Am participat si eu la o olimpiada la proba de MTB! Cine ar fi crezut! Si sunt vicecampion olimpic! Adevarat sau fals? Adevarat, dar sa pastram proportiile!
Olimpiada Defileul Lapusului a avut rolul principal de mediatizare a frumusetilor Tarii Lapusului. Pentru aceasta s-au gandit oamenii sa creeze o competitie cu mai multe probe: caiac, orientare, MTB, pescuit, escalada …
traseul la MTB – cam 43km pe drumuri de tara, poteci si asfalt
Eu am participat la proba de MTB, unde de la inceput am identificat un singur concurent mai cunoscut, din Cluj, care avea sanse mai mari ca mine sa castige concursul. Asa a si fost, participantii veniti mai ales din Maramures fiind cu adevarat amatori, unii participand cu biciclete inchiriate oferite de organizatori si, cel mai important, venind cu scopul sa exploreze zona in stil cicloturistic.
Am sosit cu o seara inainte si am fost cazat la una din pensiunile din Rohia – pensiunea Maria. Pe aceasta cale le fac putina reclama – foarte buna mancarea si ei foarte primitori.
Pe scurt: multa voie buna, distractie, felicitari organizatorilor pentru initiativa si realizare, categoric am sa mai trec pe acolo cu familia. Cateva poze mai semnificative:
ceva noroi tot am gasit
finishul
echipare de participant la olimpiada
seara s-a incheiat cu muzica si dans
podiumul la MTB
produse autohtone oferite ca premiu
formatia e din Cluj
Si acum, despre ziua de 3 noiembrie – etapa finala din anul 2012 organizata de Clujul Pedaleaza. A fost etapa cea mai importanta, premiindu-se la final si marii castigatori in clasamentul general.
cateva poze de pe traseu si de la premiere pe picasa
finish-ul Dianei
Concursul de copii s-a desfasurat ziua in parcul Colina din Cluj, iar cel pentru adulti de la ora 18, in regim de noapte. Grea viata pentru organizatori – toata ziua au fost in alerta, de dimineata până târziu în noapte – premierea având loc la Polus. Toata stima pentru efort si realizare, cei care n-au fost au avut de pierdut.
Si graficul competitiei s-a respectat, asa ca ti-ai putut face un plan ca si concurent, mai ales daca nu puteai fi in zona pe parcursul intregii zile.
la Polus
multumiri tuturor celor care s-u implicat in organizare de-a lungul intregului an
locul 3 la fete 9-11 ani
Despre familia mea: toti am participat, ca de obicei, minus proba family. Am avut un botez important in familie, asa ca am avut alt program pana seara, iar concursul meu numai bine ca mi-a mai scos din mancarea si whiskiul cu care am sarbatorit nepotelul. Copiii si-au dorit mult sa mearga la concurs, noroc cu bunica ca am avut cu cine-i lăsa. Culmea e că a fost şi ziua bunicii tot atunci, aşa că acum mă grăbesc să pun la loc ce-am pierdut seara – iar creste imperiul …
Evident, eu iar am fost veriga slabă, Andreea a terminat pe locul 3, Tudor pe locul 4 – având o concurenţă foarte serioasă încă de la vârsta lui, iar Diana – locul 2 la etapă şi – cel mai important – locul 1 la general după 6 etape, la înţelepte.
trial demonstrativ inainte de premierea campionilor
premiul acordat familiei
Dianei i-am pregătit bicicleta mea, din cauza aceasta ratând startul cu câteva minute, aşa că faptul că a reuşit să recupereze şi să termine pe locul 2 a fost mare lucru – bravo ei, bine că nu m-a batut :).
Fiind tot pe fugă şi eu, de dimineaţă, când am lăsat bicicletele copiilor la linia de start şi am luat pachetele de înscriere, n-am mai reuşit să schimb cauciucul faţă cu ceva adaptat mai bine condiţiilor de umezeală de pe traseu. Dianei i-a prins bine cred schimbarea bicicletei, dar eu am avut tot felul de probleme.
Despre cursa mea pot spune că a fost un dezastru încă de la prima tură şi abia acasă mi-am dat seama de cauzele problemelor, că acolo pe întuneric a fost imposibil.
Nu m-am pornit cu gânduri mari, dorind doar să ajung dacă se poate în top ten. Am fost suspect de calm la start, dar mi-am revenit de la primii metri parcursi. Momentan porneam cu dezavantajul ca n-am mai reusit sa pun spd-urile la bicicleta, dar nu credeam sa fie un incovenient asa mare precum s-a dovedit la sfarsit: aveam probleme pe urcari, fiind si intuneric, pedalam uneori pe calcâie sau cum se nimerea, pedala se invartea in ritmul invartirii rotii spate, ca si cum … s-ar fi blocat clichetii, in sfarsit, m-am gandit la inceput ca eu am o problema.
Ei, si de la prima tura am avut evenimente: ma chinuiam sa recuperez terenul faţă de primii, dar eram in trafic. M-am pomenit ca ma opresc secunde intregi pe una din micile urcari, nici acum nu inteleg ce s-a intamplat la cineva din faţă, asa ca am tras si mai tare sa depasesc, sa nu ma mai opresc aiurea. Si a venit una din coborari – cea cu vreo doua buturugi. In faţa mea, cineva care trecea prin dreapta: foarte bine, il pot depasi pe stanga, sarind peste buturuga respectiva. In mod normal e destul spatiu, nu si daca acel cineva pica de-a curmezisul. Ghinion, a trebuit sa trag tare stanga sa ocolesc, sa pun frana cand abia aterizasem, iar rezultatul a fost un … nu stiu, ca era intuneric, cert e ca m-am pomenit cu vreo trei metri mai jos de concurent si sper ca nu l-a lovit bicicleta mea. Am ramas fara farul de pe bicicleta – s-a rupt suportul, si am tasnit mai departe. Mai aveam frontala, care era ca lumina “just in case”, insuficienta sa vad cum trebuie in jur. Am trecut pe urmarire luminite rosii de la cei din faţă, fiind nevoit sa raman in spate la cate cineva ca sa nu patesc ceva. La un moment dat am intrat in plina viteza in tufele de pe marginea unei poteci, crezand ca pe acolo e traseul. Chestia asta m-a cam linistit si ultimele doua ture le-am circulat in regim capusa.
S-au agravat problemele, imi fugea roata faţă în curbe, nu mai eram in stare sa ma tin pe bicicleta la serpentinele printre copaci, asa ca alergam. Si asa am reusit sa ajung un concurent, de care m-am tinut până în final. La vale era ok, dar numai la coborarile mai drepte. In fine, am terminat pe locul 18, la 2-3 secunde de cel pe care-l urmaream, cu dezamagirea ca nici macar planul de a-l depasi pe ultima urcare nu mi-a reusit.
Acasa, doua observatii: pană la roata faţă şi butuc spate cu clicheti nefunctionali, sper sa nu fie grav. Ma si mir ca am terminat cursa pe bicicleta.
Multumesc pentru premiul acordat familiei de catre reprezentantul Skoda – “cea mai armonios organizată familie” la MTB, ca-n rest nu recunosc nimic :).
Locul de start – Valea Draganului… de multa vreme n-am fost pe acolo. Si nici n-am “atacat” Vladeasa din acea parte, dar eram convins ca nu va fi usoara o urcare de MTB pe triunghi albastru sau orice alt marcaj. Traseul. Portiunea de urcare pe Vladeasa a fost asa cum mi-am inchipuit: pietre, pante abrupte – combinatia optima pentru push-bike. Cam 600 de metri diferenta de nivel din cei 700 de urcare spre Vladeasa au fost pentru mine push-bike cu scurte portiuni de mers pe bicicleta – asta ca sa nu uit pentru ce car obiectul. Mi-a trebuit aproximativ 1h5min sa trec de push-bike, iar practic de la baza urcarii (PA2) pana in punctul de maxim – 1641m – timpul a fost de 1h30min.
multumesc Igor Stirbu pentru poza
Pentru mine totusi cea mai stresanta portiune a fost cea din jurul lacului Floroiu, un nesfarsit drum de ţară unde ma asteptam din moment in moment sa fiu depasit de concurenti. Am pierdut timp faţă de cei din jur, oricat m-am straduit sa tin pasul, sa limitez pierderile. Daca la inceput am fost alaturi de Zsuzsu, la PA2 – cand am scapat de lac – am intrebat mi s-a spus ca are 5 minute avans, iar Horatiu Campian m-a ajuns.
Pe mine push-bike-ul ma avantajeaza asa ca ar fi culmea sa ma plang. Am reusit sa ajung printre altii si pe Klosz Viktor aproape de varf si m-am intalnit cu Zsuzsu la PA3, situat langa cabana Vladeasa.
Alt link, unde apare si timpul de parcurgere: mapmyride O istorisire a competitiei in sine. Am plecat cu gandul ca trebuie ca de obicei sa-mi depasesc limitele, sa incerc sa ma apropii ca timp de cei buni si, avand in vedere cei inscrisi in “grupa mortii” cum am inceput sa-i spun eu celei 40+, un loc 5 era superonorabil. De ce grupa mortii? Nu musai pentru ca din ea odata intrat nu mai iesi (iesi la pensie sau sapun etc), ci pentru ca an de an se strang in ea oameni foarte competitivi, la nivel apropiat de cei tineri. Veteranii care participa la competitii sunt seriosi, nu lasa nimic la intamplare, nu gresesc decat rar, au experienta, n-au caderi fizice bruste, asa ca la aceasta categorie e ca la sah: ai o valoare, ea se reflecta in rezultat aproape sigur, nu are rost sa faci pariuri, pronosticuri sau declaratii politicianiste.
Pana la urma am incheiat pe locul 7 la categorie, 28 la general, cu un timp de 5h13min, la aproape 1 minut de Klosz si 2 minute de Zsuzsu.
la start
Inceputul a fost clasic: urcare de cam 10 km, nu foarte abrupta, dar sustinuta. Scopul meu: sa ma tin cat pot de Vaum, ca stiam ca merge bine. Nu ma puteam compara cu el decat la urcare, asa ca m-am straduit sa-mi folosesc usorul avantaj. Cum a inceput terenul sa fie ma valurit, cum gata, dus a fost. Am cautat alte provocari, am si coborat multumitor, asa ca m-am pomenit alaturi de Horatiu. A urmat o scurta abatere de la traseu, cam 40 secunde, vazusem sageata dar din cauza vitezei n-am ochit “spartura” din gard. Asa ca iar dupa Horatiu, dar urma coborarea mai abrupta spre lac si am cautat sa profit sa nu ma mai ajunga. Cu ocazia asta am intrat in pluton cu Zsuzsu dar nu-s in stare sa tin ritmul. Parca la ei nu sunt pietre si nu-i sufla vantul.
multumesc Zoltan Szakacs , pe push-bike triunghi albastru
Si uite-asa m-am pomenit singur. Am luptat incrancenat sa nu fiu ajuns, iar PA2 a fost ca o izbavire: urma urcare. Evident n-am scapat de ce trebuia sa se intample: am fost ajuns de Horatiu, am pierdut 5 minute faţă de Zsuzsu si mi-e frica sa ma gandesc cat am pierdut faţă de altii. De aici incolo urma ultima mea sansa sa urc in clasament: urcarea la Vladeasa. Asa a si fost, am fost campion la push-bike, pe portiunile mai abrupte ducand bicicleta pe umar. Am intalnit pe urcare si drumeti care se uitau relaxati la agitatia noastra. “Nu-i mai bine pe aici decat la sosea?” “Ba da, dar si mai bine daca as fi pe coborare!” Abia sus l-am ajuns pe Viktor si deja eram convins ca podiumul e ocupat: nu l-am vazut nici pe favoritii din plutonul 2: Fogoros, Lupsa, plus ca mai puteau fi si altii. Cu Viktor numai la portiunile mai abrupte si mai tehnice mai aveam sanse, asa ca am cautat sa ma departez de el imediat dupa varf. Am coborat destul de tare pe bolovani si la un moment dat s-a schimbat structura… macar am incetinit si n-am cazut rau, o mica tumba si doar o mica zgarietura la un cot plus o contuzie care pana la urma m-a deranjat – la podul palmei stangi. Am luat decizia inteleapta de a cobori pe iarba, abandonand drumul in serpentine. La PA3 eram deja iar cu grupul “Targu-Mures”, m-a ajuns si Viktor si el … n-a oprit. Singura mea dorinta era sa ma tin de ei, aveam chiar sperante ca la vale… Din pacate de la scuturaturi durerea la podul palmei nu-mi mai permitea sa prind cum trebuie ghidonul si sa schimb si a durat ceva vreme să ma obişnuiesc, aşa că am si fost depasit de vreo doi vitezisti. In fine, spre final am vazut grupul dar atat. Despre organizare numai de bine. Stand in curtea gradinitei peste noapte cu cortul ma gandeam ca iar a fost desfiintata o gradinita sub o legislatura, pentru ca urmatoarea sa se planga ca nu sunt locuri pentru copiii mici si sa gaseasca solutia cu grupa nula (0), uitand ca inainte cu doua legislaturi s-au inchis scoli si ca urmare până şi copiii din invatamantul primar trebuie sa mearga de dupa-masa la scoala, parca ar fi la seral unde pe vremea … ajungeau cei plictisiti sa invete si uneori cei care au fost nevoiti de soarta vitrega. M-am intalnit cu Vali – seful gulasului, am avut parte la final si de concerte (am asistat doar la unul), am povestit cu multa lume de peste tot din tara.
Si asa ajung la Clujul Pedaleaza si la cuvintele unui prieten: e tot mai greu de razbatut in fruntea clasamentului aici, in zona Clujului, de cand au aparut competitiile Clujul Pedaleaza. Sunt tot mai multi tineri care practica MTB-ul de putini ani si care merg extraordinar, se stiu si la coborari, trec pe langa tine cu alta viteza. Si eu cred ca am avansat mult de cand particip la XCO-urile CP si particip la “avansati”, desi ma incadrez si la “intelepti”, numai ca sa am parte de noi provocari si sa mai invat cate ceva.
dupa alergarea de la family incepe proba de bicicleta
start la baieti 6-8 ani
la finish baieti 6-8 ani
o saritoare
si un viraj
la finish avansati
inteleptii si incepatorii
podium intelepte
Acum, dupa etapa a 5-a de la Observatorul Astronomic, urmeaza ultima etapa, mai deosebita, in 3 noiembrie, in parcul Colina. Va fi in regim de noapte cel putin pentru avansati si experti si la sfarsit se vor face premierile si pentru clasamentul general in cadru festiv, la Polus.
Dar pana atunci ma recuperez dupa maraton si dupa Micul Biciclist si siguranta lui … tot de la Polus, o alta competitie simpatica organizata de Clujul Pedaleaza in colaborare cu Politia Cluj.
In ordine cronologica, mai intai despre Etapa 4 de MTB organizata de Clujul Pedaleaza – intitulata “TVR Cluj”, din motive lesne de inteles: partenerul principal media a fost TVR Cluj, au fost si la faţa locului vedete ale postului, s-a si filmat si sunt cateva materiale disponibile.
De aceasta data concursul a avut loc la izvorul Elisabeta, un traseu frumos ca de obicei si cu multe provocari la avansati si experti. Eu n-am avut curajul sa cobor pe o portiune abrupta, mi s-a parut prea lunga coborarea si n-am riscat, asa ca am folosit cu incredere chicken line-ul, chiar daca am pierdut cam 10-15 sec de tur. – din ce a aparut pe TVR Cluj:
Am participat ca de obicei cu intreaga familie, fiecare la proba lui, plus proba family in componenta clasica acum: eu cu cel mic – Tudor, iar soţia cu Andreea.
N-am fost pe podium la family, am avut unele probleme pe parcurs, dezechilibrari, in care am pierdut secunde pretioase, dupa ce se parea ca un loc pe podium era facil. Proba family e practic un duatlon pentru parinti, iar de aceasta data, ca sa dea sanse mai mari si parintilor de sex feminin, s-a facut alergarea mult mai scurta. Foarte bine, scopul alergarii de fapt e departajarea la start, sa nu fie inghesuiala, nu este o proba in sine. Asa lupta a fost mult mai intensa, diferentele de timp la finish au fost de secunde si chiar mai putin. Bravo pentru familiile participante, ne vedem la urmatoarea provocare Clujul Pedaleaza!
In schimb, la probele pe categorii am avut mai mult succes, Tudor a reusit sa ocupe locul 3, pe acelasi traseu, de aceasta data a stiut cum sa abordeze lupta. Diana a terminat pe locul 1 la intelepte, iar eu pe un onorant loc 10 la avansati, in faţa unor prieteni care-n mod obisnuit sunt mai buni si la mare lupta cu Sorin Simu in faţa căruia am pierdut datorita chicken line-ului.
Cum deja mi s-a facut dor de o schimbare, mi-am pus in plan sa particip si la alt tip de competitii care sa nu implice MTB-ul.
Prima la indemana a fost tot la Cluj, tot organizata de Clujul Pedaleaza – Duatlonul Firmelor si al cluburilor “Profitabil”. S-a ţinut in centrul istoric al Clujului, in care mai mereu in weekenduri se ţin evenimente. Am participat din partea TVR Cluj atât individual – 2km alergare + 5km ciclism + 2km alergare, cât şi la echipe 4km alergare + 10km ciclism + 4km alergare, unde am făcut partea de alergare.
Desi ma bazam mai mult pe o clasare buna la individual, am reusit performanta sa fac 5 ture la bicicleta in loc de 4 cât trebuia şi astfel să ies din lupta pentru podium şi să ma clasez pe locul 10: se modificase numarul de ture iniţial şi n-am fost singurul care n-a auzit de “reducerea” la bicicletă. Îi mulţumesc colegului meu Robi pentru cursiera împrumutată, am fost clar mai rapid aşa.
La proba pe firme în schimb am reuşit un loc trei împreuna cu Cosmin care s-a luptat la maxim la proba de bicicletă. Îi multumesc pentru reprezentare – de la noi de la TVR nu găsisem partener disponibil.
A urmat in data de 8 septembrieTriatlonul de la Medias – înot în lacul Ighiş. N-am vrut să ratez ultima ocazie din acest an de a participa la un triatlon, la o distanţă rezonabilă faţă de casă. A fost prima ediţie de triatlon organizată de Ciclomed Medias, cel care se ocupa si de organizarea clasicului maraton de MTB. Puteti gasi amanunte despre participarile mele la Maratonul Medieval Medias pe blog.
Am încheiat pe locul 9 din 16 la categorie şi pe locul 34 din 58 la general, fără să pun la socoteala DNF.
N-am mai fost la un triatlon de 2 ani, de la Reci, fiind mai mult axat pe competitiile de MTB. Nici n-am timp sa ma antrenez la înot, şi acum m-am bazat tot pe stilul meu bras, unde şi aşa neantrenat de mai bine de o luna tot am incheiat aproximativ 1,5km in 35 minute … n-am fost ultimul, am avut 10 persoane dupa mine. Tot îmi propun să exersez craul, dar …
Ca sa spun o progresie – am fost pe locul 47 dupa inot, al 36-lea la bicicleta si locul 39 în clasament după bicicletă, al 29-lea la alergare şi locul 34 final. Aici este linkul la clasament, dupa mai multe criterii.
Am pierdut cel puţin 2 minute în plus la schimbul înot-bicicletă datorită tricoului care s-a rulat pe mine (fiind ud), dacă particip mai des la triatloane o sa-mi iau şi eu un costum de triatlon. Un alt impediment – traseul vălurit de la ciclism implica la fiecare tură (din 5) o urcare mai puternică de aproximativ 300m pe care eram nevoit s-o fac în picioare – schimbătorul faţă la cursieră nu funcţiona. Am fost tot cu bicicleta colegului meu, mulţumesc pentru ea, aveam şi opţiunea MTB-ului cu cauciucuri de şosea şi poate ca efort eram mai câştigat cu cel din urmă.
În sfârşit, cel mai important este că m-am simţit bine, că mi-am adus aminte că există şi triatlonul, în fond primele concursuri din viaţa mea (nu le pun pe cele de şah) la care am participat au fost triatloanele, pe vremea când nu existau MTB-urile.
Felicitări organizatorilor că au reuşit să facă un triatlon la Mediaş, că noi la Cluj nu suntem în stare! Sunt la prima ediţie de triatlon, aşa că minusurile trebuie înţelese cu atât mai mult cu cât au fost conştienţi de ele şi la şedinţa tehnică ne-au vorbit de ele.
Cum am stat cu maşina la malul lacului, înnoptând acolo, am apucat să testez apa în seara precedentă, să parcug cu MTB-ul traseul de alergare (ciclabil 100%), dar n-am apucat să parcurg traseul de bicicletă cu cursiera că poate renunţam la ea.
Aşa că lucruri de îmbunătăţit (normal că spun ce mă avantajează 🙂 ):
– să renunţe la şosea şi să facă probă offroad (nu pe acelaşi traseu ca alergarea), cu MTB (ştiu că triatloniştii clasici nu-s de acord, mai ales că au investit in biciclete)
– să găsească o soluţie de catering, acolo nefiind nici o posibilitate să mănânci ceva, ideal şi cu o seară înainte
– pachetele de înscriere să poată fi luate şi de la faţa locului.
împachetarea de drum: acasă sau la maraton Tuşnad?
ordin de sus: ACASĂ!!!
Să ne vedem cu bine, cel mai probabil la Maros Maraton din 30 septembrie. Am fost în recunoaştere traseu race (50km), să văd mai ales porţiunea de coborâre de la Paltinu pe care n-am mai fost (la tura lungă nu este “în program”). Ce pot să spun despre traseu: uscat, plin de praf, s-a pus şi pietriş probabil în vederea asfaltării şi trebuia să am grijă să nu pierd aderenţa pe urcări (am fost cu Race King). E unul din cele mai solicitante trasee la race, cu urcări lungi şi grele. La sfarşit iar am reuşit să mă rătăcesc de la traseu, nefiind atent la gps, dar în concurs va fi altfel.
A trecut ceva vreme… Cel mai obositor e concediul, mai ales daca ai program non-stop. Ca de obicei nu m-am putut abţine la participarea la cateva concursuri de MTB şi acum, cu soarele plictisitor de fierbinte, să-mi doresc un triatlon. Dar mai întâi va fi Geigerul din 19 august, unde sper să închei onorabil tura lungă.
Voi face un scurt pomelnic al locurilor “vizitate”, ca reper pentru anii ce vin; Maraton Apuseni, etapa 3 Clujul Pedalează, vacanţa la mare la Sulina, cantonament de MTB cu Marton Blazso la Doda Pilii – Padiş şi maratonul de MTB de la Gărâna – Banat MTB Maraton. Încep cu Maratonul Apuseni – alergare – din data de 7 iulie. De data aceasta, deşi cam frustrat, am fost organizator al probei family. Sper că a fost bine şi, dacă site-ului family i se făcea o reclamă mai bună pe site-ul mamă precis erau şi mai mulţi doritori. Şi-n astfel de condiţii au participat 16 familii, mai mult decât participă de obicei familiile la un concurs de MTB.
la start – proba family
începe premierea la family
categoria sub 8 ani
categoria 9-12 ani
categoria 13-15 ani
profilul traseului
locaţia traseului de family
Ce observaţii am eu? Mi-a plăcut traseul, mai ales că eu l-am ales. Am avut ceva de curăţat, parcă eram în junglă şi simţeam nevoia unei seceri (am şi avut la mine). Am fost de câteva ori pe acolo ca să n-am surpriza unor construcţii intempestiv apărute. Data viitoare, chiar dacă nu voi fi piesa principală la organizare, voi schimba traseul în partea de început, să nu includă urcarea pe drumul de Buscat. Mai trebuie lucrat şi la site-ul maratonului, să înglobeze linkul la proba family.
A urmat în 14 iulie Etapa 3 Clujul Pedalează. Aici am participat ca de obicei cu toţii, toată familia. Am fost cam obosit, având un program infernal, impropriu pentru un concurent, deşi am stat cu cortul încă cu două zile înainte tocmai ca să-mi fac viaţa mai uşoară. Am ajutat şi la organizare… Ce-mi aduc aminte din ziua respectivă, ca să vă faceţi o idee? Ora 7.30 deşteptarea. Ajutat la bannere etc. Abia am avut vreme să mă uit la cele 4 biciclete ale familiei, n-am apucat să mănânc. A început proba elite, am fost cu camera şi am filmat, fugind de multe ori pe traseu. Încă n-am avut timp să prelucrez imaginile de la această probă (a apărut ştire pe TVR Cluj şi am reuşit să pun ce-am filmat la probele de copii).
Apoi au urmat probele de copii, am filmat sporadic, având şi pe copiii mei ca participanţi. Bravo lor, au ocupat fiecare locul 2 la categoriile lor. Tot n-am mâncat. Intru şi eu în rol de concurent, la proba family. O câştig cu Tudor, am ceva dispute pe tema dreptului meu de a ajuta pe copil. Eu consider că acesta e rolul unei familii, să se ajute membrii între ei, să înveţe asta, altfel ar fi probă individuală. Diana şi Andreea au participat şi ele, nu ştiu exact locul lor la finish – ca de obicei colegii mei de la Clujul Pedalează “au uitat” să pună pe site rezultatele la family. Mă bucur că am câştigat, m-am luptat pentru asta şi n-a fost uşor. Am avut probă de alergare o tură de traseu şi am ajuns pe locul 2, la ceva distanţă de locul 1 şi am avut de recuperat cu băiatul la tura de bicicletă. Am învins pe ultimii metri.
A urmat proba mea la avansaţi, eram aşteptat ca să poată da startul. Am schimbat încălţările, am muşcat dintr-un baton, mi-am eliberat spd-urile şi am fugit la start. Am terminat pe locul 12 din 32, dar am simţit efectele eforturilor precedente neurmate de recompensa măcar a unei mese încă de la prima tură. După probă am filmat iar la proba de începători şi înţelepţi, unde am avut satisfacţia că Diana a încheiat pe locul 1 la categoria ei. Am ratat premierea la copii (s-a făcut imediat după proba family concomitent cu avansaţii), dar măcar am putut participa la premierea adulţilor. Am putut în sfârşit îmbuca ceva şi am pornit la demarcarea traseului elite-avansaţi. Ziua de foc s-a încheiat la ora 19.30, când am revenit la cort.
Ce să spun, grea viaţă. Va trebui să fac ajustări. Nu renunţ la proba family, dar poate voi renunţa la avansaţi, în fond e mai comod să particip la înţelepţi şi probabil să ajung pe podium, plus că traseul e mai uşor. În plus, în ziua concursului nu voi ajuta la organizare. Punct.
proba lui Tudor
Andreea la rând
spre finish
start aglomerat
proba avansaţi
la cort – lângă Observatorul Astronomic
cu prietenii
proba înţelepţilor
proba family
şi Zânele au fost prezente
proba avansaţi
premiere family
sunt şi eu pozat
premiere înţelepte
Ce a mai urmat? Am fost la mare, la Sulina. Foarte frumos, am fost şi cu alte familii, ale prietenilor. Am fost cu vaporul, am înotat şi-n Dunăre, am fost cu barca şi apoi cu maşina într-o excursie la pădurea Letea (trecând prin canalul Bărbosu) – unde am putut admira nuferii, broaştele ţestoase, egretele … Marea nu e cum sunt obişnuit, mai vezi câini bând din ea – e mai dulce si tulbure ca-n sud. Evident, m-am antrenat şi aici, dar la înot şi … alergare. Cam doi km erau de la casa unde ne-am cazat până la plajă şi, chiar dacă nisipul era fierbinte, soarele ca la mare, de multe ori am făcut dus întors alergând desculţ. Ca şi Forrest Gump, am avut şi prozeliţi – copii şi prieteni care au alergat cu mine, uneori şi fără mine! Dacă tot am fost în Deltă, am şi pescuit, mai mult prietenii şi copiii, pentru cei din urmă fiind o noutate şi o experienţă unică. Câteva poze făcute cu mobilul:
urcăm pe bac la Brăila
un bac cu nume de poveste
lăsând maşina, cu catamaranul din Tulcea
construim non-stop, că şi valurile nu se lasă
la pescuit pe unul din zecile de canale mici ale Dunării, la vărsare
pe canalul Bărbosu, spre pădurea Letea
în barcă spre Letea
la Sulina, cu prietenii
ca de obicei
Fugim de la mare la Doda Pilii – Padiş, unde a fost cantonament de MTB cu clubul Clujul Pedalează. Foarte instructiv, se văd mari lipsuri elementare ale mele la partea de tehnică. Ştiu ce am de făcut, ştiam unele dinainte, problema e timpul şi vârsta. Nu mai pot sta ca şi copiii cu orele pe afară făcând giumbuşlucuri. Măcar la fugă stau cât de cât :)! Tot cu familia, a fost interesant pentru fiecare. Mulţumiri la toţi care ne-au ajutat într-un fel sau altul, mulţumim speciale la Vali, Levi şi Robi. Până la urmă am ajuns să progresez şi eu, copiii au avut şi ei ce vedea, mare lucru că a venit Marton Blazso – campionul Ungariei la maraton MTB – să ne antreneze. N-am poze, că am avut program.
Închei cu Banat Mountainbike Maraton – Gărâna. Am fost şi-n percedenţii doi ani, o dată la Race, anul trecut la Maraton 80km. Acum, fiind totuşi după o pauză competiţională, am ales iar Race. Am terminat pe locul 6 la categoria 35-45 ani, locul 21 din 97 la general. N-a fost rău, am simţit în sfârşit că se termină parcela, am mers relativ constant şi deci mai bine ca alţii în ultimii kilometri. Am reuşit să ajung unul din plutoanele fruntaşe, dar am fost nevoit să străbat cel puţin 8km singur prin pădure până am văzut pe cei din faţă. Mulţumesc fratelui mai mare Speth că m-a călăuzit la început prin pădure, m-am chinuit să-l ajung ca să-mi fac viaţa mai uşoară şi să nu-mi risipesc din forţe urmărind marcaje. Frumos traseul prin pădure, umbra m-a ajutat să-mi găsesc un ritm bun pentru mine. Ştiam că am colegii tineri de la Clujul Pedalează în faţă, m-am luptat să-i ajung. Am reuşit să-l depăşesc doar pe Tudor chiar spre final, dar pe Dan (al doilea la categoria lui şi 11 la general) nu l-am ajuns şi nu cred să am şanse în continuare la vreun alt concurs. Dan a terminat cu 15 minute în faţa mea, iar amândoi – Tudor şi Dan, la 14 ani, sunt în creştere puternică aşa că… L-am avut în raza de observaţie pe Egon, tot de la categoria mea, m-am apropiat dar s-a terminat traseul. Din câte ştiu el e mai meşter la turele lungi, aşa că poate ne mai întâlnim.
Tot cu cortul am fost, ca acum doi ani, având loc rezervat de Ovidiu care a sosit cu o seară înaintea mea. Deşi aş fi vrut să fiu printre spectatorii festivalului folk, am considerat că e prea obositor să stau până noaptea târziu să-i văd pe Ducu Berzi, Vasile Şeicaru & Co. M-am mulţumit să-i ascult până am adormit.
N-a fost probă family, aşa că Andreea şi Tudor au participat independent la cursa de Beginner 10km. Andreea a terminat pe locul 2, iar Tudor, “fără categorie” (categoriile la copii erau de la 8 ani în sus iar el are 6), a fost recompensat cu medalie şi premiu. Diana i-a însoţit cum a putut, copiii având ritm diferit.
Un concurs frumos, bine organizat, nu ne-am plictisit, am şi înotat în lacul 3 Ape. Urmează Geiger…
urcare grea pentru copiii mici
la cort cu Andy
se descurcă singur
la prima urcare mai serioasă
locul 2 la categorie
Diana pe post de şerpaş
numai în picioare putea urca pe acolo
înainte de start
plasat bine pentru că mă aşteptam să facem urcarea abruptă de început pe bolovani
Duminica s-a incheiat prima editie a maratonul de MTB – Maratonul Fagetului. Organizat de clubul Clujul Pedaleaza, acest maraton este primul din seria celor patru maratoane grupate sub titulatura Transylvania MTB Trophy.
Urmatoarea etapa e la Targu-Mures – “Primavara pe doua roti” – saptamana aceasta – duminica 06 mai. Eu merg impreuna cu sotia, fiecare cu “traseul” lui.
Ma bucur ca acest maraton, primul organizat de Clujul Pedaleaza, a avut un astfel de succes. Clujul Pedaleaza are o multime de competitii de MTB organizate, inclusiv pentru copii, pe dealurile de langa Cluj, dar maratonul e altceva. Bravo organizatorilor, concurentilor si publicului – zona de start-finish a fost in faţă la Polus, multumim voluntarilor. Multumim in mod special Politiei, Salvamontului, echipajelor de salvare si tuturor celor care prin profesionalismul lor au pus o mana de ajutor la desfasurarea evenimentului.
Au fost 219 participanti la proba de 30km si 62 la proba de 70km. Dintre ei, cel mai bun a fost, de departe, Marton Blazso – campionul Ungariei la maraton. Cei 70km i-a parcurs in 3h04min, urmatorul ca timp a fost Szentes Norbert-Tibor cu 3h27min. Iar Szentes e foarte bun! Nu sunt legende ce s-au spus despre Blazso, iar cat este de bun cred ca au fost din cei care la tura de 30km au fost depasiti de el care pot pune marturie. Eu nu l-am vazut decat la premiere :). Ultimul deal – dealul Garbaului – “Golgota” – pentru majoritatea, a fost ocazia prin care si Diana – sotia – a avut ocazia sa-l auda si sa-l vada cum trece. Nu intelegea ce vine!
Acum despre cursele noastre…
Diana – locul 1 la “intelepte” proba 30km
Diana a participat la proba de 30km. A terminat cu 3h28min – prima la categoria femei peste 40 ani! Ma bucur, mare lucru, iar faptul ca organizatorii au pus categorii de varsta la feminin ca si la masculin la aceasta proba il consider un mare pas inainte. Sper ca pe viitor sa vina tot mai multe doamne si domnisoare, sa se demonstreze astfel ca si ele, la nivelul lor, pot avea competitia pe care si-o doresc, si ca sunt multe care ar dori sa participe dar sa aiba si sanse sa se compare cu amatoarele de varsta lor …
In acest sens prezint si bicicleta castigatoarei, ca sa arat ca amatorii si amatoarele folosesc biciclete “de epoca”, dar ca si cu ele se poate face miscare si sa te simti bine. Orice om, dupa ce îi place ceva, vrea mai mult, asa ca … aviz firmelor de biciclete – poate va fi cerere tot mai mare pentru biciclete roz-bombon ca a lui Vlad Sabau. Poate se va schimba mentalitatea si la constructia de biciclete pentru copii, care in majoritate sunt mai grele, desi sunt jumatate sau sfert ca marime, decat cele mediu dotate la adulti. Si asta nu pentru competitiile de copii, ci pentru ca si familiile se orienteaza tot mai mult spre excursiile pe dealuri, nu pe asfaltul oraselor unde … ei nici nu au dreptul legal sa circule, avand loc numai pe trotuare. Asa ca … mai putine accesorii (se pot lua separat la pret de … bicicleta :)) si mai usoare. Imbatranesc si eu si mi-e greu sa car!
Si acum bicicleta Dianei:
Diana, copiii si bicicleta
– cadru Wheeler 4900ZX 16″ – an 2000 – luat nou atunci
– restul echipamentului s-a luat de la o bicicleta mai veche de anul 2000, luata second de mine din Dej:
– furca faţă RST
– schimbatoare LX 3×9, manete frane LX, frane v-brake Tektro, angrenaj … nu stiu, ca a luat bicicleta sa mearga cu copiii pe afara, butuci Shimano Parallax, şa noname …
Nu se compara cu bicicleta mea de exemplu luata in general, dar pot spune ca tot sistemul de angrenare merge incredibil de bine, e un reper. Bune lucruri se faceau atunci! Eu asa imi dau seama ca nu merge ceva optim la bicicleta mea si trebuie sa schimb sau sa repar comparand cu bicicleta ei. Si numai reglaje simple, obligatorii ca de exemplu reglarea franelor din cauza uzurii i-am facut! In rest, intretinere obisnuita la lant etc.
Sa spun si pentru bicicleta ca si la vinuri ca a fost un an bun? Parerea mea e ca “eco friendly” nu inseamna numai sa se integreze in natura un lucru uzat dupa 100 ani, ci acelasi efect, ba si mai puternic ar fi sa reziste acel lucru mai multi ani. Cum a fost si e cu Tohanurile, cu Pegas-urile! Si de aici o idee: pe cand curse de biciclete “de epoca”? Pentru inceput e suficient expunerea lor, asa cum e la masini!
Si acum despre proba mea: am participat la 70km, la +40 ani. Timpul oficial: 4h30min. Am incheiat pe locul 4, la 2min30sec de locul 3 – Waldemar Vaum, pe locul 35 din 60 la general. Bravo celor mai buni! Ca timpi intermediari pot spune cu aproximatie ca 52 min am facut pana la PA1 Peana si cam 1h52 pana la PA2 Tureni. Discutam pe traseu cu Radu Vadan, ne-am tot incurajat – a terminat putin in faţa mea (ne-am tot depasit) – de efectele maratonului de alergare de saptamana trecuta. La distanta mare iti dai seama ca nu esti refacut complet. Am pornit cu o usoara febra musculara care a tinut vreo 30-40km … pana m-am incalzit cu adevarat :), iar apoi am mers multumitor, dar nu mai aveam zvac. In orice caz traseul a fost foarte frumos, paraiele pe care le-am strabatut numai bine ca m-au mai inviorat. A fost asa de cald ca la sfarsit nu puteam inghiti sanvich-ul si am procedat ca-n povestea cu “Da’ moi îs posmagii?” – am turnat apa pe chifla!
Ne vedem la “Primavara pe 2 roti” la Targu-Mures. E un oras activ – se organizeaza duatloane, triatloane, curse de MTB inclusiv pentru copii. Au si un parc amenajat exemplar de unde se da startul, unde este si gradina zoologica. S-au pus deja clasamentele, inclusiv cele pe puncte – care conteaza in stabilirea castigatorului trofeului Transylvania MTB Trophy. Poate totusi se va face clasament general separat feminin si masculin – asa este!
În acest an, după concursurile Clujul Pedalează – Clujul Pedalează pe zăpadă şi Etapa 1 Napolact (prima din seria celor şase de anul acesta), intercalate cu alte evenimente de şah şi drumeţii, vine rândul unora tot mai grele şi la care se anunţă prezenţe internaţionale. Fiind pe lângă Cluj, nu vremea mă va împiedica să nu particip dacă cumva nu mă vedeţi pe acolo. Dacă lipsesc o să las ceva numere de telefon pentru … dedicaţii.
O iau cronologic. Săptămâna următoare, în 7 aprilie: Maros Bike XCO Cup. Fiind competiţie de nivel internaţional, cu puncte UCI care contează pentru calificări la Olimpiadă, proba de experţi va fi de venit şi văzut: deja sunt înscrişi unguri şi un german, iar anul trecut au fost şi sârbi. Dacă anul trecut n-am putut participa (e linkul la ce am scris atunci) din motive de sănătate (atunci Maratonul Internaţional Cluj – de alergare – a fost cu o săptămână înainte) şi am filmat, anul acesta m-am înscris la hobby.
Puteţi vedea imagini filmate de anul trecut, unele difuzate şi pe TVR Cluj. În sfârşit, mai dau un link cu trackul gps ce l-am înregistrat azi la recunoaşterea traseului – am făcut două ture, una pe experţi şi una pe hobby. Poate nu e chiar exact şi organizatorii vor mai modifica, dar de idee e ok.
Eram curios cum voi percepe traseul anul acesta, dacă voi fi mai îndrăzneţ. În orice caz n-am fost aşa şocat ca anul trecut, e drept că-n prima tură nu am coborât prima abruptă, dar la a doua încercare am reuşit cât de cât şi am coborât încet. Ca să fac comparaţie cu coborârea de experţi de la Clujul Pedalează etapa 1, acea coborâre – partea de intrare cu curba la dreapta – mi s-a părut mult mai periculoasă şi n-am reuşit din trei încercări să-mi înving frica şi să nu mă dau jos de pe bicicletă. E solicitant traseul, mai ales la experţi. Deja e curăţat, mai sunt într-un loc nişte bolovani şi-n altul un trunchi de copac pe mijlocul drumului. Cu o mică drujbă şi cu un pic de efort se rezolvă. În orice caz eu mă delimitez de cine face asta :)!
Al doilea eveniment la care particip este Maratonul International Cluj – proba de maraton alergare. M-am înscris şi acolo – e în 22 aprilie. Cum am precizat mai devreme, am fost anul trecut şi am avut ceva de suferit, dar am încheiat în 4h23min. M-am înscris şi eu pentru spijinirea secţiei Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului de Copii cu motivul “Un gest, o iniţiativă, un mic bine pentru cei care în candoarea lor aşteaptă numai la lucruri frumoase din partea celor care-i înconjoară. Să fie primavară pentru toţi!” Să vedem dacă şi anul acesta vine etiopianul şi câştigă!
Şi acum, despre Maratonul Făgetului – maraton de MTB – cu probele de 30km şi 70km. Sper să vină multă lume, mai ales că probele nu sunt aşa dificile nici ca tehnică şi nici ca lungime comparativ cu alte maratoane ca Maros din toamnă şi Geiger – Sibiu. Proba de 30km chiar o consider interesantă, treceţi prin locuri pe care poate nu le-aţi văzut niciodată deşi sunt la o aruncătură de băţ de Cluj. Câţi dintre voi aţi fost pe la Cetatea Fetei? De ce-i spune aşa? E chiar cetate? Eu particip ca şi concurent, dar teoretic sunt şi organizator, ca membru al clubului Clujul Pedalează. Ce-mi doresc e să aibă succes, să fie şi public (startul şi finish-ul e la Polus) şi poate la start va fi Napoca Rally Team să ne ghideze pe şosea până intrăm în padurea Făget.
Maratonul Făgetului este prima etapă din cele patru ale Transylvania MTB Trophy. Sper să se finalizeze şi site-ul Clujul Pedalează.
Cateva informatii despre … noi, pe scurt, voi reveni cu amanunte:
– la family am participat cu doua echipe: Zânele şi Gladiatorii; cred că am luat locul 3 cu echipa Gladiatorii
– la copii, fetiţa a luat locul 4, la băieţi … undeva în prima jumătate
– la avansaţi am concurat pentru că am vârsta înţelepţilor dar n-am înţelepciunea lor :), sper că am terminat în primii 20
– la înţelepte Diana a terminat pe locul 1, eu n-am mai participat la modul “demo” pentru că i-am împrumutat bicicleta mea – a ei avea pană.
mulţumim pentru poze lui Ovidiu
numărul de la family, la zâne mai trebuie să fac ordine să-l găsesc
Pe larg:
Prima etapă din acest an a Clujul Pedalează… 25 martie. Foarte multă lume. Se vede treaba că abia ieşiţi din iarnă toţi suntem dornici de mişcare şi soare. Dacă la înscrierile online sâmbătă au fost cam 250 de concurenţi, fără să punem la socoteală familiile, duminică s-au depăşit toate aşteptările: în total au fost peste 400 concurenţi înscrişi la toate categoriile, un număr care a cam dat peste cap orele de start la probe. E bine că a fost aşa multă lume, sper să vină şi mai mulţi în continuare, iar organizatorii vor trebui să ţină cont şi de această ipoteză. În orice caz trebuie descurajată mai pregnant înscrierea la faţa locului şi sunt metode în acest sens: pachetul de înscriere mai “slab dotat” – de exemplu la maratonul Medias cei care nu se înscriu online nu primesc buff (de fapt buff primesc numai primii să zicem 100 înscrişi), suma mai mare la înscriere inclusiv la copii, rând separat la înscriere pentru cei care se înscriu online pentru că ei în principiu au făcut un efort suplimentar şi merită să stea mai puţin la coadă, se poate stabili o limită de timp la înscriere sau un număr maxim de înscrişi la faţa locului etc.
În sfârşit e evident că o parte din tergiversări s-au datorat lipsei de cipuri la numerele de copii, iar acest lucru a fost urmare a faptului că a trebuit să se asigure numere cu cip la toţi adulţii, mare parte înscrişi la faţa locului.
startul la începători
Sper să vină tot aşa de multă lume la „Maratonul Făgetului” din 29 aprilie, cu startul în Polus. Probele nu sunt duse la extrem, sunt de 30km şi de 70km, iar regimul de “functionare” nu e aşa de alert ca la un concurs de tip XC din seria Clujul Pedalează. Distanţa de 30km de exemplu e cam cât au avut de parcurs experţii la Etapa I Napolact, dar fără porţiuni aşa de tehnice şi căzături spectaculoase.
Diana pe traseu, la urcarea cea mai abruptă – la proba înţelepte
De menţionat că, pe modelul “Triada MTB” care cuprinde probe de maraton la Târgovişte, Braşov şi Geiger-ul din Sibiu, organizatorii de maratoane din partea de nord-vest a Transilvaniei au creat “Transylvania MTB Trophy”, competitie ce cuprinde “Maratonul Fagetului” la Cluj, “Primăvara pe două roţi” Târgu-Mures, “Michelin” Zalau şi competiţia din Maramureş.
Va fi evident premiere şi la general după cele 4 competiţii, iar cei care se înscriu la toate cele patru beneficiază de reduceri la taxa de înscriere.
după linia de start
şi TVR Cluj a fost prezent … în mai multe moduri
Că tot am pomenit de Napolact, mă bucur că sunt firme în Cluj care sprijină astfel de competiţii. Mie mi-a prins bine ce am primit, mai ales că nu eram pregătit să stau toată ziua la concurs. Dacă numai competitori au fost peste 400, dacă mai punem şi aparţinătorii eu cred că au fost peste 1000 de oameni la această competiţie. Cred de asemenea că deja la competiţiile de MTB publicul se apropie de cifra prezenţelor pe stadioanele de fotbal şi nu-s “mâncători de seminţe”. Eu mă duc şi la competiţiile de şah (încă nu particip ca şi concurent dar e chestiune de timp) cu copiii şi mă bucur când văd că şi acestea capătă amploare cel puţin în Cluj şi unul dintre sponsori este tot o firmă de lactate.
Chiar dacă au fost întârzieri, sper că premierile au fost corecte (chiar dacă nu din prima) şi lumea a ajuns pe podium după merit. În fond concurenţii se cunosc în mare parte, mai ales la nivel de vârf pe categorii, şi fiecare ştie cam pe unde îi este locul. Să fie fairplay măcar la sportul de amatori, să nu se înscrie concurenţi la categorii la care nu aparţin – valabil şi la copii. Clasamentele încă nu-s definitive şi văd că încă se lucrează la ele.
Eu îi felicit pe organizatori, mai ales că-s de-ai mei, ştiu că le-a fost greu, sper să le sară mai mulţi voluntari în ajutor şi de data următoare (începând cu Maratonul Făgetului) sunt convins că nu vor mai fi astfel de probleme. Pentru omul de rând, unde mă număr şi pe mine, nu sunt multe lucruri importante: e evident că nu ajung pe podium, sper ca la sfârşitul anului să fiu în primii zece la categorie (dacă lipsesc la câte o competiţie “greii” categoriei), deci ce contează sunt competiţia cu mine însumi, cu concurenţii “din zona mea de atingere”, rezultatele comparative cu alţi ani (mai ales că poate am şi investit bani în bicicletă mai bună) – aştept şi eu cu nerăbdare să afişeze pe site şi rezultatele din anul trecut mai ales că traseele sunt cam prin aceleaşi zone, pozele… pe scurt sănătatea, bucuria de a fi printre prieteni cu aceleaşi preocupări şi … pentru mine cel puţin, ce fac copiii şi soţia. Doar ei au şanse mai mari de “performanţă” – pun în ghilimele deoarece sunt totuşi competiţii pentru amatori, iar eu în cadrul echipei sunt, aşa cum am mai spus, cărătorul de bidoane din ciclism, cel se sacrifică pentru cei mai buni, inclusiv prin împrumutarea bicicletei de data aceasta soţiei.
Acum, despre echipa noastră de Zâne şi Gladiatori. Aşa ne-am grupat la proba family, băieţii pe o parte şi fetele pe alta. La ultima etapă a fost o combinaţie bună, reuşind să ajung cu Tudor pe locul 2, deşi el e mezinul. Au fost se pare 20 de familii înscrise, cele mai multe fiind înscrise la faţa locului. Deja s-a încetăţenit fuga adulţilor la start (un fel de duatlon), unde am avut ceva probleme şi din cauza încălţărilor – era mai bine să nu fiu cu SPD-uri.
Dar finalul contează, iar spre finish am recuperat puternic şi împingându-l pe Tudor cred (încă nu sunt sigur până nu văd rezultatele oficiale) că am terminat pe locul 3. Nu ştiu pe la cine a văzut şi nu recomand, imediat la linia de finish a pus frână de era să-l zbor de pe bicicletă, probabil dorind să facă vreun giumbuşluc. Urmarea: n-am putut evita căderea lui. Mergeţi fraţilor şi nu vă opriţi la finish, priviţi ce fac cei mai buni şi nu uitaţi că nu sunteţi la şosea să ridicaţi mâinile, să faceţi piruete etc iar după finish, la câţiva metri, fără să încurcaţi… Bravo Tudor şi bravo Zânelor! Bravo la toate familiile şi să ne vedem pe dealuri în drumeţii cu sau fără biciclete!
finish la family; dacă locurile 1 şi 2 au fost clare, locul 3 a fost disputat
După familii a fost rândul copiilor. În criză de timp, nu s-au mai putut face serii eliminatorii, s-a lungit traseul, iar copiii au fugit până la biciclete ca şi adulţii la family. Nu-i rea metoda şi poate a fost mai corect aşa. Evident, n-a fost uşor mai ales pentru cei mai mici. La ai mei le-am făcut instructajul de acasă: amândoi sunteţi la limita inferioară a categoriei anul acesta, aşa că medaliile sunt cam vis. O şansă mai mare are totuşi Andreea, că la fete nu-i aşa mare concurenţa. Au fost cam 27 copii la 6-8 ani, Tudor a terminat pe locul 10, iar la fete 9-11 ani Andreea aproape a ajuns-o pe fetiţa de pe locul 3 (din 7 fetiţe), terminând la câteva secunde de ea. A pierdut mult şi irecuperabil pe coborârea de început, pornind pe urcare penultima. Eu sunt foarte mulţumit că au luptat şi n-au clacat. Doar sunt gladiatori şi zâne!
pe traseu la avansaţi, mulţumesc pentru poze
A urmat proba mea, la avansaţi. M-am străduit, am luptat, mai mult de locul 23-24 n-am putut obţine. Atâta pot, am mers bine. Traseul era de viteză, de forţă, nu au fost multe ture, iar în privinţa asta e traseul care ma dezavantajează cel mai mult din seria Clujul Pedalează. M-a tot răscolit gândul să particip şi la înţelepţi, măcar la modul “demo”, dar ceea ce m-a ajutat să renunţ a fost pana la bicicleta Dianei care trebuia să participe la înţelepte. N-am avut timpul necesar înlocuirii camerei şi … i-am împrumutat bicicleta mea, chiar dacă n-am avut timp nici să-i schimb SPD-urile.
premiere înţelepte, Diana pe locul 1
ultimii metri la începători şi înţelepţi
Diana a fost înţeleaptă cu adevărat, a câştigat. Prima dată la o competiţie de MTB! Evident n-a lipsit la premiere, desi a stat cu copiii până pe la ora 20. A fost vreme frumoasă şi copiii s-au simţit bine, n-au comentat. În sfârşit am şi eu un suport ok pentru reparat bicicleta (premiul ei), că până acum n-am fost în stare să-mi cumpăr unul.
Felicitări la toţi participanţii! Ne vedem la maratonul de MTB, poate înainte la cel de alergare!
Şi acum câteva poze, din păcate am greşit timpul de expunere – şi rachetele în zbor ar fi “îngheţat” în pozele mele. Poate totuşi sunt oameni care să se bucure de ele şi vor apărea şi altele mai bine realizate.
Pe youtube am pus de asemenea câteva secvenţe, filmate cu un handycam:
Ghioceii sunt vestitorii primaverii, dar cine vestesc ghioceii? MTB-istii!
Am avut un sfarsit de saptamana incarcat, am participat … ca un fel de spectator la concursul de sah “Memorialul Radulescu” – a aparut si o mica stire pe TVR Cluj si pe TVR3,
pe cine intereseaza amanunte, poze: www.regisipioni.ro , si de asemenea ca si concurent la concursul “for fun” Clujul Pedaleaza pe zapada in Faget.
Ne-am strans cam 30 de oameni, inscrisi la cele doua categorii: master si fun, inclusiv o femeie – Ildiko – bravo ei. Nu toti inscrisii s-au prezentat deci in persoana la concurs, probabil descurajati de vremea din ziua precedenta. Noi, cei neinfranti, am acceptat cu demnitate “reducerea” traseului prin padure, ca la ce zapada uda era numai de urcat pe doua roti nu-ti statea gandul. S-a stabilit la sedinta tehnica si o limita de “inghet” – 50 minute de traseu – cate ture poti face – si apoi o ultima tura, dupa care ceai, sandwich si premiere.
Evident, concursul era declarat doar de distractie, dar eu eram in dubii.
multumesc de poze lui Vlad Sabau, Bendeguz Veres si … Clujul Pedaleaza
In fond, cam orice faci in viata e concurs. Asa-i omul, intr-o vesnica competitie. Poate doar pustnicii si tibetanii sa nu fie la fel, desi nu-s convins ca nu vor sa bata si ei vreun record de abstinenta. Asa si noi, toti declaram ca am venit sa socializam, dar … stai sa nu pierd startul!
Stiam ca termometrul indica aproximativ 7 grade, iar la cat talent am sigur va trebui sa alerg mult. Nu m-am imbracat gros, dar dupa prima tura n-am mai rezistat si am ramas in tricou. Mai si picasem destul de spectaculos si devenisem si mai precaut. Daca stau bine sa apreciez, cred ca 80% din traseu l-am alergat.
Nu degeaba e MTB considerat sport extrem! La cazatura am avut mare noroc cu casca. Dupa ce aterizasem, roata faţă de la bicicleta infundandu-se in zapada, m-am pomenit cu un pocnet metalic in casca – aterizase pe mine cucoana bici. Dupa asta si ultima umbra de indoiala a disparut: mai bine pe schiuri iarna.
Si uite-asa am reusit sa inchei cursa dupa 4 tururi, onorabil. Eli si Nicu Andreica, alaturi de alti 4 au reusit sa faca 5 ture, bravo lor. Daca eram fara bicicleta faceam si eu 5 tururi :)!
podiumul la master – lipseste Eli
podiumul la fun
medalia – prima din anul acesta
Pornim spre locul de ceai si premiere, deja eram stresat ca intarzii la serviciu, plus ca mobilul era descarcat. Am avut noroc pana la urma: am terminat pe podium – locul 3 la fun, cei din faţa mea, in majoritate, fiind inscrisi la “master”. S-a cam plimbat medalia pana a ajuns la mine, cei mai buni ca mine au fost fairplay si au spus ca s-au inscris la categoria superioara. In orice caz, frumoasa medalie, merita o poza. Probabil ca altele asemanatoare îi vor astepta pe castigatorii etapelor Clujul Pedaleaza.
Am incheiat aventura cu o poza de grup, langa focul ce se stingea.
Sa ne reintalnim sanatosi la concursurile ce urmeaza! Multumesc participantilor, organizatorilor, a fost un martisor frumos pentru mine!
Si a fost ultimul concurs de MTB de anul acesta … desi poate ma cam grabesc cu aceasta declaratie. Un concurs XCC sau cum s-o mai fi incadrat in care m-am simtit foarte bine. Cred ca am terminat pe locul 12 din vreo 50 de participanti la proba fun – 5 ture – in total 17km, dar la cat am mers de bine (dupa standardele mele) am fost foarte multumit. Am reusit sa depasesc concurenti pe care alta data nu ma incumetam. Si totusi … n-am fost nici macar in top ten!
mi-a facut cateva poze – dar deosebite si Vlad – multumesc!
Fatza de anul trecut am mers incomparabil mai bine. Atunci participasem la elite – 7 ture – din care am reusit sa parcurg oficial 5 ture (am fost outlapped cu doua ture de primii), iar acum m-a depasit doar primul de la elite pana am terminat cele 5 ture oficiale, deci sigur daca as fi concurat la elite (aveau si anul acesta 7 ture, dar acelasi traseu ca noi de la fun) as fi putut parcurge 6 ture.
Stiam traseul, am fost de multe ori pe el, in sfarsit n-am avut probleme nici cu urcarile, nici cu coborarile. Am parcurs circuitul mereu pe foaia mijlocie, cu exceptii pe foaia mare, viteza maxima atinsa – 40km/h. Rezultatele mai exacte am sa le dau dupa ce apar datele oficiale.
Pregatirile le-am facut cum gaseam putin timp liber, noroc cu concediul scurt de o saptamana. Vineri chiar m-am intalnit cu Andy (11 ani) si Tudor (14 ani) ca sa le arat traseul si cu gandul secret ca daca mi se pare ca le e prea greu sa le spun parintilor sa nu-i lase sa concureze. In sfarsit, bine ca nu-s asa batran sa consider ca detin adevarul absolut si le-am dat o sansa – ca la cat mi-era de greu mie nu credeam sa se descurce ei asa de bine. Am ramas surprins de cat de bine mergeau si cred ca trebuie sa mai cobor stacheta pretentiilor cu privire la performantele mele. Bravo lor – in concurs Andy a fost cel mai tanar concurent – locul 37 – a terminat 3 ture si Tudor – cred ca locul 32 – 4 ture.
Update: clasamentul final – locul 12 cu 1h06min42sec, cu un ritm relativ constant in toate turele – cam 15,4km/h media
Un film cu traseul realizat de Alien Cycling Zalau, cu una – doua camere GoPro:
apar si eu in primele 3 minute – numarul 48
Sambata concursului a inceput cu calm si a continuat cu o succesiune rapida de evenimente care mi-au ridicat turatia. Un scurt telefon – marcaje deteriorate – si am lasat balta pregatirea psihologica, cafeaua linistita, intelegerile din ziua anterioara si, normal, gandul sa-mi schimb cauciucurile. Pana la urma intr-o “fereastra” am revenit acasa si am schimbat cauciucul fatza – prea se uita lumea ciudat ca “merg” pe Race King – uri. Ca parca daca-i iarna n-am voie sa umblu in tricou si pantaloni scurti!
Merita sa pun aici o poza cu vremea de “iarna”:
schiurile salvamontistilor care au asigurat siguranta participantilor alaturi de ambulanta
multumesc de poze lui Ovidiu si roboticscience
Am dat o mana de ajutor la marcarea traseului, am reusit sa fac si incalzire, totul a mers ca pe roate. Ce a fost mai deosebit: costumatia de clovn a lui Eli – cred ca ar avea mare succes sa stea asa la lucru :), faptul ca am inceput sa aratam ca o echipa – noi cei din Clujul Pedaleaza, traseul solicitant si interesant chiar daca nu era asa periculos in coborari si imposibil pe urcari cum poate ar fi dorit unii. Ploaia de sperietura de dimineata mi-a adus noroc – am castigat la tombola un bidon.
Inchei cu invitatia la CicloMosul se intoarce – de duminica 18 decembrie la ora 16 tot in Piata Unirii. De data aceasta, fiind mosi cu experienta, vom avea la noi cu totii bomboane, vom pregati colinzi, iar traseul va urma o directie opusa celei precedente – vom merge spre Polus. De fapt, din tot echipamentul ce-i musai sa nu lipseasca e voia buna!
Au trecut vremurile alea si nu am de ales: hotarasc cu bucurie varianta a doua. Grea combinatie, dar reusita. Noroc ca nu trebuie sa fac toate singur, am si familia alaturi.
Nu mai joc eu demult sah, dar ceva urme au ramas si incerc sa vad daca nu le pot lasa ceva si copiilor. Momentan cu Andreea ma lupt eu, desi nu-i prea entuziasmata. In weekend a fost editia a X-a a Cupei Juniorul la sah, moment in care am incercat sa-mi incununez efortul meu – e drept sporadic – de a o stimula pe fetita macar sa scrie o partida, ca sa stiu ce joaca. Si a rezultat in sfarsit ceva inteligibil – la a treia parcurgere.
primul pas important (constientizat) in sah
Nici nu mai conteaza cum joaca, acum e linia 0. N-a fost ultima, dar meritul nu-i numai al ei :). Bravo ei si poate pe viitor ma va impinge ea sa reincep sahul.
la premiere – toti primesc diplome pentru ca merita
In timp ce ea isi disputa sambata primele runde, eu ma deplasam la Targu-Mures la Duathlon Challenge. Ma insotesc prieteni de la Clujul Pedaleaza, unii dintre ei voluntari, altii participanti (copii si adulti) si altii … cu cipurile de cronometrare. Nu-l aduc si pe Tudor al meu, ca ziua oricum e prea plina pentru noi: pe langa concursul de sah al fetitei, sarbatorim si onomastica sotiei … zburand fiecare in toate zarile. In sfarsit, doream sa particip activ la o initiativa laudabila: inscrierea consta in donarea unei jucarii copiilor orfani.
jucariile donate de concurenti orfanilor – “taxa” de inscriere linkul la pozele organizatorilor
Nu cred ca are rost sa va spun ce implica o organizare de concurs in aer liber, cu copii, adulti si stafete in program, plus ca au fost si doua probe pe trasee diferite – evident – alergare si ciclism. Daca la toate acestea adaugi si efortul financiar, nu ai cum sa nu apreciezi evenimentul, organizatorii si … concurentii.
Vremea a tinut cu noi si chiar daca a fost frig, polei pe drum, in padurea Cornesti – gazda vesnica a concursurilor din Targu-Mures – au fost conditii ideale: a fost uscat dar nu s-a ridicat colbul potecilor la trecerea noastra.
startul la elite
Felicitari copiilor Andy, Radu si Tudor (mai mare, nu al meu) pentru rezultate si-i multumesc lui Ovidiu pentru ajutorul la schimbul de echipament si incurajari. De fapt incurajari am primit de la multa lume, au fost destui spectatori acolo. Chiar m-am gandit ca, date fiind conditiile si iarna aproape, daca vad oameni alergand sau facand diverse alte activitati sau cu copiii prin parc, atunci targu-muresenii chiar au “apucaturi” mai moderne, “vestice” – ca noi asa ne imaginam vestul – acesta ne este telul si calea. Si, spre cinstea lor, sunt un reper pozitiv real, nu legende despre vest.
copiii care au concurat – bravo lor
Ca si competitor nu am multe de povestit. N-am avut prea multa vreme la dispozitie, e drept ca mi-am permis sa stau la un ceai si sa mananc la un local primitor de acolo. Mi-am pus pana la urma pedale normale la bicicleta, ca sa nu pierd timpul cu schimbul de incaltaminte, dar la cat de bun performer sunt cred ca eram mai castigat ca la bicicleta sa am spd-uri – prea imi alunecau papucii de alergare pe pedale si nu puteam forta pe urcari. In sfarsit, asa cum zice multa lume care oricum stie ca nu ajunge pe podium – daca tot am venit ma inscriu la elite, macar sa simt efortul. Am avut deci de ales intre proba hobby: 1,8km alergare + 4×2,4km MTB (traseu prin padure) + 1,8km alergare (distante aproximative) si cea elite: 2×1,8km alergare + 6×2,4km MTB + 1,8km alergare.
Stiu ca nu par distante lungi nici la alergare, nici la bicicleta, dar foarte mult conteaza cum le parcurgi. Cum n-am mai alergat consistent de mult, preferand in locul mersului la medic un repaus prelungit la genunchi, am inceput temator alergarea si nu mi-am deschis pasii nici dupa ce m-am simtit incalzit: am alergat ca la armata, cand nu stii pana cand si unde trebuie sa ajungi. M-am bucurat ca am reusit sa depasesc si eu pe cate cineva, dar cei buni (majoritatea) erau nevazuti. La bicicleta m-am comportat mai bine, n-am fost asa surclasat. Pana cand am terminat tura a 5-a – penultima, am fost “outlapped” doar de vreo 4 persoane: Sarosi – care in momentul cand m-a depasit Logigan era cred ca la kilometri distanta – si uitasem de cand trecuse, Robike si inca cineva – care a si cazut in fatza mea la inceputul turei 5 (6 pentru el). Tura de alergare din final a fost fara istoric, nu simteam nevoia de acomodare de dupa proba de ciclism a unui triatlon obisnuit, dar nici nu puteam alerga repede.
Locul nu mi-l stiu inca, nu s-au afisat rezultatele, dar poate e mai bine asa: n-am fost ultimul, dar nici daca eram ultimul nu era o rusine – la elite vin concurenti buni. Completare: Am fost locul 13 din 18 la elite, cu timpul de 1h30min07sec. Intr-adevar la alergare m-am zbatut sa scap de ultimul loc si am reusit, iar la bicicleta am fost binisor. In rest, vesnicul regret al looserilor: daca participam la hobby aveam sanse la podium. Acumlinkul la rezultate.
Poze nu am decat la masa de final – fara sa stiu mi-am pus “fatza de masa” pe butoiul de locul I – podiumul a fost facut din butoaie.
pentru cei mai buni butoaiele se folosesc la cu totul altceva
butoaiele ajung la cine merita
Interesant duatlonul – primul la care particip. Bravo organizatorilor! Parerea mea e ca venea mult mai multa lume daca era reclama mai mare si nu se speriau asa de vreme. Cu totii totusi se pare ca am fost 130 – binisor. Nu mai luati in calcul atata vremea, ca va spun eu: cu cat trece timpul, cu atat va fi mai rau, ca e vara, ca e iarna. Nu mai intineriti! 🙂
Dupa ziua de sambata, incheiata cu un tort de “La multi ani” din partea familiei Clujul Pedaleaza pentru sotia mea, a urmat o duminica si mai deosebita. Dimineata – rundele de final al fetitei. Dupa-masa la ora 16 – o intalnire intre Mosi pentru care ne-am pregatit din timp: CicloMosul de la Cluj.
La initiativa lui Levi, dupa obtinerea de aprobari si tot tacamul, ne-am strans in Piata Unirii o multime de Mosi, Craciunite, Mosuleti. Fiecare avea in dotare o bicicleta (ca zapada ioc) si echipamentul clasic: caciuli, haine, iar unii – mai nordici – coarne si coame ciudate. Am venit si eu cu familia, dornici sa impartim bomboane si voie buna. Mi-am pregatit si ceva colinzi in mp3-player, dar la ce difuzoare aveam cred ca auzeam numai eu.
am fost 61
Super-entuziasti copiii! Sa-i fi vazut cum imparteau bomboane ca Mosi uneori la copii mai mari ca ei! S-a simtit atmosfera de sarbatoare la Cluj si eu sper ca s-au bucurat si trecatorii. Multumesc media pentru articole, poze si filmari.
Un link, unde am aparut si eu cu cateva cuvinte: Ziua de Cluj.
Mai adaug cateva poze:
la final
Traseul parcurs: Piata Unirii – Dorobantilor – patinoarul de la Iulius Mall (unde nu putea lipsi episodul peticirii unei camere) – inapoi pe Aurel Vlaicu in Piata Unirii.
Am aparut si la stiri pe TVR3, le multumesc pentru prezenta celor de la TVR Cluj:
Seara s-a incheiat cu un ceai cald pentru copii, un vin cald sau o bere pentru mosii mai batrani.
Promitem sa revenim inainte de Craciun! Sa inceapa sarbatorile!
