061383134995666″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170402_133231.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-nU4dTaSW36Y/WQbgUPIGQ7I/AAAAAAAAkxQ/GVuYtCV21l09wcrKyrhkcMnQjpWba744QCCo/s144-o/IMG_20170401_125621.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415061345203445905#6415061357498352562″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170401_125621.jpg” image_size=”1536×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-GGRpskGpGAk/WQbgUmbmaEI/AAAAAAAAkxQ/tBsrZqhbZhoqOnENgLem0UHsB0Yr4EiJQCCo/s144-o/IMG_20170401_125655.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415061345203445905#6415061363754166338″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170401_125655.jpg” image_size=”1536×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-eib3Jy6KdKw/WQbgVHZRskI/AAAAAAAAkxQ/fSvP8Sk5pxwWXwwwmfsXKp9UlqL9M221QCCo/s144-o/IMG_20170401_125937.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415061345203445905#6415061372602790466″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170401_125937.jpg” image_size=”1536×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fcR6YBSwAt0/WQbgWHk3OZI/AAAAAAAAkxQ/29W2HzRrBMg5ACGkIGSPUoggstaZAPoWwCCo/s144-o/rezultat%2Boficial%2Bcu%2Bsplit.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415061345203445905#6415061389831256466″ caption=”rezultat oficial cu split.jpg” type=”image” alt=”rezultat oficial cu split.jpg” image_size=”1222×673″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4xHg0IcPzr8/WQbmtGKSLoI/AAAAAAAAkzE/g6YnRo1ssNEcReAUMg0mkHO-1nPJob2igCCo/s144-o/17492744_10211902837271359_8694367680582868519_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415061345203445905#6415068381658099330″ caption=”” type=”image” alt=”17492744_10211902837271359_8694367680582868519_o.jpg” image_size=”1036×723″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-p3amxIAQxM8/WQbmtOTGHPI/AAAAAAAAkzE/m5m3nIV1_GUCuGG2uK8yiIXM6KGi9ah2ACCo/s144-o/17545238_10211894456341841_2566253120481124663_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415061345203445905#6415068383842540786″ caption=”” type=”image” alt=”17545238_10211894456341841_2566253120481124663_o.jpg” image_size=”1032×723″ ]

Acum sunt eternele oi, ca să fiu la modă – cele din Miorița varianta modernă – cântate de Iuliana în Lupii la Vocea Rusiei și totodată cele care au scufundat o navă spion rusă (“…râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este”.

Mereu reușesc să mă surprindă orientariștii cu ceva. Pentru mine e o disciplină mai nouă și e foarte greu acum să trec de nivelul de începător.
Am depășit totuși faza de alergare fără cap, când parcurgeam un semimaraton fără să găsesc toate reperele, în condițiile în care descrierea probei conținea lungimea optimă de 4-5km.
Au fost două zile, în prima medie distanță și în a doua proba de lungă distanță. Mi-a plăcut, a fost o competiție veselă și cu mulți copii. A fost soare, în sfârșit cald, au venit concurenți din toată țara. Eu sunt mulțumit de rezultatul obținut, mai am însă perioade în care mă ia valul vitezei și mă chinui să înțeleg pe hartă unde puii mei am ajuns. Măcar știu să iau reset și să mă întorc.
Am încheiat pe locul 7 la categoria M45, undeva la mijlocul clasamentului.

Top

 2.
Brașov Marathon – 22 aprilie – a urmat Istriei, am trecut de la căldura surprinzătoare din Croația la zăpada Bucegilor. A fost prima dată când am participat aici, m-a tentat și pentru că deschide șirul de competiții din Circuitul Carpaților. Pun mai jos ce am scris pe FB, e relevant.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-oT2O0eUNdWg/WQbhct5P0UI/AAAAAAAAkyQ/2WJhfxSUK7I6aZ5yBCq8YJPROE86UdOWgCCo/s144-o/AW110_003807.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415062566346705937#6415062602708144450″ caption=”” type=”image” alt=”AW110_003807.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-GoEVWAAq_vs/WQbmHGLn3CI/AAAAAAAAkys/Llz4o1780j8bRs01_9MzE5w0eq9mt-qFQCCo/s144-o/18121367_10212125744283895_512637714629809401_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415062566346705937#6415067728828685346″ caption=”” type=”image” alt=”18121367_10212125744283895_512637714629809401_o.jpg” image_size=”1440×814″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-pDCx1PDuAjA/WQbhdOhMNMI/AAAAAAAAkyQ/sfC54KYweNs5Dvpv_ho1nf00qvhOPFeqQCCo/s144-o/AW110_003809.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415062566346705937#6415062611465614530″ caption=”” type=”image” alt=”AW110_003809.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-vsEwEkwk0yg/WQbhcPiJMTI/AAAAAAAAkyQ/Nx0ieySIQZc2qApfKEpouPwxbDwvOXJwwCCo/s144-o/AW110_004019.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415062566346705937#6415062594558177586″ caption=”” type=”image” alt=”AW110_004019.jpg” image_size=”2048×1379″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-BXwpvY3ytGc/WQbhbG8r3UI/AAAAAAAAkyQ/qjZu7iy7iRQIPkKcQdqFMtOfH7mLitoJACCo/s144-o/3.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415062566346705937#6415062575073713474″ caption=”” type=”image” alt=”3.jpg” image_size=”2048×1539″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-LaYdGWSmDqM/WQbhdsk6raI/AAAAAAAAkyQ/90rk9nP1qrwIXhwi2KgyiCSSys3DOBO9QCCo/s144-o/AW110_003921.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415062566346705937#6415062619534306722″ caption=”” type=”image” alt=”AW110_003921.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-vVON1oY3qa0/WQbheNUCsSI/AAAAAAAAkyQ/cTVPNg1WNVoZhjjwm-n4GpmlkodWSi2jgCCo/s144-o/Diploma%2BBrasov%2BMarathon%2B2017.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415062566346705937#6415062628321898786″ caption=”Diploma Brasov Marathon 2017.jpg” type=”image” alt=”Diploma Brasov Marathon 2017.jpg” image_size=”2048×1476″ ]

A fost un concurs cu un traseu frumos pe o vreme insorita – cu multa zapada.

Au fost 31,5km, traseul de maraton fiind scurtat din cauza condițiilor, cred că a fost bine așa și într-adevăr timpii finali n-au fost mult diferiți față de anul trecut când a fost uscat. Nu s-a urcat până pe vârful Postăvaru, ci doar până la cabana cu același nume, dar eu n-am simțit lipsa.  Oricum anul acesta am urcat o dată cu schiurile la Postăvaru Night.

M-am cam chinuit eu să pășesc pe urme, n-am avut cine știe ce viteză. Spre sfârșit traseul a fost mai alergabil în stil “clasic”, trecând înainte pe acolo cei de la semimaraton și mai topindu-se și zăpada. M-am străduit să ma țin de Vio, apoi de fata care a încheiat pe locul 1, și tot așa. Până la urmă am încheiat în 4h33min47sec, pe locul 32 general și 4 categorie, la aproximativ 1 minut de locul 3.
Am tot avut cârcei, se mutau de pe un picior pe celălalt ca purecii. Treceau imediat ce luam o gură de izotonic, așa de repede de parcă era efect placebo. Se vede că m-am antrenat mai mult pentru ultra anul acesta și mi-e greu să alerg tare.

Mă bucur că am fost cu aproape toată familia și Tudor a participat și el la proba de copii.

Multumesc pentru poze!
Mai jos cateva linkuri:
Poze – album 1
Poze – album de pe FB
Rezultate oficiale
Pagina de pe FB a organizatorilor
Activitatea mea pe Strava
Cei care și-au pus activitățile pe Strava – apar pe flyby

Top

 2.
NapoCup XCO – 29 aprilie – a însemnat un început destul de brutal de sezon competițional la MTB. Pentru Istria a trebuit să fac volum la alergare, vremea a fost mai mereu dificilă pentru MTB și șosea, mie nu-mi place să merg la sală, îmi place să fiu afară în timpul liber chiar dacă acest lucru înseamnă un rezultat mai slab la o competiție. Efectul cumulat l-am simțit și înainte, și în timpul cursei.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-_4b55RwU3Sw/WQcIMO7rVuI/AAAAAAAAk0Y/Lt7MtWxn5w0j6V0hU9KXFmeJfeGL0O3XgCCo/s144-o/18196072_10155316434099886_2079602013_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415105194485321057#6415105200472413922″ caption=”” type=”image” alt=”18196072_10155316434099886_2079602013_o.jpg” image_size=”2048×1370″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-af2ciTck2tM/WQcIM_hQAjI/AAAAAAAAk0Y/YjsgO_wjcZwhCbAF4X2V_eQCSDzHF870QCCo/s144-o/IMG_20170424_113712-EFFECTS.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415105194485321057#6415105213514908210″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170424_113712-EFFECTS.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-MDc-zXNNCHQ/WQcINcPDIHI/AAAAAAAAk0Y/q4tf6dKAgvk5miR71dBwuvhvoH28GKhOACCo/s144-o/traseul%2Bmeu%2BXCO.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415105194485321057#6415105221223194738″ caption=”traseul meu XCO.jpg” type=”image” alt=”traseul meu XCO.jpg” image_size=”891×648″ ]

M-am străduit să mă antrenez pe traseul de XCO aproape în fiecare zi în ultima săptămână, am reușit și să vin o dată cu Andreea. La copii mi-a făcut plăcere să ajut și eu puțin la marcare în incinta Muzeului Satului (Etnografic), care a fost gazda concursului și anul trecut. Lipsa de km pe MTB mi-a scăzut și nivelul de încredere în capacitățile mele tehnice, am avut nevoie de 2 zile ca să pot trece porțiunea de rock-garden (am încercat pe stânga, apoi pe centru – am sărit ceva și mi-am atins foaia mare față și am ajuns la concluzia că mai bine pentru mine e “dreapta – stânga – stânga”), coborârea mai lungă și cât de cât abruptă n-o puteam face decât în două etape, cu oprire pe la mijloc, jumpul de la sfârșitul pădurii încă nu exista. Eram și cu cauciucuri de noroi Maxxis Beaver și nu aveam de gând să le schimb pentru că le consideram bune pentru ziua următoare la maraton.
M-am plasat cam printre ultimii concurenți, nu aveam gânduri mărețe, puteam urca peste tot dar mergeau greu picioarele. La start mi-a spus prietenul meu de la aceeași categorie Augustin, care acum a ajuns să fie mai bun, că s-a făcut “chicken line” și la rock garden. Doar atât a trebuit, mi-am setat mintea să folosesc căile mai ușoare și m-am ținut de hotărâre chiar dacă tentații au fost, mai ales după ce prietenii mei mai făceau ca găina când treceam pe acolo. 🙂 Prima dată era să ratez intrarea pe ocolire, aveam ceva viteză. La a doua coborâre mai abruptă am avut surpriza să văd plasați în colțul “meu” de aterizare de la mijloc pe tinerii care erau pregătiți să acorde ajutor în caz de accidentări așa că n-am avut ce face și am reușit să cobor pe linia pe care-mi era teamă la antrenamente.
Am fost într-adevăr lent pe urcări și n-am reușit să închei decât 3 ture din cele 4, am fost depășit spre sfârșitul turei 3 de primii concurenți mai buni. Pentru mine a fost suficient de tehnic și de greu traseul, sper să mă motiveze în continuare să fiu mai mult în șea în săptămânile ce vin. Locul 9 la categorie pentru mine, 1h14min13sec pentru 12,2km și 728m diferență de nivel.
Copiii au participat și ei la concursurile lor, Andreea a mers bine și încheiat prima (nu era greu, fiind singura la categorie, la vârsta ei deja fetele se pare că se orientează spre alte preocupări), Tudor sper să capete din nou drag de MTB.
A fost grea așteptarea copiilor până la premiere, m-am străduit să-i duc pe traseu în punctele cheie, să vadă și ei pe profesioniști și nivelul lor.

Top

 2.
Maratonul Făgetului – 30 aprilie – era proba la care speram să mă comport onorabil. După XCO însă mi-am dat seama că trebuie să fiu extrem de calculat să pot rezista la proba lungă, mai ales că se anunța vreme ploioasă. A plouat peste noapte și, chiar dacă n-am apucat anul acesta să mă duc deloc pe porțiunile noi de pe traseul lung, știam că va fi noroi. M-am pregătit ca de război, mi-am luat și un rucsăcel (la competiții cred că e prima dată când port). Practic m-am pregătit de posibil 6h, speram să mă încadrez în 5h, aveam în plan opriri la curățat angrenaj cu periuța de dinți etc. Bani am uitat să iau, se pare că am nevoie de listă. 🙂

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-_cd1k-haFvE/WQcMGWFknfI/AAAAAAAAk0o/gBgfbq9DDaELUtnKrPReYKS1eh7VYi5mACCo/s144-o/18193269_1713976638629131_4823931696829291205_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415105029016640305#6415109497360260594″ caption=”” type=”image” alt=”18193269_1713976638629131_4823931696829291205_o.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-a6aWCkRuapU/WQcICmqou_I/AAAAAAAAk0Y/mY44svR4qekI5jNzVWaS7EvgUv2jfdLFwCCo/s144-o/traseul%2Bmeu.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415105029016640305#6415105035044699122″ caption=”traseul meu.jpg” type=”image” alt=”traseul meu.jpg” image_size=”893×693″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4GEilGVmLg8/WQcIDLtycpI/AAAAAAAAk0Y/R3XMozCKXDM8bkL4Dov1iDTYNvqr3g2EACCo/s144-o/Trasee.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6415105029016640305#6415105044990030482″ caption=”” type=”image” alt=”Trasee.jpg” image_size=”560×698″ ]

Am mers rezonabil spre încet până la Peana, primul PA. Cauciucurile și-au făcut rolul, în afară de ambuteiajele clasice de început prin pădure n-am avut probleme. Fiind traseul mai greu ca de obicei, au început să se creeze distanțe mai mari între concurenți, diferențierile au apărut mai rapid și mai evident. Sus era o ceață ușoară, vizibilitate mai scăzută. Îmi pusesem gps-ul de drumeție (încă o excepție pentru mine) în modul “course” dar nu eram pe pagina cu harta. La Peana n-am oprit, m-am chinuit să mă țin după cei din față. La un moment dat am auzit bipăit de “out of course”, m-am uitat în jur, mi-a fost teamă să nu intru pe traseu de întoarcere, pe acolo erau relativ mici distanțele dintre traseul de dus și ultima buclă de întors. Până să trec pe hartă deja am dat iar de marcaj și dus am fost după cei din față. Nu mi-am pus prea mult problema de rătăcire, am aflat la punctul PA de lângă lacul Micești că s-a scurtat traseul. Am văzut pe urmă pe Strava că am făcut cu aproximativ 2km și 100m diferență de nivel mai puțin decât alții, dar n-am fost singurul. Mi-au ieșit 38km, 1000m diferență de nivel în 2h37min.

Când m-am văzut înapoi la PA Peana și mi-am dat seama că nu mai e mult, nu se mai merge pe Măgura, am început să mă agit și să cresc ritmul. Mi-am luat și gelurile și batoanele desfăcute, că n-avea sens să le arunc la finish.

Coborârea pe Valea Gârbăului n-a mai fost cea cu pietre, dar provocarea a fost noroiul. M-am descurcat binișor, cauciucurile țineau nu ca la alții care mergeau sanie. S-a mai și căzut, un băiat s-a lovit destul de rău, sper să se facă sănătos cât mai repede. Sunt rideri care s-au oprit să dea prim ajutor, să ia legătura cu salvamontiștii, chiar dacă erau în frunte și la cum îi știu eu erau de podium. Cinste lor, într-adevăr contează prioritățile. Dintre ei îl știu mai bine pe Dan Mitru, erau mai mulți de la Garage Racing dar și de la alte echipe. Am dat doar un nume, dar toată stima la cei de acolo. Îmi aduc aminte de episodul nefast de anul trecut de lângă Oradea, atunci nu s-a putut face nimic…

Top

A început în sfârșit sezonul la MTB pentru mine. Să ne vedem la competiții sănătoși, cu bună dispoziție!

Mar 272017
 

Crosul Divelor

Imagine de la Crosul Divelor

Luna martie e o veritabila perioadă de tranziție. Încetul cu încetul rămâne în urmă schiatul, nu că l-aș practica intensiv, dar sper să răsară MTB-ul, iar cu alergarea continui pentru că sunt câteva concursuri importante pentru mine curând.

Dintre evenimentele lunii martie la care am participat ca și competitor sau însoțitor (vine vremea) enumăr:
1. Cupa Primăverii la orientare – 05 martie – orientare
2. Crosul Divelor – 11 martie – galerie la concursul fetelor
3. Primavera Trail Race – 18 martie – alergare maraton
4. Postăvaru Night – 25 martie – ski tură de data aceasta

N-aș vrea să enumăr ce concursuri am “ratat”, ceea ce contează e că n-am stat între 4 pereți la sfârșiturile de săptămânâ și am avut parte de o atmosferă plină de viață și optimism.

 1.
Cupa Primăverii la orientare a fost ca un antrenament, desfășurat în zona izvorului Bilașcu – Făget. Am prins ceva noroi, mi-a și rămas un papuc înnămolit, scoțându-l apoi cu greu. Nu i-am făcut poză, n-aveam echilibru să stau într-un picior.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-PaLPprjo9FE/WNjVwVQudmI/AAAAAAAAjF0/ZAj4jKPSVh0iApwAOg48iSZT3RnLUoaWACCo/s144-o/IMG_20170305_132607.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101896624895586″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170305_132607.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-pHA9HUtKrNQ/WNjVvRCf8II/AAAAAAAAjF0/1Y9Vm96bX6UIX9uvx_BdksCvDQkE8Ft0ACCo/s144-o/IMG_20170305_132508.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101878311612546″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170305_132508.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-qT9zdvpammM/WNjVwzMZ2JI/AAAAAAAAjF0/EbXsA79b2worVFX7SBaa4IlSR-snp67fACCo/s144-o/IMG_20170305_133520.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101904659830930″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170305_133520.jpg” image_size=”1153×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-NHV9odzTCko/WNjVxZQLZxI/AAAAAAAAjF0/qFV7lVUgXw8VEC9qaBI_JacGqzMHTa34gCCo/s144-o/IMG_20170305_135651.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101914876208914″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170305_135651.jpg” image_size=”1153×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-87kbfR5oiP0/WNjVv5NqniI/AAAAAAAAjF0/Acex-vXQCkAZxu7IUBaz1kze2bOFqeYBgCCo/s144-o/IMG_20170305_132543.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101889095867938″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170305_132543.jpg” image_size=”1153×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-rauxQqdWIBA/WNjVxm5F5bI/AAAAAAAAjF0/tDyPVESscQsrNusvY4yLY6OalssN7BlAACCo/s144-o/IMG_20170305_135714.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101918537475506″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170305_135714.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

A fost ceva nou pentru mine, în sensul că startul a fost grupat (în bloc). Primul reper a fost obligatoriu același la toți de la o categorie, iar apoi fiecare putea să-și aleagă succesiunea atingerii punctelor după cum credea că e mai bine. Important era să nu ratezi niciun punct, altfel nu figurai în clasament.

Evident că ordinea atingerii punctelor am stabilit-o pe baza a 2 criterii: să nu necesite multe întoarceri – traseu cât mai scurt și să nu tot urc și cobor, să nu fac prea multă diferență de nivel.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-HxR0KnYtH-0/WNjVyAsqkKI/AAAAAAAAjF0/A4HQp799A8gn_o8B-5oGIO5FD88qkY6QACCo/s144-o/pe%2Bstrava.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101925464674466″ caption=”pe strava.jpg” type=”image” alt=”pe strava.jpg” image_size=”953×834″ ]

De la început mi-am dorit să fie antrenament, să exersez, nu rezultat. Dacă doream rezultat alergam ca din pușcă după Suni de exemplu, stăteam lipit de el, dar la viteza lui sigur nu apucam să fac orientare, să judec singur traseul. Așa că l-am privit cum se duce, ca și pe alții, și mi-am îndreptat ochii de melc pe hartă. Cam după 3 repere s-au stabilit ritmurile și pozițiile la cei din jur, așa că era timpul să nu mai vorbesc de unul singur: am început să alerg alături de Attila Manases. Ne știam de la concursurile de MTB. Avusesem același traseu până la acel moment și am continuat împreună, consultându-ne. A fost interesant și sigur am făcut bine ca am mers împreună, dovadă și rezultatul: 6,4km parcurși în loc de 5,1km optim, un timp de 1h09min pentru cele 18 repere și bonus… locul 7 /14 la categorie. Îi mulțumesc, sper că l-am ajutat și eu cu câte ceva! La așa traseu, în general încheiam pe ultimul/penultimul loc și într-un timp ce se apropia de 2h. Mare lucru e să rămâi calm și să nu te repezi fără să te gândești suficient în căutarea reperelor!

Top

 2.
Crosul Divelor a fost sărbătoarea fetelor alergărețe, un concurs în care fiecare s-a “gătit” cum a vrut. Concursul a fost organizat de Runners Club Cluj, ca de obicei, în parcul Iuliu Hațieganu.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-qyOGMLqhQIY/WNjWucY8LOI/AAAAAAAAjG0/lVmDnEEgp_UQ74JPDTt9x-yBbo7nsxkDACCo/s144-o/17192589_1485280411491851_740897542005270214_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102963690286306″ caption=”” type=”image” alt=”17192589_1485280411491851_740897542005270214_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-tPMCHHR8qTI/WNjWtboGG6I/AAAAAAAAjG0/nBz0IxrfiKks6e73FaGkYbdUNNGMMLMGwCCo/s144-o/17159239_1417117061694094_5642500952720687952_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102946305547170″ caption=”” type=”image” alt=”17159239_1417117061694094_5642500952720687952_o.jpg” image_size=”2048×1360″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-udDTHdlh_Dk/WNjWtwrsPVI/AAAAAAAAjG0/ZCX7xHJR1H8CuRcng_-HOdphCkffeg5_ACCo/s144-o/rezultate%2Bcrsoul%2Bdivelor%2B2017.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102951957773650″ caption=”rezultate crsoul divelor 2017.jpg” type=”image” alt=”rezultate crsoul divelor 2017.jpg” image_size=”784×736″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-VRtDy0-oF1s/WNjWmz19IvI/AAAAAAAAjG0/BN4TRNsSi3soRETkSF1759k0xLwThmEmACCo/s144-o/IMG_20170311_100337.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102832547046130″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170311_100337.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-MEXX8wnSwg0/WNjWqr5S16I/AAAAAAAAjG0/0prQtbCdgygnlgrkABLWWruh5NnE3k7DQCCo/s144-o/IMG_20170311_105858.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102899133044642″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170311_105858.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-CLxSeNjYx_w/WNjWrjoPZGI/AAAAAAAAjG0/PjgFGANb_yQUxl9ghm-Rg-cGyDqneVn7gCCo/s144-o/1S0A9891.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102914093900898″ caption=”” type=”image” alt=”1S0A9891.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Mjdgog2hgzM/WNjWsCRbRpI/AAAAAAAAjG0/NhSfRI0QLJULkWeYq91Na9alTdDQe9UKgCCo/s144-o/IMG_20170311_113907.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102922319709842″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170311_113907.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

Am venit cu Andreea, am făcut o mică încălzire alături de ea și apoi am făcut poze ca atâția alții. Veselă lumea, frumoase competitoarele. S-a acordat tot ca de obicei premiul pentru cel mai trăznit costum (a câștigat din nou Agresiva – Andrea pe numele ei 🙂 ), nu pot descrie înfățișarea ei fără să mă umplu de ciocolată.
Andreea mea a fost foarte motivată de latura competițională a probei de 2km și a încheiat pe locul 3 din peste 300 participante. Normal că am fost mândru de ea. 🙂

Top

 3.
Primavera Trail Race a fost un concurs la care am participat la proba de maraton – 45km cu peste 2200m diferență de nivel. Istvan a ales o zonă de concurs deosebită –  Șuncuiuș, cu un traseu care a trecut și prin Cheile Crișului Repede.

Pe mine mă leagă de acea zonă amintiri plăcute. În studenție am practicat speologia, am fost și membru al Clubului Speologic condus de Iosif Viehmann. Atunci, prin anii ’90, se făceau multe excursii la Șuncuiuș, fiind o zonă carstică. Cea mai lungă peșteră din România se află aici – Peștera Vântului. Mergeam cu trenul, dormeam pe unde apucam, preferam în poduri la case. Ploua des (și acum a plouat în timpul concursului) dar nu ne deranja, doar mai tot timpul stăteam în peșteră. E drept că atunci îi compătimeam pe turiștii plouați sau toropiți de arșiță care se adăposteau pe sub copaci, pe când noi stăteam la rece și întuneric. În final tot turist am ajuns și eu, mai apoi cu concursurile, prea dragă îmi era lumina zilei. 🙂
Atunci fiecare speolog mai răsărit căuta o peșteră/aven la Șuncuiuș de care să-și lege numele. Era ca un pionierat, ca o obsesie. Dealurile/munții de acolo erau ca un ciur, dacă nu erai atent picai într-o groapă. Problema e că groapa trebuia să aibă anumite dimensiuni ca să devină peșteră. Iar unii căutători erau și specialiști în declararea unor găuri ca fiind cu potențial… și după curentul de aer care se simțea la buza lor. Se mai și săpa dacă era cazul. Se întrebau sătenii pe unde-și aruncau animalele moarte etc. 🙂 Erau primitori, ne primeau în gazdă și se bucurau dacă primeau în schimb becuri sau unele alimente pe care prietenii mei de atunci nu uitau să le aducă.
Țin minte că de câteva ori ne-am cazat la cineva pe un deal. Avea o fată frumoasă, nu chiar de măritat. Dar pretendenți avea deja, de pe dealurile învecinate. Nu știu cu ce se dădea pe buze, dar erau de un roșu sângeriu. 🙂 Și tatăl lui mai enumera din pretențiile lui. Ce legătură are cu mine? Păi acolo am dat cu plugul pentru prima oară! Și probabil ultima, pot spune acum… dacă n-o să fie vreo probă la Propark Adventure sau alt concurs. Era dintre pretențiile lui, să știe bărbatul să dea o brazdă cu plugul tras de cal. Cum cei din jur nu se înghesuiau, am rămas doar eu în față. Am tras o brazdă, nu prea dreaptă, pe dealul unde dorea să are. Calul puternic, plugul bine ascuțit, dar contează în principal omul. Ca de obicei, la orice muncă. Trebuie să se priceapă, să nu se lase prea tare că intră plugul prea adânc și suferă calul, plus că brazda nu va ieși la adâncime constantă, ci parcă în valuri. Dacă se lasă prea puțin doar mângâie pământul și sămânța o mănâncă păsările. Dacă nu ține ferm brazda iese în zig-zag. Concluzia despre brazda mea a fost că n-a fost un model prea reușit dar am potențial și pot dacă vreau să mai trag una, cât de cât paralelă, că le-a îndrepta el p-ormă. Nu m-au lăsat prietenii, au dorit să-și arate și ei priceperea. 🙂

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-tgZYVf98lqY/WNjXTVMRIYI/AAAAAAAAjII/BWWLj_7Lo7w3I4icasbwRyN0qpJPa06pwCCo/s144-o/17388902_1917271721865433_7408285979745308346_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402103592997923281#6402103597413245314″ caption=”” type=”image” alt=”17388902_1917271721865433_7408285979745308346_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-K1yQIIwCwvQ/WNjXUejJCjI/AAAAAAAAjII/ogLy1Sssa7sblgYToD1NopsK7FoCSa-nACCo/s144-o/17434556_1917262928532979_7781787827862306119_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402103592997923281#6402103617104972338″ caption=”” type=”image” alt=”17434556_1917262928532979_7781787827862306119_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-5gM-Nm4VoRI/WNjXU_QEZMI/AAAAAAAAjII/ZVXiQfwuAk4g92JOcb_a1n6rghDCvou5wCCo/s144-o/17434668_432779697055660_7633478403984527050_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402103592997923281#6402103625883346114″ caption=”” type=”image” alt=”17434668_432779697055660_7633478403984527050_o.jpg” image_size=”2000×1333″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-jrNjtgFhld4/WNjXVun_XMI/AAAAAAAAjII/5CBwIICHwQcIta9Uxu6MardpU84ot-X3ACCo/s144-o/17492738_432785100388453_3826585416715366396_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402103592997923281#6402103638600146114″ caption=”” type=”image” alt=”17492738_432785100388453_3826585416715366396_o.jpg” image_size=”1333×2000″ ]

Revenind la concurs, cu amintirile parcă mai vii ca niciodată, am tot dorit să ajung la Șuncuiuș la nenumăratele recunoașteri de traseu organizate de Istvan. N-am ajuns, am avut program. Dar de antrenat tot m-am antrenat, doar urmează Istria 100 mile. Am fost până în Cheile Turzii, am fost prin Făget pe trasee de MTB… Fiind și etapă în campionatul Ungariei au venit concurenți buni de acolo și cu atât mai mult apreciez rezultatul lui Silip – locul 2 la categorie și, normal, al lui Sove – locul 1 general și al fetelor – Vio și Cristina, primele la general fete.
Ținta mea nu a fost prea ridicată, m-am dus cu papucii mei de ultra și cu bețele, ca o avanpremieră la concursul de la Istria. Urma să nu trag prea tare și doar ultima buclă să mă testez la maxim, să văd la sfârșit cum mă simt. Atâta că ultima buclă a fost foarte udă, trecând prin apă de multe ori.
M-am pornit alături de Lazăr Sângeorzan și cum la început eram cam în urmă prima urcare a fost lentă, cu înghesuială. Lazăr s-a strecurat mai bine și nu l-am mai văzut multă vreme. Așa că la PA-uri întrebam de el. Aveam acum motivație să mă mișc mai cu talent. Abia la intrarea în bucla 2 mi s-a spus că are vreo 5 minute în față și de asemenea dintre fete Cristina e hăt departe. De Vio n-am întrebat, că n-avea sens, bănuiam că între ele e o luptă și după “hăt departe” nu mai știu ce să urmeze. Ploua și în bucla a doua porțiunea comună de la traseu  nu mai semăna la alergat cu ce a fost la prima trecere. Nu m-am obosit să-mi iau pe mine foița de ploaie și am rămas cu cea de vânt. În schimb am rugat pe unul din voluntari să-mi scoată șapca, prea îmi tot dădeau cu tifla localnicii “vezi dacă nu ți-ai luat căciulă, acum ce te faci, plouă”. L-am prins din urmă pe Lazăr și apoi am alergat împreună o bună bucată din traseu, până la trecerile de apă din bucla 3. Mulțumesc pentru companie! Acolo m-am dus în față, doream să-mi respect planul inițial. Am reajuns un grup de alergători maghiari cu care până atunci am avut un ritm asemănător, l-am întâlnit apoi pe Geza și la coborâre n-am reușit să prind pata galbenă pe care o văzusem la un moment dat cu serpentine mai jos – era Cristina, a terminat cam cu 2 minute în fața mea. Rezultatul final – 5h50min, locul 9 categorie și 22 general. Am aflat pe urmă că Adi Toma s-a motivat și el să vină mai repede, ținându-mă sub supraveghere 🙂 , doar împreună vom alerga la Marathon 7500.

Top

 4.
Postăvaru Night a fost pentru mine de astă dată un concurs de ski alpinism. Anul trecut am participat la alergare, terminând în 37min urcarea până la vârful Postăvaru. Acum am vrut să văd cum e cu schiurile, la fel am procedat și la Parângul Night. În definitiv pentru mine Postăvaru Night probabil este ultima ocazie în din acest an să port schiuri în picioare. Aproape 45minute a durat cursa mea, un timp nu prea strălucit pentru efortul pe care l-am făcut, dar eu sunt mulțumit. N-a fost frig, nu știu cum s-a prezentat vremea ziua următoare la proba de sprint, n-am putut rămâne. În schimb am dansat și eu puțin mai finuț, în clăpari, în cabana Julius Romer, unde s-a făcut de chef până la premiere.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-7_SXDD6zcRA/WNjw5f4YQdI/AAAAAAAAjJU/Y-oMU1qBgo4rtIMwKzpmHA-Sn1X7Ou2aQCCo/s144-o/IMG_20170327_134440.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402104134626295889#6402131740908339666″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170327_134440.jpg” image_size=”3540×2406″ ]
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-0-8-giCHOWk/WNjXzCaETAI/AAAAAAAAjII/yCrOQRrJmhIphVzL8nRxp38UvQ4zDuHlwCCo/s144-o/traseu.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402104134626295889#6402104142126664706″ caption=”” type=”image” alt=”traseu.jpg” image_size=”600×434″ ]
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-SLBRdZkn1lA/WNkQig6n5cI/AAAAAAAAjJ8/4c1yHXeyH1kbcwLGfQASGdmmuLua05vwACCo/s144-o/17505394_1221486301303674_4020134295906443222_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402104134626295889#6402166530421286338″ caption=”” type=”image” alt=”17505394_1221486301303674_4020134295906443222_o.jpg” image_size=”1365×2048″ ]

 Acum, că s-a încheiat episodul iarnă, aștept activ ultra-trailul de la Istria, sper să fie bine cu toate că e abia început de sezon. Pe weekend mă orientez din nou la Cupa Busola de Aur.

Să ne vedem cu bine!

Top