Alergare săptămânală în grup

 Activitati, Alergare, Antrenament, Cluj-Napoca, Sportul pentru amatori, Sportul pentru amatori, Sportul pentru amatori  Comments Off on Alergare săptămânală în grup
Feb 182020
 

Update 16 iulie.
Am creat pe FB grupul Sportul pentru amatori. Nu mai depinde doar de prezența mea organizarea evenimentelor saptamanale de joi. Așadar, daca va face placere sa alergati in compania altor alergatori, intrati in grup si tineti aproape.
Alergarile vor continua saptamanal, ca de obicei.

În luna februarie am început alergările săptămânale de grup, la sugestia prietenilor de la CAR Universitar Cluj.

În principiu acestea se desfășoară în ziua de joi la ora 19, cu start-finishul la Baza Unirea din Cluj și se aleargă prin pădurea Făget. Există un calendar de alergări unde, dacă este cazul, apar modificări. Oricine e binevenit, încercăm să ne adaptăm la ritmul tuturor.

Am considerat că alergările în grup prin pădure sunt mai greu accesibile alergătorilor obișnuiți, iar alternative pentru ei pentru alergările prin parcuri sunt suficiente. Momentan la ora 19 este întuneric și e bine când veniți să nu uitați de frontală.

Scopul e să învățăm unii de la alții, practic, să aflăm obiectivele unora sau altora și eventual acestea să ne inspire.
Am creat un subdomeniu http://sportulpentruamatori.unpicdetimpliber.ro/ unde e mai ușor să scriu informațiile săptămânale.

Să ne vedem cu bine!

Vacanta in Croatia – insula Rab – Lopar

 Alergare, Antrenament, Balaton, Cicloturism, Croatia, Drumetie, insula Rab, la mare, Localitati si zone, Lopar, Ungaria  Comments Off on Vacanta in Croatia – insula Rab – Lopar
Jun 272013
 


Iar s-a apucat sa plouă, noroc ca am fost harnic si ceva tot am facut dimineata. Acum am timp sa scriu puţin despre zilele petrecute în Lopar – o mică staţiune de pe insula Rab.

Am fost pentru a doua oară acolo şi ne-am cazat în acelaşi loc, într-un apartament al unui … băştinaş (acum văd că n-am avut timp nici atunci să scriu mare lucru, aşa că în ferestrele de ploaie tratez câte o zi din cele 10). Dacă tot am fost mulţumiţi atunci, de ce nu? Rezervarea ne-am făcut-o printr-o agenţie locală, că localnicii mai greu o duc cu limbile străine şi mai ales cu internetul. N-am vrut să folosesc roamingul de date şi am avut acces la internet doar de la punctele de info tourist şi cum mai toată ziua eram plecat nu am avut dispoziţia necesară să … pierd timpul ca şi acasă. Singurul punct negativ e comisionul plătit pentru avansul cerut, cam 9+25eur – depunere-ridicare din conturi.

Câteva linkuri utile:

Am folosit o hartă turistică luată acum 2 ani din oraşul medieval Rab de la punctul turistic, hartă pe care am găsit-o doar acolo şi e foarte utilă pentru cei care doresc să facă turism, hiking, plimbări cu bicicleta. Am să fac câteva poze cu ea, să vedeţi ce înseamnă hartă turistică, în care punctele de interes sunt amplificate la maxim ca să atragă turiştii. Dacă există o buburuză pe insulă apăi fiţi siguri că pun denumirea în latină, spun originile, cât trăieşte, fac un panou cu ea… ce mai, nu ca la noi care avem un rai şi nu-l ştim aprecia, doar blestema.
Acum doi ani am fost cu bicicletele întreaga familie, de astă dată doar eu – era păcat să nu o aduc, cu atâtea poteci neexplorate.

Day one – 9-10 iunie – drumul

Faţă de acum doi ani pot spune că sunt semne ale unei uşoare regresii economice şi-n Ungaria, şi-n Croaţia. Nu cine ştie ce, dar de exemplu până acum nu s-au apucat să asfalteze autostrăzile în plin sezon, probabil că întreţinerea o făceau mai devreme. Dacă la ei scârţâie câte ceva, nu-i semn bun pentru noi şi nu trebuie să ne bucurăm în stilul pur românesc – să moară şi capra vecinului. Mai bine s-o ducă mai abitir ca a noastră, că poate se mai lipeşte ceva şi de noi! De ce să te superi că face găuri şi dărâmă ziduri prin apartament toată ziua vecinul ce tocmai s-a mutat? Te poţi alege cu o bere şi …  la cât stau eu pe acasă! Măcar ei au autostrăzi! Făcute în Croaţia de Bechtel! Şi am trecut prin multe tuneluri şi viaducte, unde restricţia de viteză e 100km/h! Cred că cel mai lung tunel prin care am trecut anul acesta avea 5,6km.
După vreo 14-16 ore şi peste 1000km de drum parcurs noaptea am terminat călătoria cu un bac din Jablanac spre Misnjak (pe insula Rab), urmat de 25km de şosea şi somn până a doua zi dimineaţa (care nu era în program).

 

poze mai multe pe picasa  Croatia – insula Rab – Lopar – day 1
From Croatia – insula Rab – Lopar – day 1
From Croatia – insula Rab – Lopar – day 1
From Croatia – insula Rab – Lopar – day 1
From Croatia – insula Rab – Lopar – day 1

Day two – 11 iunie – Lopar – Kameniak cu bicicleta

Opt zile am umblat cateva ore zilnic cu bicicleta pe insulă şi în ultima am făcut o alergare de rămas bun. Traseele sunt şi pe Strava, nu sunt de mare ajutor pentru că fiecare conţin măcar o doză de rătăciri, căutări geocachuri, iar pe unde am umblat de multe ori unde nici oile nu pătrundeau – ele oricum erau limitate în mişcare, fiind îngrădite de proprietari pe parcele cu gard de … pietre. Am cărat de multe ori bicicleta în spate, am sărit garduri de pietre, am fost pe plaje, n-am ţinut seama că un traseu e pentru bicicletă sau de drumeţie, fiind cu MTB. La final pot spune că am ajuns obosit acasă, cu cauciucul faţă uzat bine de pietrele ca şmirghelul şi cu papucii de MTB care rezistaseră aproape doi ani la concursuri de MTB – cu crampoanele rupte şi lipite. Dar … a fost fain.

Pun mai jos două poze cu hărţile folosite, cea turistică cu insula Rab a fost nelipsită din rucsacul meu şi am cumpărat-o acum doi ani de la info turistic din oraşul Rab, în altă parte n-am găsit-o. Mai multe poze găsiţi pe picasa.

 

From Croatia – insula Rab – Lopar – harti turistice
From Croatia – insula Rab – Lopar – harti turistice

Prima zi de preumblări cu MTB a însemnat un traseu de 30km şi 3h30min durată. Am hotărât să merg în primele zile pe toată insula Rab cu excepţia Lopar, pe care-l cunoşteam mai bine de acum doi ani. Am parcurs Lopar-GeoparkKruna-Mundanije-Kamenjak, urcând la vârful Kamenjak – cel mai înalt de pe insulă – pe trail, nu pe traseul de bicicletă. La întoarcere am observat multe grupuri de biciclişti şi pedeştri care urcau pe vârf pentru panoramă.

vedere spre campingul San Marino Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
continentul şi insula Goli (Goli Otok – fostă închisoare croată, acum e obiectiv turistic) Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
am găsit un geocache pe care-l căutasem şi acum doi ani   Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
aşa se marchează traseele la ei, la intersecţii, în rest  mai rar pe copaci dar şi atunci doar cu un punct, nu zeci de modele Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
oraşul medieval Rab – de pe urcarea spre Kamenjak Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
balamale Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
urcarea spre Kamenjak pe trail de drumeţie – mai greu pe ea Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
vin turistii pe vârf Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak

Days 3-9 12-18 iunie şi întoarcerea în 20 iunie

Ca de obicei am probleme cu timpul, aşa că dau doar linkuri la pozele pe picasa si postez câteva. Am explorat întreaga insulă, în ziua a 10-a am am dat o tură alergând pe traseul de bicicletă care face rondul peninsulei Lopar, iar în ziua 11 am plecat spre casă înnoptând la Balaton – campingul Napsugar.

Ziua 3 – 12 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 3 – Lopar – Kamenjak altfel

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 3 – Lopar – Kamenjak altfel

Ziua 4 – 13 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 4 – Lopar spre Supetarska Draga altfel

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 4 – Lopar spre Supetarska Draga altfel

Ziua 5 – 14 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 5 – Lopar – golf Misnjak KT6 KT5 Barbat

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 5 – Lopar – golf Misnjak KT6 KT5 Barbat

Ziua 6 – 15 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 6 – Lopar – Supetarska Draga insMaman Kampor Palit

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 6 – Lopar – Supetarska Draga insMaman Kampor Palit

Ziua 7 – 16 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 7 – Lopar – Dundo Kalifront Suha Punta Frkanj Eufemija

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 7 – Lopar – Dundo Kalifront Suha Punta Frkanj Eufemija

Ziua 8 – 17 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 8 – Lopar – explorare NW campZidine Ciganka Sturic

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 8 – Lopar – explorare NW campZidine Ciganka Sturic

Ziua 9 – 18 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 9 – Lopar – explorare SE golf Dubac Podsilo Saramic FKK Sahara FKK SanMarino

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 9 – Lopar – explorareSEgolfDubacPodsiloSaramicFKKSahara SanMarino

Ziua 11 – 20 iunie – Ungaria – Balaton – Napsugar

From Ungaria – Balaton – Napsugar

Vacanţă şi mişcare – Apuseni, Sulina, Doda Pilii, Banat MTB Maraton

 Alergare, Antrenament, Banat MTB Maraton, Caras-Severin, Cluj, Cluj-Napoca, Clujul Pedaleaza, Delta Dunarii, Doda Pilii, Garana, la mare, Localitati si zone, Maraton Apuseni, Maraton MTB, Muntele Baisorii, Munti, Vladeasa, XCO  Comments Off on Vacanţă şi mişcare – Apuseni, Sulina, Doda Pilii, Banat MTB Maraton
Aug 102012
 
A trecut ceva vreme… Cel mai obositor e concediul, mai ales daca ai program non-stop. Ca de obicei nu m-am putut abţine la participarea la cateva concursuri de MTB şi acum, cu soarele plictisitor de fierbinte, să-mi doresc un triatlon. Dar mai întâi va fi Geigerul din 19 august, unde sper să închei onorabil tura lungă.
Voi face un scurt pomelnic al locurilor “vizitate”, ca reper pentru anii ce vin; Maraton Apuseni, etapa 3 Clujul Pedalează, vacanţa la mare la Sulina, cantonament de MTB cu Marton Blazso la Doda Pilii – Padiş şi maratonul de MTB de la Gărâna – Banat MTB Maraton.
Încep cu Maratonul Apuseni – alergare – din data de 7 iulie. De data aceasta, deşi cam frustrat, am fost organizator al probei family. Sper că a fost bine şi, dacă site-ului family i se făcea o reclamă mai bună pe site-ul mamă precis erau şi mai mulţi doritori. Şi-n astfel de condiţii au participat 16 familii, mai mult decât participă de obicei familiile la un concurs de MTB.

la start – proba family
începe premierea la family
categoria sub 8 ani

 

categoria 9-12 ani
categoria 13-15 ani
profilul traseului
locaţia traseului de family

Ce observaţii am eu? Mi-a plăcut traseul, mai ales că eu l-am ales. Am avut ceva de curăţat, parcă eram în junglă şi simţeam nevoia unei seceri (am şi avut la mine). Am fost de câteva ori pe acolo ca să n-am surpriza unor construcţii intempestiv apărute. Data viitoare, chiar dacă nu voi fi piesa principală la organizare, voi schimba traseul în partea de început, să nu includă urcarea pe drumul de Buscat. Mai trebuie lucrat şi la site-ul maratonului, să înglobeze linkul la proba family.
A urmat în 14 iulie Etapa 3 Clujul Pedalează. Aici am participat ca de obicei cu toţii, toată familia. Am fost cam obosit, având un program infernal, impropriu pentru un concurent, deşi am stat cu cortul încă cu două zile înainte tocmai ca să-mi fac viaţa mai uşoară. Am ajutat şi la organizare… Ce-mi aduc aminte din ziua respectivă, ca să vă faceţi o idee? Ora 7.30 deşteptarea. Ajutat la bannere etc. Abia am avut vreme să mă uit la cele 4 biciclete ale familiei, n-am apucat să mănânc. A început proba elite, am fost cu camera şi am filmat, fugind de multe ori pe traseu. Încă n-am avut timp să prelucrez imaginile de la această probă (a apărut ştire pe TVR Cluj şi am reuşit să pun ce-am filmat la probele de copii).

 

Apoi au urmat probele de copii, am filmat sporadic, având şi pe copiii mei ca participanţi. Bravo lor, au ocupat fiecare locul 2 la categoriile lor. Tot n-am mâncat. Intru şi eu în rol de concurent, la proba family. O câştig cu Tudor, am ceva dispute pe tema dreptului meu de a ajuta pe copil. Eu consider că acesta e rolul unei familii, să se ajute membrii între ei, să înveţe asta, altfel ar fi probă individuală. Diana şi Andreea au participat şi ele, nu ştiu exact locul lor la finish – ca de obicei colegii mei de la Clujul Pedalează “au uitat” să pună pe site rezultatele la family. Mă bucur că am câştigat, m-am luptat pentru asta şi n-a fost uşor. Am avut probă de alergare o tură de traseu şi am ajuns pe locul 2, la ceva distanţă de locul 1 şi am avut de recuperat cu băiatul la tura de bicicletă. Am învins pe ultimii metri.
A urmat proba mea la avansaţi, eram aşteptat ca să poată da startul. Am schimbat încălţările, am muşcat dintr-un baton, mi-am eliberat spd-urile şi am fugit la start. Am terminat pe locul 12 din 32, dar am simţit efectele eforturilor precedente neurmate de recompensa măcar a unei mese încă de la prima tură. După probă am filmat iar la proba de începători şi înţelepţi, unde am avut satisfacţia că Diana a încheiat pe locul 1 la categoria ei. Am ratat premierea la copii (s-a făcut imediat după proba family concomitent cu avansaţii), dar măcar am putut participa la premierea adulţilor. Am putut în sfârşit îmbuca ceva şi am pornit la demarcarea traseului elite-avansaţi. Ziua de foc s-a încheiat la ora 19.30, când am revenit la cort.
Ce să spun, grea viaţă. Va trebui să fac ajustări. Nu renunţ la proba family, dar poate voi renunţa la avansaţi, în fond e mai comod să particip la înţelepţi şi probabil să ajung pe podium, plus că traseul e mai uşor. În plus,  în ziua concursului nu voi ajuta la organizare. Punct.

proba lui Tudor
Andreea la rând
spre finish
start aglomerat
proba avansaţi
la cort – lângă Observatorul Astronomic
cu prietenii
proba înţelepţilor
proba family
şi Zânele au fost prezente
proba avansaţi

 

premiere family
sunt şi eu pozat
premiere înţelepte

 

Ce a mai urmat? Am fost la mare, la Sulina. Foarte frumos, am fost şi cu alte familii, ale prietenilor. Am fost cu vaporul, am înotat şi-n Dunăre, am fost cu barca şi apoi cu maşina într-o excursie la pădurea Letea (trecând prin canalul Bărbosu) – unde am putut admira nuferii, broaştele ţestoase, egretele … Marea nu e cum sunt obişnuit, mai vezi câini bând din ea – e mai dulce si tulbure ca-n sud. Evident, m-am antrenat şi aici, dar la înot şi … alergare. Cam doi km erau de la casa unde ne-am cazat până la plajă şi, chiar dacă nisipul era fierbinte, soarele ca la mare, de multe ori am făcut dus întors alergând desculţ. Ca şi Forrest Gump, am avut şi prozeliţi – copii şi prieteni care au alergat cu mine, uneori şi fără mine! Dacă tot am fost în Deltă, am şi pescuit, mai mult prietenii şi copiii, pentru cei din urmă fiind o noutate şi o experienţă unică. Câteva poze făcute cu mobilul:

urcăm pe bac la Brăila
un bac cu nume de poveste
lăsând maşina, cu catamaranul din Tulcea
construim non-stop, că şi valurile nu se lasă
la pescuit pe unul din zecile de canale mici ale Dunării, la vărsare
pe canalul Bărbosu, spre pădurea Letea
în barcă spre Letea
la Sulina, cu prietenii
ca de obicei

 

Fugim de la mare la Doda Pilii – Padiş, unde a fost cantonament de MTB cu clubul Clujul Pedalează. Foarte instructiv, se văd mari lipsuri elementare ale mele la partea de tehnică. Ştiu ce am de făcut, ştiam unele dinainte, problema e timpul şi vârsta. Nu mai pot sta ca şi copiii cu orele pe afară făcând giumbuşlucuri. Măcar la fugă stau cât de cât :)! Tot cu familia, a fost interesant pentru fiecare. Mulţumiri la toţi care ne-au ajutat într-un fel sau altul, mulţumim speciale la Vali, Levi şi Robi. Până la urmă am ajuns să progresez şi eu, copiii au avut şi ei ce vedea, mare lucru că a venit Marton Blazso – campionul Ungariei la maraton MTB – să ne antreneze. N-am poze, că am avut program.
Închei cu Banat Mountainbike Maraton – Gărâna. Am fost şi-n percedenţii doi ani, o dată la Race, anul trecut la Maraton 80km. Acum, fiind totuşi după o pauză competiţională, am ales iar Race. Am terminat pe locul 6 la categoria 35-45 ani, locul 21 din 97 la general. N-a fost rău, am simţit în sfârşit că se termină parcela, am mers relativ constant şi deci mai bine ca alţii în ultimii kilometri. Am reuşit să ajung unul din plutoanele fruntaşe, dar am fost nevoit să străbat cel puţin 8km singur prin pădure până am văzut pe cei din faţă. Mulţumesc fratelui mai mare Speth că m-a călăuzit la început prin pădure, m-am chinuit să-l ajung ca să-mi fac viaţa mai uşoară şi să nu-mi risipesc din forţe urmărind marcaje. Frumos traseul prin pădure, umbra m-a ajutat să-mi găsesc un ritm bun pentru mine. Ştiam că am colegii tineri de la Clujul Pedalează în faţă, m-am luptat să-i ajung. Am reuşit să-l depăşesc doar pe Tudor chiar spre final, dar pe Dan (al doilea la categoria lui şi 11 la general) nu l-am ajuns şi nu cred să am şanse în continuare la vreun alt concurs. Dan a terminat cu 15 minute în faţa mea, iar amândoi – Tudor şi Dan, la 14 ani, sunt în creştere puternică aşa că… L-am avut în raza de observaţie pe Egon, tot de la categoria mea, m-am apropiat dar s-a terminat traseul. Din câte ştiu el e mai meşter la turele lungi, aşa că poate ne mai întâlnim.
Tot cu cortul am fost, ca acum doi ani, având loc rezervat de Ovidiu care a sosit cu o seară înaintea mea. Deşi aş fi vrut să fiu printre spectatorii festivalului folk, am considerat că e prea obositor să stau până noaptea târziu să-i văd pe Ducu Berzi, Vasile Şeicaru & Co. M-am mulţumit să-i ascult până am adormit.
N-a fost probă family, aşa că Andreea şi Tudor au participat independent la cursa de Beginner 10km. Andreea a terminat pe locul 2, iar Tudor, “fără categorie” (categoriile la copii erau de la 8 ani în sus iar el are 6), a fost recompensat cu medalie şi premiu. Diana i-a însoţit cum a putut, copiii având ritm diferit.
Un concurs frumos, bine organizat, nu ne-am plictisit, am şi înotat în lacul 3 Ape. Urmează Geiger…

urcare grea pentru copiii mici
la cort cu Andy
se descurcă singur
la prima urcare mai serioasă
locul 2 la categorie
Diana pe post de şerpaş

 

numai în picioare putea urca pe acolo

 

înainte de start
plasat bine pentru că mă aşteptam să facem urcarea abruptă de început pe bolovani

 

n-a fost uitat nici Tudor

Pe carari de maraton Baisoara – Scarita-Belioara

 Alergare, Antrenament, Localitati si zone, Muntele Baisorii, Muntele Mare, Munti, Posaga, Scarita-Belioara, Segagea, Traseu Maraton Apuseni  Comments Off on Pe carari de maraton Baisoara – Scarita-Belioara
Nov 232010
 
Dupa In cautarea verigilor lipsa la Belioara si Scurt tratat ilustrat de rataciri marunte prin Muntele Mare am ramas cu nerabdarea de a incerca inca o data parcurgerea, dar intr-o zi, a intregului traseu. Nu conta cum, calare sau pe jos, singur sau cu prieteni. Deja stiam cu mici exceptii tot traseul, iar riscul de ratacire era mic. Timpul tinta era de asemenea clar – 8 ore, fiind toamna o depasire mai mare a lui insemnand automat bezna. Dupa permutari si aranjamente la lucru (fiind weekendul oficial in care lucrez), am reusit sa obtin duminica liber. Pe cand sa trag linie, aflu ca nu-s singurul doritor, dar ceilalti merg sambata … asa ca o iau de la capat cu formulele matematice.

Se vede Bedeleul de pe dealul Bilii.

N-o mai lungesc, sambata suntem deja pe traseu. Am la mine de data aceasta si o lista cu longitudini si latitudini in puncte cheie (n-am un gps prea destept), dar n-a fost nevoie de ea, partenerii de drum suplinind prin cunostinte de teren sau gps lipsurile mele. Am inceput cu o alergare usoara care s-a terminat cand ne-am dat seama (cei cu dorinta de a parcurge distanta lunga) ca nu-i asa simplu de urmat urcarea pe Buscat.

Eu atat stiam, pe unde am fost data trecuta cu bicicleta, si traseul nu coincidea cu cel incarcat in gps-uri. Concluzia mea dupa cele doua variante parcurse: clar mai mult mi-a placut (din punct de vedere al accesibilitatii) ce am parcurs inainte cu bicicleta. Poate m-a influentat si bucuria de a vedea ca in sfarsit se mai construieste o partie la Baisoara (desi as fi preferat sa vad acest lucru in Rodnei, care mi se pare mult mai potrivit pentru schi – o alternativa la Bukovel -Ucraina – unde se construieste intr-un ritm de rock o statiune stil texan – everything big), ca telescaunul de pe Buscat arata a fi functional, ca ai o priveliste deosebita asupra muntilor din jur. Pana si urcarea pe Pietrele Marunte as vrea sa fie pana sus la stanci, nefiind probleme la gasirea unei poteci de coborare.

Poza din tura precedenta, acum n-am ajuns aici

Avand un pic de avans mi-am incercat talentul de explorator si am deviat stanga la intrarea in padurea de la poalele Pietrelor Marunte pe o alta carare, dar tot ce am obtinut a fost tulburarea unui cerb care a tasnit impetuos la vale peste trunchiurile groase de copaci doborati. Daca ati vazut Bambi, precis ati ramas impresionati de majestuozitatea cerbului batran, si apoi a capriorului devenit adult. Vreau sa spun ca iar viata bate filmul si omul incearca doar sa faca o copie palida a naturii si inca bate la usa cunoasterii. E a doua oara cand vad un cerb mare de aproape in salbaticie, in plina miscare, trecand pe langa mine ca acceleratul prin gara (o comparatie prea anosta si comuna fata de ceea ce am simtit), cu o forta si vitalitate ce m-au lasat efectiv cu gura cascata. Si vreau sa spun ca diferenta fata de tren e ca pe sine poti merge dupa el, dar pe urmele de cerb ba. M-am chinuit efectiv sa ajung la culcusul lui aflat la 3-4 metri distanta si apoi sa gasesc o carare amarata spre vale sau niste portiuni mai accesibile peste trunchiuri. Am renuntat si m-am intors de unde am plecat, urmand poteca clasica prin padure. Si inca ceva: nu-ti vine sa crezi pe unde pot incape ciutele si cerbii, asa mari cum sunt. Pe unde e tufa mai deasa ei intra ca-n alta lume, din desene animate. Parca ar desena o gaura pe stanca si ar trece pe acolo. Un om nu poate trece decat cu toporul sau cu drujba, trebuie o combinatie perfecta de viteza, agilitate si forta.

In final ne regrupam iar, multumit ca si pentru acea azi mi-am luat o portie de necunoscut, in care mi-am rupt iar dintii.

Ne despartim de Csaba, hotarat sa urmeze traseul scurt si sa traga concluziile despre el, si ramanem patru dornici de a ne incerca fortele pe traseul d-lui Dinu si a Marlenei. Gasim si noroi pe parcurs, dar nu ma impresioneaza. Pe jos e mizilic fata de cum e sa treci cu bicicleta. Stiu eu un traseu de bicicleta la Medias si garantez ca dupa parcurgerea lui, chiar daca pe jos, ti se modifica radical reperele.

Pozele sunt facute cu mobil si pe dealul Bilii. Nu intra ca scop efectuarea de poze.

Fugim de la Sagagea in jos, mai recuperam timp. In fond, nu trebuie sa ne omoram prea tare, scopul e sa mai si tragem concluzii pe drum, iar timpul de 8 ore nu pare de neatins, desi deja am unele indoieli: orice eveniment neplacut ne trece de partea gresita a barcii. Bine ca nu suntem mai multi.

Urmeaza urcarile pe dealul Bilii spre cruce si urcarea spre La Mateoaie. Pe mine ma incanta. Mie intotdeauna mi-a placut sa urc, cat mai abrupt, dar nu la gradul sa ai nevoie de coarda. Dealul Bilii se incadreaza perfect, in plus nici nu derapezi pe frunze, crengi, stanci sau noroi, e doar iarba si carari. Nu mai spun de priveliste.

La Mateoaie, primul telefon: d-l Dinu. Ma asteptam. Am simtit o unda de dezamagire cand a aflat ca ne aflam numai acolo. Era frumos sa ne putem reintalni toti la plecare – cei din tura lunga si cei din tura scurta – la o poveste. E evident ca nu se poate, e absurd sa ne astepte in Baisoara, oricat ar lungi supa. Poate daca era vara, mai schimbau si ei traseul lor, dar asa…

 

Pas intins mai departe, un pic de alergare, nici o problema pe parcurs… in afara de un mic episod cu caini deasupra catunului Zapodie. Am fost alta data singur si cu atractia lor bicicleta, asa ca deja “fazele astea sunt fumate”, mai pun un pic sangele in circulatie.

Ajungem in 8 ore si 5 minute la masini, obositi dar fericiti. Peste 40km parcursi si 2000m diferenta de nivel pozitiva. M-am mirat si eu ca s-a strans atata urcare, mai ales ca lumea era sceptica in privinta asta pentru Apuseni. Dar asa scrie, asa citim. Felicitari Ioanei, stiam ca e o buna sportiva, mai buna ca mine la alergare, dar traseul acesta te solicita din mai multe puncte de vedere si e o referinta. O referinta cum sper sa ramana si ca maraton.

profilul traseului