XCO Oradea Series la final – Cupa “Crater” Betfia Oradea

 Cupa Crater Betfia XCO, Localitati si zone, Oradea, Padurea Betfia, XCO  Comments Off on XCO Oradea Series la final – Cupa “Crater” Betfia Oradea
Aug 152013
 


A treia etapa (şi ultima) din XCO Oradea Series a fost Cupa “Crater” din padurea Betfia – Oradea. Am participat la primele două etape aşa că nu puteam lipsi la cea mai bine cotată din serie – Cupa “Crater”, singura de altfel consacrată – am participat şi anul trecut.

Multumesc pentru poze – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH

La primele două etape – Doja şi Paleu – am încheiat tot pe locul 1 la veterani dar concurenţa a fost mai puţin numeroasă şi mai mult locală. Acum în lista de participare erau înscrişi inclusiv concurenţi din Ungaria, ţară cu rezultate mult mai bune ca a noastră în MTB, aşa că ţelul meu era să încerc să prind podium şi la această etapă, având astfel asigurat locul 1 în clasamentul general al campionatului de la Oradea.

La start – copiii asteapta sa plecam noi – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH

Spre deosebire de Campionatul Naţional XCO de la Păltiniş, am ajuns la Betfia cu o zi înainte, cu întreaga familie, reuşind să fac şi două ture de recunoaştere traseu înainte de a începe ploaia, plus câteva ture pe traseul de copii cu ai mei. La “valoarea” mea am nevoie mai mare ca alţii să fac aceste recunoaşteri, să tot repet anumite porţiuni mai tehnice ca să evit pierderile de timp pe “chicken line”. La Păltiniş n-am apucat să fac acest lucru decât în ziua concursului şi abia am reuşit să memorez porţiunile şi să-mi fac strategia pentru … “duatlon” – două coborâri erau prea riscante pentru mine şi nu doream să ma afecteze la XCP-ul din ziua următoare. M-am bucurat să văd că n-am probleme deosebite pe coborâri, aducându-mi aminte traseul de anul trecut (nu erau mari modificări). Eram cu cauciucurile mele obişnuite, n-am avut nevoie de Rubber Queen ca anul trecut, şi speram să fiu mai rapid ca atunci.

Participanţii tradiţionali de la echipele Clujul Pedalează şi Interteam erau prezenţi şi acum, dar erau şi câteva surprize de valoare: Marton Blazso (Ungaria), Tudor Oprea (Ideal Geiger Team) şi Marius Petrache (Interteam). Îmi pare rău că n-a fost la start prietenul Sorin Simu, că acum nu mai era ziua mea (ca la Paleu) şi doream să văd dacă şi-n condiţii obişnuite pot fi mai bun :). În fine, odată cu prezenţa elitelor la start, a mai apărut o motivaţie: să nu fiu “outlapped” decât în a treia tură (şi ultima la amatori).

Şi a început cursa… Am fost relativ constant – cam 23min şi câteva secunde pe tur, practic diferenţe în jur de două – trei secunde de la o tură la alta şi cred că mai puteam continua tot aşa o tură – două. La prima tură era trafic dar toată lumea trăgea mai tare, iar la ultima am fost mai atent ca să fac loc la cei mai buni. M-a ajutat la acest ritm Tudor Stupariu, de care m-am tot ţinut pe parcursul turelor, ajungându-l la urcări dar pierzându-l pe porţiunile mai rapide.

locul 1 la veterani la general – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH
podium la baieti 6-10 ani – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH
podium la fete 6-10 ani – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH
podium la veterani general XCO Series – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH

Finalul pentru mine a însemnat:
– locul 4 la categorie (m-au întrecut Sarosi, un concurent din Ungaria şi Horvath Dezso – care şi anul trecut a fost mai bun, dar de data aceasta am fost la 40 secunde de el, nu la 5 minute) şi locul 1 la general veterani după cele 3 etape
– un timp pe fiecare tur cu aproximativ 30 de secunde mai rapid ca anul trecut.

Traseul a fost solicitant şi cu tot felul de provocări – mai mari sau mai mici, practic nu aveai prea mult timp de respiro. Faţă de Păltiniş nu a fost aşa dur pe coborâri, dar a compensat prin faptul că a fost bibilit 🙂 de la cap la coadă. Felicitări Velosport!

cateva poze si de la downhill – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH

A fost bine că şi copiii au avut nu numai ce vedea dar şi au putut să-şi folosească energia la concursurile lor. Ai mei au terminat pe locul 2 la categoriile lor şi apoi, după pauza de masă (altfel ar fi fost grea asteptarea până la premiere), au plecat să-i vadă pe cei de la downhill. Da, competiţia XCO clasică a fost însoţită şi de o probă de downhill – am şi fost per-pedes să văd traseul şi am făcut poze – nu m-am străduit prea mult să scot câteva bune, am vrut să rămână şi pentru mine stilul de abordare a unei coborâri abrupte şi de aceea am setat modul continuu la pozat (că n-a fost chiar continuu şi după două-trei poze intram în “aşteptare” e vina SD-cardului în principal). Cel puţin într-un loc – la o săritoare cam de doi metri – aş fi urmat chicken line. Interesant sport şi downhillul – dacă MTB în general e considerat sport extrem cel puţin la firmele de asigurări, atunci DH nu ştiu la ce termen îl încadrează.

Urmează pentru mine si copii Geiger, la Sibiu. Ne vedem acolo!

Jul 232013
 


Dupa weekenduri cu triatlon a venit rândul concursurilor de MTB. În paralel cu Ironbike Oradea şi Maraton 7500 (ultra-trail maraton) – felicitări echipelor care au avut îndrăzneala să ia startul şi să şi încheie cu bine aceste evenimente (la Ironbike a fost finisher si o fată  – Bako Annamaria – a treia care reuşeşte la cele 4 ediţii), la Păltiniş a avut loc etapa a doua din Triada MTB care a devenit un stage race prin combinarea unui XCO care a contat în desemnarea campionilor naţionali (singura probă de MTB care e prezentă la olimpiade) şi a unui XCP (nu e chiar un maraton pentru că distanţa e mai scurtă). Organizatorii au hotărât să nu mai existe două tipuri de trasee – lung şi scurt – şi bine au făcut, pentru că o mare parte din concurenţi nu sunt obişnuiţi cu efort aşa mare întins pe două zile. De fapt arată şi rezultatele că mulţi au avut scăderi în rezultate duminică la a doua cursă, fie pentru că nu au reuşit să-şi dozeze efortul, fie pentru că au avut probleme tehnice nerezolvate în ziua precedentă, fie din motivul că au mers la maxim la campionatele naţionale pentru că pentru ei a fost mai important rezultatul acolo (în special pentru profesionişti e valabil).

From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis

Parcă şi uitasem cum e la un XCO după ce zile la rând am tot alergat şi am înotat. Trezirea a fost cam bruscă – am nimerit fix pe Păltiniş la campionatele naţionale, care trebuiau să fie mai tehnice decât uzual. Faptul că unul dintre creatorii traseului a fost Tudor Oprea spune multe şi m-am aşteptat să fie ceva similar cu cele văzute pe youtube la concursurile internaţionale de XCO. N-am putut ajunge cu o zi înainte măcar să pot exersa, aşa că sâmbătă abia am apucat să fac două ture de recunoaştere care m-au pus în gardă cu traseul şi aşa mi-am gândit strategia: cum n-am înţeles mare lucru din două din coborârile mai tehnice, ţinând cont şi de faptul că voi fi la start mai la urmă şi voi fi încurcat de cei din faţă, pentru mine această cursă va fi un duatlon. În astfel de curse trebuie să ştii traseul, trasa ideală (pentru mine unde să descalec în siguranţă), că altfel rişti să dai de lucru la alţii. Am hotărât să fiu prudent şi pentru că ziua următoare urma cursa de maraton (XCP), iar pentru mine conta mai mult rezultatul general, după cele două concursuri.

repriza de alergare Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis

Şi acum desfăşurarea evenimentelor. Sâmbătă au luat startul la campionatele nationale de amatori 190 de concurenţi (la juniori şi elite – legitimaţii au fost cursele mai aerisite) şi cum e şi normal, chiar dacă începutul a fost pe urcare, prima tură nu a fost suficientă pentru sortarea concurenţilor pe grupe de valori apropiate. Ca urmare la duatlonul meu în prima parte preponderentă a fost alergarea pe porţiunile de urcare mai dificilă sau pe coborârile tehnice şi pot să mă mândresc doar că am făcut multe depăşiri aşa. Următoarele două ture au început să semene a XCO şi pentru mine, am reuşit să cobor ultima parte, n-a mai fost aşa înghesuială – urcările au început să facă diferenţe. Îmi pare rău acum şi mai mult că n-am avut vreme să exersez coborârile, în tura a treia m-ar fi ajutat. E mult mai faină senzaţia să cobori pe bicicletă, e într-un fel o desconsiderare a efortului organizatorilor să alergi pe coborârile gândite pentru MTB, mai ales dacă cu puţin mai mult antrenament simţi că eşti capabil să le parcurgi în siguranţă. În orice caz traseul a fost demn de campionat naţional şi mă motivează acum să mai învăţ tehnică şi data următoare sigur vin cu cel puţin o zi înainte.

am ajuns si eu vineri seara, am prins lampioanele Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis
From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis

După “prima manşă” – XCO – am terminat pe locul 7 la categorie şi locul 64 la general, cu puţin peste 1h04min. Nu am fost chiar mulţumit de mine, am pierdut mult pe prima tură şi m-am obosit la schimbările frecvente de ritm. Am plecat pe traseu să-i văd pe cei mai buni cum coboară şi … urcă (trebuie tehnică şi la urcări, nu numai forţă şi antrenament!). Am făcut câteva poze şi am filmat cu mobilul, dar am renunţat când mi-am dat seama că uit esenţialul: sunt mulţi care au aparatură mai bună şi se pricep mai bine ca mine iar eu trebuie să-i privesc pe concurenţi cu alţi ochi.

From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis
From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis

Şi a venit ziua de duminică – XCP. Gata cu turele, acum e un traseu clasic, atât cât poate să fie de clasic un traseu conceput tot de oamenii tehnici pe care-i ştim. Mi-a plăcut şi m-a dus cu gândul la ce va urma peste câteva săptămâni: ultima etapă de la Triadă – Geiger MTB Challenge. Evident am avut câteva ţinte şi ca de obicei mi-a fost greu la început: n-am intrat în primii 60 şi acest lucru m-a costat. Prima coborâre pe trail am fost nevoit să o fac per-pedes, neputând nici măcar să fug şi să depăşesc. Nu m-am obosit să fiu războinic, să strig, erau prea mulţi în faţa mea. Şi uite-aşa micile speranţe de luptă pentru podium la categorie – măcar să ajung să-i stresez puţin – s-au dus. Deja la km5 am făcut schimbare de planuri, am aşteptat cu răbdare urcarea şi m-am pornit pe pescuit: ţinta mea era să-i ajung pe privilegiaţi – primii 60 – şi să încerc să depăşesc cât mai mulţi.  Ca de obicei la început grupurile au fost mai mari şi mai uşor de ajuns, iar apoi de la agăţatul cu privirea până la depăşit trecea tot mai multă vreme. Am ştiut că merg binişor când am depăşit concurenţi la care le ştiam potenţialul şi care erau din primii 60. Mulţumesc pentru încurajările voluntarilor, spectatorilor de pe parcurs, pentru pozele numeroase şi faine şi mai ales mulţumesc echipei Clujul Pedalează-Interteam alături de care am stat şi care m-a încurajat şi pe parcurs, atât la XCO cât şi la XCP. Levi şi Vali, fetele şi băieţii care n-au concurat m-au ajutat fiecare cum a ştiut mai bine.

From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis

Urcarea pe drum forestier la relee s-a încheiat cu o coborâre tehnică pe bolovani unde după experienţa din ziua precedentă m-am descurcat binişor: am pus piciorul jos doar de 2-3 ori când n-am anticipat corect ce urmează, în rest m-au ajutat mult urmele şi trasa celor din faţă. Apoi a urmat iar urcare. După push-bikeul pe pietriş a urmat urcarea mai accesibilă pe dealul înierbat pe care m-am străduit s-o fac pe bicicletă. Aveam şansa să văd din nou concurenţi în faţă şi m-am motivat. A urmat coborârea ultimă destul de lungă, cu pietre din când în când unde am tot pedalat să depăşesc. M-am mirat că merg unii aşa de încet, m-am gândit că au pierdut multă vreme la coborârea de la relee şi … singurul motiv pentru care sunt unde sunt e că urcă mai bine ca mine. Am încheiat pe locul 6 la categorie, 57 la general, cu 2h10min. Aproape l-am ajuns pe Iulian de pe locul 5 (cam 40sec diferenţă), cred că l-am şi văzut, şi la premiere mi-am dat seama de ce e bine să lupţi până la capăt: la general s-au premiat primii 5 la fiecare categorie, nu mi-a venit să cred! În ziua precedentă Iulian terminase la ceva peste 2min de mine şi, lipsind în această etapă doi din concurenţii de la categorie m-am pomenit strigat pe locul 5. Am dat mâna cu cei buni. Va trebui să mă obişnuiesc cu locurile tot mai depărtate de podium, asta e (doar pentru adormirea “duşmanului” :)).

From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis

Nu-i uşor la concursurile stage race! Sunt faine, ai o a doua, a treia şansă. Într-un fel sunt ca un triatlon, duatlon, dar pe mai multe zile, că oricum XCO şi XC nu-i acelaşi lucru. Sunt tot mai multe concursuri şi unele intenţii bune trec neobservate: tocmai s-a anulat un concurs de tip stage race – IronBikeRace din lipsă de concurenţi. Ideea însă va răzbate!

În fine, am avut un weekend super, am fost la Păltiniş o întreagă echipă şi ceva urme pozitive am lăsat :). Felicitări organizatorilor, voluntarilor, n-au avut viaţă uşoară! Va rămâne un reper nu numai pentru mine. Ce trebuie îmbunătăţit e startul la amatori – e valabil la toate concursurile de la noi, acum că vine tot mai multă lume. Organizatorii se străduiesc să găsească criterii cât mai corecte de departajare la grila de start, dar până nu vor exista câteva competiţii de referinţă luate în calcul la stabilirea valorii competitorilor, mereu vor exista nemulţumiri. E doar chestiune de timp, nu cred să aşteptăm pentru asta ca după autostrăzi. Anul viitor mă văd ca amator figurând într-un clasament anual, ceva de genul ELO-ului la şah.

Ne vedem la Reci la triatlon şi la… Geiger!

Jul 142013
 


Fiind vară rămân consecvent triatloanelor în speranţa că acestea mă vor motiva, aşa cum m-au motivat concursurile de MTB, să devin mai bun la înot (în special mai rapid). În fond copiii mei vin puternic din urmă şi săptămâna asta de exemplu am constatat cu satisfacţie că fiică-mea, care abia a învăţat să respire şi încă nu execută corect mişcările la stilul liber, înoată ca şi mine de repede la liber. Şi aşa ajung la vorba soţiei care m-a văzut ieşind printre ultimii de la înot, că-i păcat şi nu-i normal să fiu aşa bun la bici şi alergare faţă de înot.

La triatlonul Sfânta Ana (face parte din campionatul naţional de triatlon exterra) am ajuns vineri târziu, pe la ora 23.30, la punctul de înscriere de la Băile Tuşnad. Mi-am luat pachetul şi le mulţumesc organizatorilor că au rămas până atunci la înscriere şi mai ales că mi-au găsit o cazare ad-hoc la pensiunea Casa Verde de care am fost foarte mulţumit. Eu am fost pregătit să stau cu cortul, cu familia, dar la aşa oră nu-i prea plăcut să instalezi măgăoaie de cort într-un loc necunoscut, sub ameninţarea vizitelor ursuleţilor.

From Saint Ana Lake Exterra Triathlon
From Saint Ana Lake Exterra Triathlon
From Saint Ana Lake Exterra Triathlon

A fost primul minitriatlon la care a participat fetiţa şi s-a comportat bine. Proba de înot a fost de încurajare a copiilor – nu a fost exterminatoare – doar 50m, dar pentru mulţi copii mici a fost greu şi aşa. La final am aşteptat reacţiile fetiţei –  cea mai grea probă i s-a părut alergarea, normal. Pozele făcute sunt mai mult de la proba copiilor, eu participând la triatlonul adulţilor.

From Saint Ana Lake Exterra Triathlon
From Saint Ana Lake Exterra Triathlon
From Saint Ana Lake Exterra Triathlon

Despre triatlonul meu spune mai mult rezultatul – locul 6 la categoria 40-49, cam la 15 secunde de locul 5 (care a fost puţin mai bun ca mine la alergare, la aproximativ 2 minute de locul 4 Vaum – cu care mă înfrunt şi la concursurile de MTB şi 4 minute de podium. La general am terminat pe locul 24 (din aproximativ 200 concurenţi) şi practic e cel mai bun rezultat al meu la triatlon de când m-am … reapucat. De data aceasta am luptat cât am putut de bine, mi-am îndeplinit baremul de prima treime la categorie şi am reuşit să depăşesc şi câteva din reperele mele de neatins până acum. Îi mulţumesc lui Răzvan Morariu pentru ritmul impus pe la mijlocul cursei de MTB, cursă care a fost pe placul meu – cu multe urcări grele şi coborâri spre mediu tehnic, fără porţiuni care să mă îmbie s-o iau pe jos. Începutul pe şosea cu urcare lungă m-a ajutat mult să depăşesc mulţi concurenţi care altfel puteau crea probleme şi implicit întârzieri pe poteci. Alergarea a fost ca la munte, şi cu urcări şi coborâri mai puternice, m-a ajuns locul 5 Răzvan Ilie şi apoi am tot făcut schimb de trenă, eu fiind uşor mai bun la coborâri şi la poteci. Finalul fiind fără probleme deosebite, “a apăsat o dată pe pedală” şi s-a distanţat şi apoi nu l-am mai putut ajunge. Concluzia e firească, dacă vreau mai mult atunci trebuie să înot mai rapid, să câştig măcar 2 minute la 1km.

From Saint Ana Lake Exterra Triathlon

A trebuit să plec repede de la lac, având treabă ziua următoare. Lacul Sfânta Ana merită oricum o vizită turistică mai prelungită şi sper să nu mă apuce anul viitor până mai trec pe acolo.

Dimineaţa de duminică am petrecut-o la etapa a 2-a Clujul Pedalează în Hoia, copiii concurând la probele lor tipice. Spre surprinderea mea am apucat şi eu să particip la avansaţi, deşi după program, şi din cauza faptului că înainte a avut loc crosul Hoia, în gând renunţasem. Am făcut poze dar când am auzit strigarea de început de cursă am lăsat totul baltă şi am pornit la start. Trebuia să mai mănânc ceva, dar oricum eram puţin afectat după triatlonul precedent. Am pornit lent, aşteptând să-mi revin pe parcurs, ceea ce s-a şi întâmplat …parţial. Coborârea mai tehnică am făcut-o tot pe lângă – şi pentru că n-am apucat să mai fac repetiţii pe traseu, dar şi din principiu – când mă simt mai obosit risc mai puţin ca de obicei – nu de puţine ori am văzut la concursuri concurenţi care spre sfârşit de maratoane cădeau total aiurea în porţiuni care nu spuneau mare lucru şi asta nu putea avea altă cauză decât oboseala. La urcările mai brutale uneori reuşeam, alteori nu, n-am fost chiar în apele mele.  În fine, copiii au fost pe podium, eu nici vorbă. Mi-a plăcut atmosfera, deja la concursurile din Cluj pot spune că mai toţi ne cunoaştem, şi a fost fain şi faptul că au fost două tipuri de concursuri – XCO MTB şi alergare – cros în acelaşi loc, întâlnind prieteni … şi de-o parte şi de alta şi poate pe viitor … de aceeaşi. Bravo Clujul Pedalează şi bravo Runners Club!

From Etapa a II-a Clujul Pedaleaza – concurs copii
From Etapa a II-a Clujul Pedaleaza – concurs copii
From Etapa a II-a Clujul Pedaleaza – concurs copii
From Etapa a II-a Clujul Pedaleaza – concurs copii

Se mişcă ţara asta şi-n direcţie bună, să fim mai optimişti!

Jun 052013
 


Intru în concediu şi n-am de gând să stau prea mult pe acasă.

Pentru început am plecat la Oradea la concursul de XCO Paleu – etapa a doua din XCO Oradea Series. Aşa s-a nimerit să fie şi ziua mea, aşa cum anul trecut a fost maratonul MMM de la Mediaş care anul acesta a luat o pauză.
Am fost şi la prima etapă – Doja XCO unde am prins o vreme ploioasă şi mult noroi. Mi-a plăcut concursul şi de atunci m-am gândit să fac tot posibilul să particip la toate cele 3 etape (a treia fiind XCO Betfia prin august).

From Paleu XCO Oradea Series et2

Prăpăstioşi sunt oamenii! Cum văd că plouă o perioadă mai mare de o săptămână, cum caută o explicaţie dacă se poate inexplicabilă: a plouat în nu ştiu care zi de sărbătoare, gata, plouă 40 de zile. Dacă nu găsesc sărbatoare în calendarul ortodox (unde aproape în fiecare zi din an este un eveniment), nu-i nimic, se găsesc alte calendare, alte rituri – la maghiari, mayaşi, incaşi etc. In orice caz, precis a fost o sărbătoare în care nu trebuia să plouă! Nu poţi să-i contrazici, am prins ploaie şi la Oradea, şi zilele următoare la Muntele Băişorii.

From Paleu XCO Oradea Series et2

Traseul din pădurea Paleu a fost interesant, fără a fi prea tehnic. A avut porţiuni sinuoase prin pădure unde nu se putea depăşi, coborâri în linie dreaptă unde puteai atinge viteze mărişoare şi câteva urcări scurte dar puternice. Am luat startul mai mulţi clujeni, dar au fost concurenţi şi din Timişoara şi alte localităţi. La veterani am avut şi eu lupta mea cu Sorin şi de data aceasta – o excepţie – am terminat în faţa lui.

Cu Sorin pe urme From Paleu XCO Oradea Series et2

N-am pornit strălucit, dar deja sunt obişnuit cu asta: nu am start puternic sau, altfel spus, ceilalţi sunt mai buni. Imediat la intrarea în pădure iar a trebuit să stau la coadă, răbdător, după unii care parcă se sperie şi trag frâna cum văd un copac. Evident alţii din spate presează, nu văd ce-i în faţă, vor să treacă de mine. Am spus că nu-i las, dar degeaba, cineva cum a găsit o fereastră liberă cum a ţâşnit şi s-a înfipt în cel din faţa mea, blocând de tot circulaţia. Eu m-am ales cu ceva zgârieturi pe faţă, de puţin o creangă a ratat un ochi, şi am reuşit să trec. În fine, după prima tură totul s-a mai potolit, fiecare şi-a găsit locul după putinţe şi voinţe.

La final From Paleu XCO Oradea Series et2

M-am străduit mult să mai depăşesc din concurenţi şi să fiu pe podium. Abia la a treia tură (din cinci câte aveam de făcut) am reuşit să-l ajung pe Sorin care apoi, cel puţin până la mijlocul turei patru, s-a tot ţinut de mine. Am tot accelerat unde am putut, rupând ritmul, şi până la urmă am reuşit să mă distanţez. Am procedat, păstrând proporţiile, ca în formula 1, înainte de unele curbe am încetinit intenţionat ca să nu aibă timp cei din spate să depăşească pe porţiunile drepte. Am aflat la sfârşit că el e pe 29-er şi nu s-a adaptat încă cu MTB-ul. În fond, eu abia dupa doi ani m-am obişnuit cu bicicleta mea, putând acum să folosesc din avantajele ei. În tura cinci a plouat torenţial, s-a schimbat cu totul terenul şi efectiv nu mai puteam să urc în picioare că patinam, nu puteam coborî repede că imediat îmi fugea spatele şi după ce era să mă întorc cu 180  de grade a trebuit să mă mulţumesc cu un ritm mai prudent. După ce depăşisem cu greu pe un concurent de la altă categorie, de data aceasta n-am mai avut ce face şi s-a distanţat. Abia pe urcarea de final l-am văzut şi am reuşit să ma apropiu la vreo 20 de metri. Aproape cu trei  minute am fost mai lent în tura finală pe ploaie.
Mulţumesc pentru efort organizatorilor şi voluntarilor şi mulţumesc pentru pozele făcute şi lui Ovidiu, care ca de obicei pe unde merge face poze la toţi pe care-i cunoaşte.

Premiere veterani From Paleu XCO Oradea Series et2

Şi acum despre Maraton Apuseni, un concurs de alergare prin Apuseni organizat de iubitorii de munte din CAR Universitar. E un concurs care în fiecare an îşi modifică puţin traseul, făcându-l şi mai interesant. Am fost şi eu curios să văd noile modificări, ştiind că de data aceasta ei doresc ca traseul de maraton să înconjoare rezervaţia Scăriţa-Belioara. Cred că şi numai numele cătunelor şi a locurilor prin care trece vă va atrage: Staţiunea Muntele Băişorii – La Plopiş – Buscat – Izvorul Găbrienii – Poiana Buhuia – Şesu Cald – Colţul Rotund – vf Pietrele Mărunte – Stăuina Runcanilor – Crucea Crencii – Bocşeşti – Săgagea – Dealul Răfăileştilor – La Răscruce – La Lăpşor – Rezervaţia Scăriţa Belioara – Ştiolne – Zăpodie – dealul Boinic – Valea Vadului şi înapoi la staţiune.

La Plopis From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family
spre Pietrele Marunte From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family
Vreme de intors From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family
Pe traseul de family From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family
Ploaia face totul viu From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family

În prima zi m-am pornit pe ploaie cu MTB  şi n-am ajuns decât la Pietrele Mărunte. Eram deja ciuciulete, cu toate că aveam şi poncho şi fâş. A trebuit să mă întorc şi, când a stat ploaia ( a se înţelege că nu mai ploua cu găleata) am pornit într-o nouă prospecţie la traseul de family. Ideea este că nu-s chiar mulţumit cu urcarea de anul trecut pe drumul auto de Buscat şi am căutat alte variante nu prea lungi. Posibilităţi sunt multe şi de aceea e aşa complicat. Ceva variante sunt pe un site. O nouă variantă ar fi ca urcarea să fie pe drumul folosit de schiori care trece pe la mijlocul pârtiei vechi.

Un iepure – atat am reusit sa ma apropii From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family

Dar să revin la traseul mare. În ziua următoare m-am pornit iar, evident tot pe ploaie. Nu m-am grăbit pentru că ştiam că trebuie să rezist mai multe ore. M-am bucurat că sunt cu bicicleta, nu pentru că sunt mai rapid, că nu eram, dar măcar nu mă udam aşa tare şi nu mă noroiam. Cu tot cu distanţa de la şi spre hotelul din staţiune am parcurs 47km în peste 10 ore (peste 2500m diferenţă de nivel). Sună a provocare, nu? În orice caz eu m-am bucurat că n-am reuşit ziua precedentă, că mă prindea noaptea.

Scarita Belioara From Muntele Baisorii 4 iun
de pe poteci From Muntele Baisorii 4 iun
poarta simbolica de acces From Muntele Baisorii 4 iun
de pe poteci From Muntele Baisorii 4 iun
in sfarsit fara poncho From Muntele Baisorii 4 iun

Până la Săgagea m-a plouat nonstop, dar acceptabil. Eram leoarcă la picioare, dar măcar papucii mei de MTB erau suficient de cramponaţi ca să n-am probleme la mers pe jos. Am făcut multe poze şi am bâjbâit de câteva ori cu gps-ul în mână. La Răscruce am lăsat bicicleta pentru că era o povară s-o car  prin rezervaţie. Erau porţiuni unde m-aş fi putut duce pe ea în condiţii normale, dar cu ploile acum alunecai şi n-aveai nici o siguranţă: nu ştiai ce e sub covorul de frunze – pietre sau crengi, pe single- trailuri era şi mai greu cu smocurile de iarbă. În plus eram singur şi nu vroiam să risc. Spectaculos traseu, dar foarte solicitant. N-aveam cum să fug pe acolo în condiţiile în care eram, dar şi aşa, umbând, n-a fost uşor. Să se pregătească maratoniştii la un Hercules cu aspecte de Piatra Craiului. Şi dacă e de ploaie, să aibă musai măcar o foiţă şi ceva pe cap, că nu vor termina în grabă. E drept că eu, în nemernicia mea, am parcurs traseul ce înconjoară rezervaţia în sens invers (nu m-a lovit soarele în cap), dar chiar nu contează. O parte din poze le-am cam ratat, dar tot sunt semnificative.
Baftă la concurs, peisajele sunt superbe!

From Muntele Baisorii 4 iun
de pe poteci From Muntele Baisorii 4 iun
un triunghi albastru interminabil From Muntele Baisorii 4 iun
From Muntele Baisorii 4 iun
From Muntele Baisorii 4 iun
Mar 302013
 
locul 1 veterani +40 ani

Update: adaug link la clip pe youtube de la organizatori:

Se vad amanunte de concurs, majoritatea concurentilor, eu apar şi la podium http://youtu.be/5ZAU_yAf4Oo?t=23m29s şi spunând câteva cuvinte la finalul cursei http://youtu.be/5ZAU_yAf4Oo?t=17m20s 

Doja XCO Oradea 2013 a fost prima etapa din cele trei pe care Velosport Oradea doreste sa le organizeze in acest an sub numele de XCOradea Series. E, altfel spus, “Oradea pedaleaza”. Anul trecut am participat la Cupa Crater Betfia si mi-a placut foarte mult traseul, a fost provocator pentru mine si am mai si invatat cate ceva. Acum , in aceeasi companie – cu familia Ciobanu – am purces iar la Oradea inca de vineri.

Am avut in acest weekend de ales intre un concurs de schi de tura langa Toplita – in Calimani, o tura de schi/schi tura la Obarsia Lotrului – Transalpina si concursul de faţă. A fost foarte grea alegerea dar pana la urma am concluzionat: 6 luni de iarna mi-au ajuns, mi s-a facut dor de concursurile de MTB. E drept ca vremea era execrabila, decretată de meteorologi cu inundatii şi ploi în rafale, dar… Am ajuns la Oradea pe ploaie, a turnat cu galeata toata noaptea ce a urmat. Am facut cateva poze vineri la inscriere.

vineri seara pe traseu

Sambata ne-am luat inima-n dinti si am plecat sa luam startul pe o ploaie blândă. Când am ajuns am fost surprinşi să vedem multă lume ce forfotea, dornică de o schimbare, de activitate. În fond, mai întâi o schimbare trebuie s-o vrem în noi.

pregatire, multumesc pentru poze lui Ovidiu Ciobanu  si celor de la Velosport Oradea
asezare la coada de start
cei mai buni in faţă

Se ia startul, traseul este foarte bun pentru a te învăţa cu noroiul şi pedalatul prin şuvoaie de apă. Am fost mulţumit de Maxxis Medusa de 1,55 cu care am umblat, ajungeam urgent la baza tare de sub noroi, atât că la unica săritoare am preferat să alerg pe lângă bicicletă de frică să nu mă înfig prea tare în pământ şi să cad în noroi. Foarte faine senzaţii, mi-a plăcut cu bicicleta prin noroi şi, aşa cum la Winter Race-ul de la Cluj am preferat să stau cât mai mult pe bicicletă prin zăpadă chiar dacă simţeam că eram mai rapid alergând, tot aşa şi acum mi-am încercat priceperea prin noroi, în tura doi  –  ultima a mea – am reuşit să merg pe MTB chiar mai bine, deşi nu cred că am fost mai rapid. Dacă nu eşti în concurs, cu alţii în jur, e greu să te stimulezi să faci trasee în condiţii de acest fel, deci am profitat de ocazie.

 

la finish

Am încheiat 2 ture în 52min06sec (neoficial, după gps) şi am reuşit locul 1 la veterani +40 de ani. Andy lui Ovidiu a încheiat pe locul 2 la categoria lui – nu i-a fost uşor – bravo, iar de la Cluj au mai venit de la noul club Interteam Eli (locul 1 elite), Dan Boldi (locul 3 elite), iar de la BikeSport Oli (locul 1 la categoria lui, cred că şi la general amatori), Rusu Doru şi Beni.

podium la +40 ani

Închei felicitând organizatorii pentru voinţă şi tot ce-au făcut, pe voluntari şi mai mult pentru că pentru ei cred că a fost cel mai greu şi bravo competitorilor şi spectatorilor lor.

Pun totuşi şi o traseul înregistrat pe gps, am creat şi un segment pe Strava pentru a se putea compara lumea (timpul pe o tură).

Daţi clic pe “View the Full Leaderboard on Strava” – aşa va apărea traseul.

Inceput oficial de sezon de MTB – etapa 1 Clujul Pedaleaza

 Cluj, Cluj-Napoca, Clujul Pedaleaza, Localitati si zone, XCO  Comments Off on Inceput oficial de sezon de MTB – etapa 1 Clujul Pedaleaza
Mar 242013
 

24 martie a fost inceputul oficial de sezon de MTB, a trecut cu greu iarna. Simpatica vreme anul acesta, noroc ca nu mai tin cont in mod deosebit de ea ca altfel stateam toate zilele acasa.

în Hoia, poze mai multe pe picasa

Clujul Pedaleaza a organizat primul concurs de MTB din acest an – cross-country in Hoia. A iesit din punctul meu de vedere foarte bine, vremea a fost foarte buna, concurentii au venit probabil nerabdatori sa faca o miscare. Traseul a fost modificat complet in ziua precedenta, fiind integral pe iarba, ocolindu-se drumurile de tara accesibile masinilor din cauza noroiului lutos care putea sa creeze surprize neplacute. Până şi locul de start a fost coborât intenţionat mai spre vale pentru ca vântul sa nu-i deranjeze prea tare pe cei mici. Si asa a fost amanata cu o saptamana etapa, nu era bine sa se mai amane inca o data desi ninsese vineri pe dealuri iar in Cluj a plouat special pentru … ziua Politiei :). A existat totuşi o excepţie – la experţi s-a lăsat porţiunea de traseu mai tehnică, deşi era ceva noroi pe coborâre, să nu se plictisească.

fete 9-11 ani
family
baieti 6-8 ani
family
în cursă
urcă unde alţii merg pe jos
înţeleptele

Am participat ca de obicei întreaga familie, am reuşit să fim şi pe podium (noroc cu Tudor că am obţinut şi eu ceva ce singur nu reuşesc – locul 1 la family – Gladiatorii). Pot spune că Tudor a mers cursiv pe serpentinele traseului de copii la proba family, mai bine ca la proba individuala, unde a ocupat locul 3. Pe Andreea am luat-o de la concursul lunar de şah organizat de clubul Juniorul Cluj, scoţând-o de la ultima rundă ca să poată ajunge la proba ei de MTB, unde a terminat pe locul 2… ca la şah. La şah, cu rezultatul ei 4 puncte din 5 dupa 5 runde, în ciuda lipsei de la runda a şasea, prin jocul rezultatelor (m-am uitat pe chess-results) figurează pe locul 2 la categoria ei si 2 şi la general copii 9-10 ani. Ce să-i faci, ea a ales: dorea mai mult să nu lipsească la MTB. Diana a avut şi ea de luptat cu concurente pe măsura ei care de data aceasta i-au luat-o în faţă, încheind cele 2 ture pe locul 3. De mine, la avansati, nu stiu încă mare lucru, sper să fiu totuşi în top ten. M-a lăsat de izbelişte şi Garminul Forerunner, dar într-un mod deplorabil: după vreo 3 ture mi-a indicat battery low (s-a mai intamplat), s-a oprit din înregistrare … dar acasă nimic, nici măcar acele ture nu mai figurau in history (o premieră negativă). Am rămas tot la batrânul vitezometru care mi-a indicat 9,9km (5 ture) cu 15,75km/h media.

Update: am terminat pe locul 13/39 la avansati cu 36min39sec.

poza Zoltan Szakacs – multumesc
poza Zoltan Szakacs – multumesc
tragatori de elita: eu fac poza, el face poza
La family cu Tudor – multumesc Miki (Clujul Pedaleaza) pentru poza
pe traseul de avansati – multumesc Miki (Clujul Pedaleaza) pentru poza
in fuga sa prind finish-ul la incepatori-intelepti – multumesc Miki (Clujul Pedaleaza) pentru poza

Pozele făcute în ferestrele în care n-am concurat le găsiţi şi pe facebook, şi pe picasa.

Felicitări la toţi cei implicaţi în acest eveniment, de la organizatori la concurenţi şi spectatori.

Nu uitaţi de concursul propus de mine: “cei mai multi km din traseele de maraton de 70km si 30km ai Maratonul Fagetului la MTB”. Am scris despre concurs in postarea precedentă. Eu urmăresc regulat activitatea pe segmente şi momentan pe primul loc este Elisei Miron cu 20,8km, urmat de Gyorgy Szabi cu 19,4km si Coman Andrei cu 5,5km.

Dec 152012
 
poza de la Mircea – multumesc – picasa , nu uitati sa va uitati pe ciclism.ro

Si iarna e interesanta de pe bicicleta. Normal, sa circuli pe drumurile publice e cam … interzis mai ales daca e gheaţă, şi nu trebuie să existe legi scrise pentru asta.- si cu maşinile ai probleme, darmite pe două roţi. Scuterul l-am lăsat de mult, dar cu bicicleta circul la bun simţ, doar pe traseul casă – serviciu.

poza de la Winter Race – multumesc Dezso: picasa, mai jos sunt si altele
noaptea pe la 10, de la serviciu

În 8 decembrie a fost CicloMoşul, ediţia a doua, organizat de Clujul Pedalează – linkul la anul trecut. Eu am avut un program infernal de weekend, as always, ce a conţinut şi concursul de şah al Andreei,

concurs şah – Cupa Danone – finala 2012, Andreea locul 2 (Bucholtz mai mic la acelaşi punctaj) – poze  mai  multe pe  http://www.regisipioni.ro/

 

 

aşa că pot spune că am fost spectator şi la şah, dar şi la CicloMos: n-am fost cu bicicleta, ci cu maşina, transportând cadouri la copiii cu deficienţe de la şcoala Kosmutza din Gruia şi făcând parte din “coloana oficială”. Traseul a inclus şi o oprire la sediul TVR Cluj (unde lucrez) şi aventura Moşilor s-a încheiat ca şi anul trecut la Polus. Sper că au fost Moşi (mai ales din cei … tineri) care au fost incitaţi de ceea ce au apucat să vadă la TVR, care nu mai este de mult o cetate inexpugnabilă, ci este o instituţie publică pentru public.

pozele sunt de pe site-ul http://www.clujulpedaleaza.ro

 

 

 

Astăzi am avut un fel de rămas bun de la competiţiile de biciclete pe anul 2012, an în care am participat la peste 30 de competiţii, multe cu familia. Am participat la Winter Race – e a treia ediţie consecutivă la care sunt prezent. Am participat la relaxare, deşi nu la fel spune martorul – ritmul cardiac – o medie de 171bmp.

“imaginea” mea la Winter Race 2012 – 4 ture – Hero

 

ma vad si eu printre ultimii eroi

 

 

si vrajitorul a facut ture pe bicicleta

E prima dată când port centură de puls la o competiţie – mi-am luat şi eu în sfârşit un ceas Garmin Forerunner 405CX – pentru fitness (alergare şi ciclism). Mă cam bagă în sperieţi cifrele mai ales că ştiu că acesta e ritmul meu normal de “viaţă” la competiţii: poate e defect ceva 🙂 – am avut 171bpm ritm cardiac mediu. De ce m-am inscris la “hero”, eu fiind un “fun” ciclism? Am vrut să închei mai repede cursa, având de mers la serviciu după-masă. Evident, n-am fost prea breaz în alegere, în primul rând pentru că încă de la început eroii erau planificaţi să plece ultimii şi apoi pentru că practic startul real a fost la aceeaşi oră (diferenţe de 15 secunde între hero, fun şi supergirls), hero având cu o tură mai mult de parcurs.

Încă nu am rezultatele finale oficiale, iar dupa ce am înregistrat eu cu GPS-ul (am dat startul din fugă): 51minute, 6,93 km, 8,2km/h media orară, 246m diferenţă de nivel, 614 calorii consumate şi 171bpm media, cu maxim 185bpm.

În orice caz, am fost outlappat de Kelemen înainte de finish-ul la tura 2 (tura 3 a lui), aşa că performanţa mea a fost mai degraba … onestă.

Îmi pare rău că n-am putut asista la finalul competiţiei, la premiere, mai ales că atmosfera era faină. Sper că toată lumea a încheiat cu bine, bravo copiilor şi femeilor care au luat startul.

În încheiere, dau un anunţ: vând un ceas cu GPS Garmin Forerunner 405CX, cu centură de puls – “manufacturer refurbished”. Eu “circul” cu altul luat second. E compatibil Ant+, deci se pot ataşa la el şi alte dispozitive ca foot pod şi senzor de cadenţă/viteză. Alte amănunte pe site-ul Garmin.

l-am vandut; mai multe poze cu ce am de vanzare pe picasa

 

Nov 042012
 
Am participat si eu la o olimpiada la proba de MTB! Cine ar fi crezut! Si sunt vicecampion olimpic! Adevarat sau fals? Adevarat, dar sa pastram proportiile!
Olimpiada Defileul Lapusului a avut rolul principal de mediatizare a frumusetilor Tarii Lapusului. Pentru aceasta s-au gandit oamenii sa creeze o competitie cu mai multe probe: caiac, orientare, MTB, pescuit, escalada …

mai multe poze pe picasa
traseul la MTB – cam 43km pe drumuri de tara, poteci si asfalt

Eu am participat la proba de MTB, unde de la inceput am identificat un singur concurent mai cunoscut, din Cluj, care avea sanse mai mari ca mine sa castige concursul. Asa a si fost, participantii veniti mai ales din Maramures fiind cu adevarat amatori, unii participand cu biciclete inchiriate oferite de organizatori si, cel mai important, venind cu scopul sa exploreze zona in stil cicloturistic.
Am sosit cu o seara inainte si am fost cazat la una din pensiunile din Rohia – pensiunea Maria. Pe aceasta cale le fac putina reclama – foarte buna mancarea si ei foarte primitori.
Pe scurt: multa voie buna, distractie, felicitari organizatorilor pentru initiativa si realizare, categoric am sa mai trec pe acolo cu familia. Cateva poze mai semnificative:

ceva noroi tot am gasit
finishul
echipare de participant la olimpiada
seara s-a incheiat cu muzica si dans
podiumul la MTB
produse autohtone oferite ca premiu
formatia e din Cluj

Si acum, despre ziua de 3 noiembrie – etapa finala din anul 2012 organizata de Clujul Pedaleaza. A fost etapa cea mai importanta, premiindu-se la final si marii castigatori in clasamentul general.

cateva poze de pe traseu si de la premiere pe picasa
finish-ul Dianei

Concursul de copii s-a desfasurat ziua in parcul Colina din Cluj, iar cel pentru adulti de la ora 18, in regim de noapte. Grea viata pentru organizatori – toata ziua au fost in alerta, de dimineata până târziu în noapte – premierea având loc la Polus. Toata stima pentru efort si realizare, cei care n-au fost au avut de pierdut.
Si graficul competitiei s-a respectat, asa ca ti-ai putut face un plan ca si concurent, mai ales daca nu puteai fi in zona pe parcursul intregii zile.

la Polus
multumiri tuturor celor care s-u implicat in organizare de-a lungul intregului an 
locul 3 la fete 9-11 ani

Despre familia mea: toti am participat, ca de obicei, minus proba family. Am avut un botez important in familie, asa ca am avut alt program pana seara, iar concursul meu numai bine ca mi-a mai scos din mancarea si whiskiul cu care am sarbatorit nepotelul. Copiii si-au dorit mult sa mearga la concurs, noroc cu bunica ca am avut cu cine-i lăsa. Culmea e că a fost şi ziua bunicii tot atunci, aşa că acum mă grăbesc să pun la loc ce-am pierdut seara – iar creste imperiul …
Evident, eu iar am fost veriga slabă, Andreea a terminat pe locul 3, Tudor pe locul 4 – având o concurenţă foarte serioasă încă de la vârsta lui, iar Diana – locul 2 la etapă şi – cel mai important – locul 1 la general după 6 etape, la înţelepte.

trial demonstrativ inainte de premierea campionilor

premiul acordat familiei

Dianei i-am pregătit bicicleta mea, din cauza aceasta ratând startul cu câteva minute, aşa că faptul că a reuşit să recupereze şi să termine pe locul 2 a fost mare lucru – bravo ei, bine că nu m-a batut :).
Fiind tot pe fugă şi eu, de dimineaţă, când am lăsat bicicletele copiilor la linia de start şi am luat pachetele de înscriere, n-am mai reuşit să schimb cauciucul faţă cu ceva adaptat mai bine condiţiilor de umezeală de pe traseu. Dianei i-a prins bine cred schimbarea bicicletei, dar eu am avut tot felul de probleme.
Despre cursa mea pot spune că a fost un dezastru încă de la prima tură şi abia acasă mi-am dat seama de cauzele problemelor, că acolo pe întuneric a fost imposibil.
Nu m-am pornit cu gânduri mari, dorind doar să ajung dacă se poate în top ten. Am fost suspect de calm la start, dar mi-am revenit de la primii metri parcursi. Momentan porneam cu dezavantajul ca n-am mai reusit sa pun spd-urile la bicicleta, dar nu credeam sa fie un incovenient asa mare precum s-a dovedit la sfarsit: aveam probleme pe urcari, fiind si intuneric, pedalam uneori pe calcâie sau cum se nimerea, pedala se invartea in ritmul invartirii rotii spate, ca si cum … s-ar fi blocat clichetii, in sfarsit, m-am gandit la inceput ca eu am o problema.
Ei, si de la prima tura am avut evenimente: ma chinuiam sa recuperez terenul faţă de primii, dar eram in trafic. M-am pomenit ca ma opresc secunde intregi pe una din micile urcari, nici acum nu inteleg ce s-a intamplat la cineva din faţă, asa ca am tras si mai tare sa depasesc, sa nu ma mai opresc aiurea. Si a venit una din coborari – cea cu vreo doua buturugi. In faţa mea, cineva care trecea prin dreapta: foarte bine, il pot depasi pe stanga, sarind peste buturuga respectiva. In mod normal e destul spatiu, nu si daca acel cineva pica de-a curmezisul. Ghinion, a trebuit sa trag tare stanga sa ocolesc, sa pun frana cand abia aterizasem, iar rezultatul a fost un … nu stiu, ca era intuneric, cert e ca m-am pomenit cu vreo trei metri mai jos de concurent si sper ca nu l-a lovit bicicleta mea. Am ramas fara farul de pe bicicleta – s-a rupt suportul, si am tasnit mai departe. Mai aveam frontala, care era ca lumina “just in case”, insuficienta sa vad cum trebuie in jur. Am trecut pe  urmarire luminite rosii de la cei din faţă, fiind nevoit sa raman in spate la cate cineva ca sa nu patesc ceva. La un moment dat am intrat in plina viteza in tufele de pe marginea unei poteci, crezand ca pe acolo e traseul. Chestia asta m-a cam linistit si ultimele doua ture le-am circulat in regim capusa.
S-au agravat problemele, imi fugea roata faţă în curbe, nu mai eram in stare sa ma tin pe bicicleta la serpentinele printre copaci, asa ca alergam. Si asa am reusit sa ajung un concurent, de care m-am tinut până în final. La vale era ok, dar numai la coborarile mai drepte. In fine, am terminat pe locul 18, la 2-3 secunde de cel pe care-l urmaream, cu dezamagirea ca nici macar planul de a-l depasi pe ultima urcare nu mi-a reusit.
Acasa, doua observatii: pană la roata faţă şi butuc spate cu clicheti nefunctionali, sper sa nu fie grav. Ma si mir ca am terminat cursa pe bicicleta.
Multumesc pentru premiul acordat familiei de catre reprezentantul Skoda – “cea mai armonios organizată familie” la MTB, ca-n rest nu recunosc nimic :).

Oct 212012
 
Locul de start – Valea Draganului… de multa vreme n-am fost pe acolo. Si nici n-am “atacat” Vladeasa din acea parte, dar eram convins ca nu va fi usoara o urcare de MTB pe triunghi albastru sau orice alt marcaj.
Traseul. Portiunea de urcare pe Vladeasa a fost asa cum mi-am inchipuit: pietre, pante abrupte – combinatia optima pentru push-bike. Cam 600 de metri diferenta de nivel din cei 700 de urcare spre Vladeasa au fost pentru mine push-bike cu scurte portiuni de mers pe bicicleta – asta ca sa nu uit pentru ce car obiectul. Mi-a trebuit aproximativ 1h5min sa trec de push-bike, iar practic de la baza urcarii (PA2) pana in punctul de maxim – 1641m – timpul a fost de 1h30min.

multumesc Igor Stirbu pentru poza

Pentru mine totusi cea mai stresanta portiune a fost cea din jurul lacului Floroiu, un nesfarsit drum de ţară unde ma asteptam din moment in moment sa fiu depasit de concurenti. Am pierdut timp faţă de cei din jur, oricat m-am straduit sa tin pasul, sa limitez pierderile. Daca la inceput am fost alaturi de Zsuzsu, la PA2 – cand am scapat de lac – am intrebat mi s-a spus ca are 5 minute avans, iar Horatiu Campian m-a ajuns.
Pe mine push-bike-ul ma avantajeaza asa ca ar fi culmea sa ma plang. Am reusit sa ajung printre altii si pe Klosz Viktor aproape de varf si m-am intalnit cu Zsuzsu la PA3, situat langa cabana Vladeasa.



Alt link, unde apare si timpul de parcurgere: mapmyride
O istorisire a competitiei in sine. Am plecat cu gandul ca trebuie ca de obicei sa-mi depasesc limitele, sa incerc sa ma apropii ca timp de cei buni si, avand in vedere cei inscrisi in “grupa mortii” cum am inceput sa-i spun eu celei 40+, un loc 5 era superonorabil. De ce grupa mortii? Nu musai pentru ca din ea odata intrat nu mai iesi  (iesi la pensie sau sapun etc), ci pentru ca an de an se strang in ea oameni foarte competitivi, la nivel apropiat de cei tineri. Veteranii care participa la competitii sunt seriosi, nu lasa nimic la intamplare, nu gresesc decat rar, au experienta, n-au caderi fizice bruste, asa ca la aceasta categorie e ca la sah: ai o valoare, ea se reflecta in rezultat aproape sigur, nu are rost sa faci pariuri, pronosticuri sau declaratii politicianiste.
Pana la urma am incheiat pe locul 7 la categorie, 28 la general, cu un timp de 5h13min, la aproape 1 minut de Klosz si 2 minute de Zsuzsu.

la start

Inceputul a fost clasic: urcare de cam 10 km, nu foarte abrupta, dar sustinuta. Scopul meu: sa ma tin cat pot de Vaum, ca stiam ca merge bine. Nu ma puteam compara cu el decat la urcare, asa ca m-am straduit sa-mi folosesc usorul avantaj. Cum a inceput terenul sa fie ma valurit, cum gata, dus a fost. Am cautat alte provocari, am si coborat multumitor, asa ca m-am pomenit alaturi de Horatiu. A urmat o scurta abatere de la traseu, cam 40 secunde, vazusem sageata dar din cauza vitezei n-am ochit “spartura” din gard. Asa ca iar dupa Horatiu, dar urma coborarea mai abrupta spre lac si am cautat sa profit sa nu ma mai ajunga. Cu ocazia asta am intrat in pluton cu Zsuzsu dar nu-s in stare sa tin ritmul. Parca la ei nu sunt pietre si nu-i sufla vantul.

multumesc Zoltan Szakacs , pe push-bike triunghi albastru

Si uite-asa m-am pomenit singur. Am luptat incrancenat sa nu fiu ajuns, iar PA2 a fost ca o izbavire: urma urcare. Evident n-am scapat de ce trebuia sa se intample: am fost ajuns de Horatiu, am pierdut 5 minute faţă de Zsuzsu si mi-e frica sa ma gandesc cat am pierdut faţă de altii. De aici incolo urma ultima mea sansa sa urc in clasament: urcarea la Vladeasa. Asa a si fost, am fost campion la push-bike, pe portiunile mai abrupte ducand bicicleta pe umar. Am intalnit pe urcare si drumeti care se uitau relaxati la agitatia noastra. “Nu-i mai bine pe aici decat la sosea?” “Ba da, dar si mai bine daca as fi pe coborare!” Abia sus l-am ajuns pe Viktor si deja eram convins ca podiumul e ocupat: nu l-am vazut nici pe favoritii din plutonul 2: Fogoros, Lupsa, plus ca mai puteau fi si altii. Cu Viktor numai la portiunile mai abrupte si mai tehnice mai aveam sanse, asa ca am cautat sa ma departez de el imediat dupa varf. Am coborat destul de tare pe bolovani si la un moment dat s-a schimbat structura… macar am incetinit si n-am cazut rau, o mica tumba si doar o mica zgarietura la un cot plus o contuzie care pana la urma m-a deranjat – la podul palmei stangi. Am luat decizia inteleapta de a cobori pe iarba, abandonand drumul in serpentine.  La PA3 eram deja iar cu grupul “Targu-Mures”, m-a ajuns si Viktor si el … n-a oprit. Singura mea dorinta era sa ma tin de ei, aveam chiar sperante ca la vale… Din pacate de la scuturaturi durerea la podul palmei nu-mi mai permitea sa prind cum trebuie ghidonul si sa schimb si a durat ceva vreme să ma obişnuiesc, aşa că am si fost depasit de vreo doi vitezisti. In fine, spre final am vazut grupul dar atat.
Despre organizare numai de bine. Stand in curtea gradinitei peste noapte cu cortul ma gandeam ca iar a fost desfiintata o gradinita sub o legislatura, pentru ca urmatoarea sa se planga ca nu sunt locuri pentru copiii mici si sa gaseasca solutia cu grupa nula (0), uitand ca inainte cu doua legislaturi s-au inchis scoli si ca urmare până şi copiii din invatamantul primar trebuie sa mearga de dupa-masa la scoala, parca ar fi la seral unde pe vremea … ajungeau cei plictisiti sa invete si uneori cei care au fost nevoiti de soarta vitrega. M-am intalnit cu Vali – seful gulasului, am avut parte la final si de concerte (am asistat doar la unul), am povestit cu multa lume de peste tot din tara.
Si asa ajung la Clujul Pedaleaza si la cuvintele unui prieten: e tot mai greu de razbatut in fruntea clasamentului aici, in zona Clujului, de cand au aparut competitiile Clujul Pedaleaza. Sunt tot mai multi tineri care practica MTB-ul de putini ani si care merg extraordinar, se stiu si la coborari, trec pe langa tine cu alta viteza. Si eu cred ca am avansat mult de cand particip la XCO-urile CP si particip la “avansati”, desi ma incadrez si la “intelepti”, numai ca sa am parte de noi provocari si sa mai invat cate ceva.

dupa alergarea de la family incepe proba de bicicleta

start la baieti 6-8 ani

la finish baieti 6-8 ani

o saritoare

si un viraj

la finish avansati

inteleptii si incepatorii

podium intelepte

Acum, dupa etapa a 5-a de la Observatorul Astronomic, urmeaza ultima etapa, mai deosebita, in 3 noiembrie, in parcul Colina. Va fi in regim de noapte cel putin pentru avansati si experti si la sfarsit se vor face premierile si pentru clasamentul general in cadru festiv, la Polus.
Dar pana atunci ma recuperez dupa maraton si dupa Micul Biciclist si siguranta lui … tot de la Polus, o alta competitie simpatica organizata de Clujul Pedaleaza in colaborare cu Politia Cluj. 

Sep 112012
 
Un pic de timp liber … sa scriu.

In ordine cronologica, mai intai despre Etapa 4 de MTB organizata de Clujul Pedaleaza – intitulata “TVR Cluj”, din motive lesne de inteles: partenerul principal media a fost TVR Cluj, au fost si la faţa locului vedete ale postului, s-a si filmat si sunt cateva materiale disponibile.

poze mai multe pe picasa

De aceasta data concursul a avut loc la izvorul Elisabeta, un traseu frumos ca de obicei si cu multe provocari la avansati si experti. Eu n-am avut curajul sa cobor pe o portiune abrupta, mi s-a parut prea lunga coborarea si n-am riscat, asa ca am folosit cu incredere chicken line-ul, chiar daca am pierdut cam 10-15 sec de tur.
– din ce a aparut pe TVR Cluj:

Am participat ca de obicei cu intreaga familie, fiecare la proba lui, plus proba family in componenta clasica acum: eu cu cel mic – Tudor, iar soţia cu Andreea.
N-am fost pe podium la family, am avut unele probleme pe parcurs, dezechilibrari, in care am pierdut secunde pretioase, dupa ce se parea ca un loc pe podium era facil. Proba family e practic un duatlon pentru parinti, iar de aceasta data, ca sa dea sanse mai mari si parintilor de sex feminin, s-a facut alergarea mult mai scurta. Foarte bine, scopul alergarii de fapt e departajarea la start, sa nu fie inghesuiala, nu este o proba in sine. Asa lupta a fost mult mai intensa, diferentele de timp la finish au fost de secunde si chiar mai putin. Bravo pentru familiile participante, ne vedem la urmatoarea provocare Clujul Pedaleaza!
In schimb, la probele pe categorii am avut mai mult succes, Tudor a reusit sa ocupe locul 3, pe acelasi traseu, de aceasta data a stiut cum sa abordeze lupta. Diana a terminat pe locul 1 la intelepte, iar eu pe un onorant loc 10 la avansati, in faţa unor prieteni care-n mod obisnuit sunt mai buni si la mare lupta cu Sorin Simu in faţa căruia am pierdut datorita chicken line-ului.

Cum deja mi s-a facut dor de o schimbare, mi-am pus in plan sa particip si la alt tip de competitii care sa nu implice MTB-ul.
Prima la indemana a fost tot la Cluj, tot organizata de Clujul Pedaleaza – Duatlonul Firmelor si al cluburilor “Profitabil”. S-a ţinut in centrul istoric al Clujului, in care mai mereu in weekenduri se ţin evenimente. Am participat din partea TVR Cluj atât individual – 2km alergare + 5km ciclism + 2km alergare, cât şi la echipe 4km alergare + 10km ciclism + 4km alergare, unde am făcut partea de alergare.
Desi ma bazam mai mult pe o clasare buna la individual, am reusit performanta sa fac 5 ture la bicicleta in loc de 4 cât trebuia şi astfel să ies din lupta pentru podium şi să ma clasez pe locul 10: se modificase numarul de ture iniţial şi n-am fost singurul care n-a auzit de “reducerea” la bicicletă. Îi mulţumesc colegului meu Robi pentru cursiera împrumutată, am fost clar mai rapid aşa.
La proba pe firme în schimb am reuşit un loc trei împreuna cu Cosmin care s-a luptat la maxim la proba de bicicletă. Îi multumesc pentru reprezentare – de la noi de la TVR nu găsisem partener disponibil.

mai multe poze pe picasa

A urmat in data de 8 septembrie Triatlonul de la Medias – înot în lacul Ighiş. N-am vrut să ratez ultima ocazie din acest an de a participa la un triatlon, la o distanţă rezonabilă faţă de casă. A fost prima ediţie de triatlon organizată de Ciclomed Medias, cel care se ocupa si de organizarea clasicului maraton de MTB. Puteti gasi amanunte despre participarile mele la Maratonul Medieval Medias pe blog.
Am încheiat pe locul 9 din 16 la categorie şi pe locul 34 din 58 la general, fără să pun la socoteala DNF.  

N-am mai fost la un triatlon de 2 ani, de la Reci, fiind mai mult axat pe competitiile de MTB. Nici n-am timp sa ma antrenez la înot, şi acum m-am bazat tot pe stilul meu bras, unde şi aşa neantrenat de mai bine de o luna tot am incheiat aproximativ 1,5km in 35 minute … n-am fost ultimul, am avut 10 persoane dupa mine. Tot îmi propun să exersez craul, dar …
Ca sa spun o progresie – am fost pe locul 47 dupa inot, al 36-lea la bicicleta si locul 39 în clasament după bicicletă, al 29-lea la alergare şi locul 34 final.
Aici este linkul la clasament, dupa mai multe criterii.
Am pierdut cel puţin 2 minute în plus la schimbul înot-bicicletă datorită tricoului care s-a rulat pe mine (fiind ud), dacă particip mai des la triatloane o sa-mi iau şi eu un costum de triatlon. Un alt impediment – traseul vălurit de la ciclism implica la fiecare tură (din 5) o urcare mai puternică de aproximativ 300m pe care eram nevoit s-o fac în picioare – schimbătorul faţă la cursieră nu funcţiona. Am fost tot cu bicicleta colegului meu, mulţumesc pentru ea, aveam şi opţiunea MTB-ului cu cauciucuri de şosea şi poate ca efort eram mai câştigat cu cel din urmă.
În sfârşit, cel mai important este că m-am simţit bine, că mi-am adus aminte că există şi triatlonul, în fond primele concursuri din viaţa mea (nu le pun pe cele de şah) la care am participat au fost triatloanele, pe vremea când nu existau MTB-urile.
Felicitări organizatorilor că au reuşit să facă un triatlon la Mediaş, că noi la Cluj nu suntem în stare! Sunt la prima ediţie de triatlon, aşa că minusurile trebuie înţelese cu atât mai mult cu cât au fost conştienţi de ele şi la şedinţa tehnică ne-au vorbit de ele.
Cum am stat cu maşina la malul lacului, înnoptând acolo, am apucat să testez apa în seara precedentă, să parcug cu MTB-ul traseul de alergare (ciclabil 100%), dar n-am apucat să parcurg traseul de bicicletă cu cursiera că poate renunţam la ea.
Aşa că lucruri de îmbunătăţit (normal că spun ce mă avantajează 🙂 ):
– să renunţe la şosea şi să facă probă offroad (nu pe acelaşi traseu ca alergarea), cu MTB (ştiu că triatloniştii clasici nu-s de acord, mai ales că au investit in biciclete)
– să găsească o soluţie de catering, acolo nefiind nici o posibilitate să mănânci ceva, ideal şi cu o seară înainte
– pachetele de înscriere să poată fi luate şi de la faţa locului.

mai multe poze pe picasa
lacul Ighiş
la domiciliu
în aşteptarea premierii
şefii la categoria mea
tombolă norocoasă
împachetarea de drum: acasă sau la maraton Tuşnad?
ordin de sus: ACASĂ!!!

Să ne vedem cu bine, cel mai probabil la Maros Maraton din 30 septembrie. Am fost în recunoaştere traseu race (50km), să văd mai ales porţiunea de coborâre de la Paltinu pe care n-am mai fost (la tura lungă nu este “în program”). Ce pot să spun despre traseu: uscat, plin de praf, s-a pus şi pietriş probabil în vederea asfaltării şi trebuia să am grijă să nu pierd aderenţa pe urcări (am fost cu Race King). E unul din cele mai solicitante trasee la race, cu urcări lungi şi grele. La sfarşit iar am reuşit să mă rătăcesc de la traseu, nefiind atent la gps, dar în concurs va fi altfel.